3ra-1152/16 — anularea deciziei

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-1152/16

Judecător: V. Gîrleanu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: M. Ciugureanu, G. Dașchevici, I. Cotruță

Î N C H E I E R E

24 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Galina Stratulat, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Societatea pe Acțiuni „Termocom” în procedura falimentului,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Termocom” în procedura falimentului împotriva Inspecției Financiare a

Ministerului Finanțelor, intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor al RM,

privind anularea deciziei nr. 27-07-11/74 din 25 martie 2014 și obligarea

Ministerului Finanțelor de a restitui suma amenzii achitate,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016, prin care a

fost menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 07 octombrie

2015,

c o n s t a t ă

La 23 mai 2014, SA „Termocom” în procedura falimentului, s-a adresat cu

cerere de chemare în judecată împotriva Inspecției Financiare a Ministerului

Finanțelor, intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor al RM privind anularea

deciziei nr. 27-07-11/74 din 25 martie 2014 și obligarea Ministerului Finanțelor

de a restitui suma amenzii achitate.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că la data de 25 martie 2014,

Inspecția Financiară a Ministerului Finanțelor a emis Decizia nr. 27-07-11/74 cu

privire la aplicarea sancțiunilor economice în mărime de 49 875,00 lei față de SA

„Termocom” în procedura falimentului, ca urmare a inspectării tematice din 14

martie 2014. Astfel, în cadrul verificării corectitudinii formării prețurilor la

mărfurile social-importante, comercializate în perioada 01 decembrie 2013 – 31

octombrie 2013, Inspecția Financiară a constatat că contrar pct. 3 alin. (2) din

Hotărârea Guvernului cu privire la măsurile de coordonare și de reglementare

către stat a prețurilor nr. 547 din 04 august 1995, în perioada lunilor ianuarie -

aprilie 2013 de comercializare a bucatelor preparate față de costul setului la

materia primă, „Societatea” neîntemeiat a obținut un venit ilicit în sumă de 49

875,00 lei.

Drept urmare a studierii obiective, multilaterale și sub toate aspectele a

deciziei vizate, reclamantul a constatat că bucatele preparate față de costul setului

de materie primă include depășirea limitei admise de 70% a mărimii adaosului

comercial, inclusiv și cu respectarea necondiționată a acestor prevederi.

Întru soluționarea pe cale amiabilă a litigiului apărut între părți, SA

„Termocom” în procedura falimentului a expediat pe numele pîrîtului o notificare

privind anularea deciziei emise, însă prin răspunsul nr. 27-12-10/492 din 17

aprilie 2014, Inspecția Financiară a Ministerului Finanțelor și-a menținut poziția.

Prin urmare, considerînd că dispoziția nr. 27-12-10/492 din 17 aprilie 2014

este ilegală, nefondată, lipsită de suport juridic și pasibilă anulării, din motiv că

Inspecția Financiară a Ministerului Finanțelor la întocmirea prezentei decizii nu a

luat în seamă modificarea statutului juridic al SA „Termocom” în procedura

planului de către Camera Înregistrării de Stat. Prin decizia din 21 martie 2014

privind înregistrarea intentării procedurii de faliment, s-a decis a consemna în

Registrul de stat al persoanelor juridice mențiunea că SA „Termocom”, înscrisă în

Registrul de stat cu nr. 1003600022286 din 16 februarie 1995 se află în procedura

de faliment din data de 21 martie 2014.

Suplimentar, reclamantul a menționat că Inspecția Financiară nu a luat în

seamă prevederile art. 11 alin. (3) lit. a) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29

iunie 2012, care în mod expres prevede că la constatarea insolvabilității

debitorului nu se ia în calcul valoarea constituită din penalități și/sau din alte

sancțiuni financiare aferente neexecutării obligațiilor, iar art. 116 alin. (3) al legii

nominalizate, la fel prevede că nici o dobîndă, majorare sau penalitate de orice fel

ori cheltuială nu se adaugă creanțelor născute ulterior datei deschiderii procedurii

generale și nici procedurii simplificate a falimentului. Prin urmare, reclamantul

consideră că Inspecția Financiară a aplicat o sancțiune în formă de amendă în

sumă de 49 875,00 lei unui agent economic care deja nu mai există din data de 21

martie 2014.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 07 octombrie 2015,

cererea de chemare în judecată înaintată de SA „Termocom” în procedura

falimentului a fost respinsă ca nefondată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016, s-a respins apelul

declarat de SA „Termocom” în procedura falimentului și s-a menținut hotărîrea

primei instanțe.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 31 mai 2016, în termenul

prevăzut de lege, SA „Termocom” în procedura falimentului a declarat recurs,

solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii

primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate

pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atît

decizia instanței de apel cît și hotărîrea primei instanțe, sunt ilegale și

neîntemeiate, fiind emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material, or

cauza nu a fost examinată sub toate aspectele.

La 13 iulie 2016, Inspecția Financiară a Ministerului Finanțelor a prezentat

referință, solicitînd respingerea recursului.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „Termocom” în

procedura falimentului nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la

ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează

asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de

casare a actelor judecătorești recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct

starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SA „Termocom” în procedura falimentului ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de SA „Termocom” în procedura falimentului se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță