3ra-1302/15 — Contestarea actului administrativ

Judecătoria Rîșcani, mun. Chişinău Dosarul nr.3ra-1302/15 Judecător: V. Negru Curtea de Apel Chişinău Judecători: V. Prutean, L. Popova, A. Gavriliță Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 07 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iuliana Oprea, Judecătorii: Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, la cererea de chemare în judecată înaintată de către Societatea pe Acțiuni „Termocom” în procedura falimentului împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015 prin care cererea de apel depusă de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a fost respinsă, hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 06 mai 2014 a fost menținută, CONSTATĂ : La data de 04 octombrie 2013 reclamanta SA „Termocom” în procedura falimentului a depus cerere de chemare în judecată către Inspectoratul Fiscal Principal de stat pe lîngă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, solicitînd anularea Deciziei nr. 384 din 28.06.2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de SA „Termocom” în procedura planului şi a Deciziei nr. 407 din 16.09.2013, precum şi obligarea IFPS de a restitui din buget suma TVA în mărime de 360 707,54 lei către SA „Termocom” în procedura planului pentru perioada fiscală mai 2012 - februarie 2013. Ulterior, la data de 07 noiembrie 2013 SA „Termocom” în procedura planului a depus o cerere prin care şi-a concretizat pretenţiile din acţiune.

În motivarea cererilor reclamantul a indicat că, la data de 07.05.2013 Direcţia Generală a Marilor Contribuabili a întocmit actul nr.5-663730 în privinţa SA „Termocom” (în procedura planului) prin care s-a constatat încălcarea prevederilor alin. (10) art. 102 din Codul Fiscal (redacţia articolului care prevedea: „la apariţia condiţiilor stabilite la art. 1181, subiectul impozabil este în drept să treacă în cont suma TVA achitată sau care urmează a fi achitată furnizorului pe valorile materiale, 1 serviciile procurate pe teritoriul ţării numai în cazul în care factura fiscală este înregistrată în Registrul general electronic al facturilor fiscale”) contribuabilul a trecut în cont suma TVA în mărime de 360 707 lei în baza facturilor fiscale, care n- au fost înregistrate în mod corespunzător în Registrul electronic al facturilor fiscale, de la următorii agenţi economici: SRL „G.Dava Construct” - în baza facturilor fiscale seria FB nr. 2817662 din 31.10.2012 în suma de 1 036 483,23 lei, inclusiv TVA în sumă de 172 747,23 lei şi seria FB nr. 2817661 din 29.08.2012 în sumă de 238 561,80 lei, inclusiv TVA în sumă de 39 760,31 lei, şi Institutul de învăţămînt privat liceul de limbi modeme - în baza facturii fiscale seria JB nr. 1823852 din 30.11.2012 în sumă de 889 200 lei, inclusiv TVA în sumă de 148 200 lei.

La data de 15.05.2013 SA „Termocom” în procedura planului, nefiind de acord cu actul menţionat mai sus a depus un dezacord împotriva actului nr. 5- 563730 din 07.05.2013.

La data de 28.06.2013 Inspectoratul Fiscal Principal De Stat a emis decizia nr. 384 din 28.06.2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei de către SA „Termocom” (în procedura planului) prin care a decis: 1) A calcula şi încasa la buget TVA în sumă de 455 076 lei, restituită în plus pentru luna ianuarie 2013; 2) A aplica amendă în sumă de 3000 lei, conform prevederilor alin. (3) art. 260 din Codul fiscal (1000 lei pentru fiecare dare de seamă fiscală prezentată care conţine informaţie neautentică, dar nu mai mult de 10 000 lei 3 cazuri, inclusiv Declaraţiile privind TVA pentru lunile octombrie-noiembrie 2012 şi ianuarie 2013; 3) A calcula şi încasa la buget majorare de întîrziere (penalitate) - 9157 lei, conform prevederilor alin. (2) art. 228 din Cod fiscal pentru neplata în termenii prevăzuţi de legislaţie a TVA.

SA „Termocom” ne fiind de acord cu Decizia nr. 384 din 28.06.2013 a depus o contestaţie, iar la data de 20.09.2013 reclamantul a recepţionat decizia definitivă nr. 407 din 16.09.2013 pe marginea contestaţiei prin care s-a decis: a considera neîntemeiată contestaţia înaintată de către contribuabil în lipsa temeiului legal de modificare sau anulare a deciziei contestaţie, a respinge contestaţia depusă cu menţinerea Deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat nr. 384 din 28.06.2013. Consideră reclamantul că, deciziile nr. 384 din 28.06.2013 şi nr. 407 din 16.09.2013 a IFPS sunt neîntemeiate şi ilegale, în legătură cu ce s-a adresat în judecată cu prezenta cerere, privind anularea acestor decizii.

În şedinţa de judecată reprezentanţii reclamantului SA „Termocom” Alexandru Drebot şi Anatolie Martînov au explicat instanţei de judecată că, susţin pe deplin cerinţele acţiunii înaintate din motivele de fapt şi de drept expuse, solicitînd admiterea pe deplin a cerinţelor acţiunii. Reprezentantul pîrîtului Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, Andrei Butnari în cadrul şedinţei de judecată instanţei a explicat că, nu recunoaşte acţiunea înaintată, considerînd-o ca neîntemeiată, din motivele de fapt şi de drept expuse în referinţa anexată la dosar, solicitînd astfel, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată (f.d.15-18). Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 06 mai 2014 s-a admis 2 cererea de chemare în judecată depusă de SA „Termocom” în procedura falimentului şi s-a anulat decizia nr. 384 din 28.06.2013 şi decizia nr. 407 din 16.09.2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale comise de către SA „Termocom” în procedura planului şi s-a obligat Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de a restitui din buget TVA către SA „Termocom” în mărime de 387 894,54 lei pentru perioada fiscală mai 2012-februarie 2013. În motivarea soluției sale, instanța de fond a menționat că deciziile contestate au fost au fost emise cu abateri de la legea fiscală, fapt din care considerente acțiunea înaintată a fost admisă.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat la data de 16 iulie 2014 a declarat apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă integral ca fiind nefondată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2015, apelul depus de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a fost respins, hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 06 mai 2014 a fost meținută. Concomitent, s-a exclus din dispozitivul hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 06 mai 2014 menţiunea prin care s-a indicat că se admite cererea SA „Termocom” privind anularea deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat mun.

Chişinău nr. 407 din 16.09.2013 pe marginea contestaţiei împotriva Deciziei nr. 384 din 28.06.2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comise de SA „Termocom”. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului iar argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciere obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la 03 iunie 2015, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii înaintate. În motivarea recursului, acesta a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi cu încălcarea normelor de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul Inspectoratul Fiscal Principal de Stat că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului.

Instanţa de recurs constată că, decizia instanţei de apel din data de 03 iunie 2015 a fost expediată recurentului la data de 27 iunie 2015. Astfel, prin prisma art. 425 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al 3 Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul depus de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat la data de 29 iulie 2015 în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acestuia.

În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. La data de 20 august 2015, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a expediat în adresa SA „Termocom” copia recursului depus de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, cu informarea concomitentă a acestuia despre necesitatea depunerii referinţei. La data de 16 septembrie 2015, SA „Termocom” a depus referința la cererea de recurs depusă de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs declarată de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, Colegiul atestă că recurenta nu indică nici un argument vis-a-vis de legalitatea deciziei instanţei de apel.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în cererea de recurs declarată de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În această ordine de idei şi prin prisma celor menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat ca fiind inadmisibil.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) C.P.C., părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C..

Mai mult de cît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al RM, Colegiul Civil, Comercial 4 şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 C.P.C. şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) C.P.C., în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) C.P.C., completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, Judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 5