2ra-2322/15 — Încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-2322/15 Instanţa de fond: Judecătoria Edineţ – E. Pşeniţa Instanţa de apel: CA Bălţi – E. Ababei, G. Polivenco, A. Garbuz ÎNCHEIERE 07 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de Marchitan Adrian în pricina civilă la acţiunea Liudmilei Carţa către Marchitan Adrian privind încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2015, prin care s-a admis apelul declarat de avocatul Odobescu Ghenadie în interesele Liudmilei Carţa şi s-a casat integral hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 26 februarie 2015, CONSTATĂ: La data de 09 februarie 2015 reclamanta Carţa Liudmila a înaintat cerere de chemare în judecată către Marchitan Adrian cu privire la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 5500 lei şi taxa de stat la momentul depunerii cererii de chemare în judecată în mărime de 165,0 lei ( f.d.

2-3). În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că la data de 17 septembrie 2014 a depus cerere de chemare în judecată către Marchitan Adrian privind stabilirea paternităţii, stabilirea domiciliului copilului minor şi încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor Carţa Jessica- Elisabetha. Pentru adresarea în instanța de judecată a fost nevoită să suporte cheltuieli de judecată, şi anume taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată şi cheltuielile pentru asistenţă juridică. Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 05 noiembrie 2014 a fost admisă cererea de chemare în judecată pe trei capete de cerere. Astfel conform art. 96 al. 1 CPC instanța judecătorească obligă partea, care a pierdut procesul, să compenseze 1 pârții care a avut cîştig de cauză, cheltuielile de asistență juridică acordată de avocaţi, în măsura în care au fost reale, necesare şi rezonabile.

Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 26 februarie 2015 cererea de chemare în judecată declarată de Carţa Liudmila a fost respinsă ca fiind neîntemeiată ( f.d. 32). Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe din data de 26 februarie 2015, avocatul Odobescu Ghenadie în interesele Liudmilei Carţa a depus cerere de apel, prin care a solicitat casarea hotărîrii Judecătoriei Edineţ cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea cerinţelor reclamantei ( f.d. 39-40). Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din data de 26 mai 2015 apelul declarat de Odobescu Ghenadie a fost admis. S-a încasat din contul lui Marchitan Adrian în beneficiul Liudmilei Carţa cheltuielile pentru asistența juridică în cuantum de 5500 lei, taxa de stat la depunerea cererii de chemare în judecată în cuantum de 165 lei şi taxa de stat la depunerea cererii de apel în cuantum de 123,75 lei ( f.d.

76-82). În susținerea concluziei enunțate, analizînd hotărîrea contestată în raport cu circumstanțele cauzei instanţa de apel consideră drept eronată concluzia primei instanţe privind respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, or s-a constatat cu certitudine faptul că Liudmila Carţa a avut cîştig de cauză, iar cheltuielile suportate de apelantă se confirmă prin ordinele de plată seria EP nr. 442058 din 12.09.2014, nr. 442057 din 11.09.2014, eliberate de avocatul Odobescu Ghenadie. Din conţinutul ordinilor respective rezultă că apelanta a achitat avocatului suma de 4400 lei şi 600 lei pentru asistenţa juridică acordată în baza contractelor de asistenţă juridică, obiectul contractelor constituind asistarea, reprezentarea, acordarea de consultații juridice, redactarea şi semnarea de acte, cereri şi alte căi de atac (f.d.

56-58).Sumă este reală, necesară şi rezonabilă. Instanţa de apel a constatat că cheltuielile de asistenţă juridică suportate de apelantă sunt ca urmare a procesului civil complex, fiind incluse 3 capete de cerere într-o singură acțiune, aportul avocatului fiind definitoriu la soluționarea acestui litigiu, prin hotărîre judecătorească a fost admise toate pretențiile înaintate de reclamantă. Instanţa de apel a considerat necesar de a încasa din contul intimatului Marchitan Adrian cheltuielile de judecată, suportate de apelantă în prezenta acţiune, ce constau din cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 500 lei, confirmată prin ordinul de plată nr. 442210 din 12.12.2014. taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în cuantum de 165 lei şi taxa de stat pentru depunerea cererii de apel în sumă de 123,75 lei.

La data de 24 iulie 2015 Marchitan Adrian a depus cerere de recurs, prin care a solicitat casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 26 mai 2015 şi menținerea hotărîrii Judecătoriei Edineţ din 26 februarie 2015 ( f.d. 89). 2 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Bălţi a fost pronunţată la 26 mai 2015, expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal, la data de 03 iunie 2015, recepționată de părţi, fapt confirmat prin avizele de recepție ( f.d. 84-85). Cererea de recurs depusă la 24 iulie 2015, se consideră a fi depusă în termen.

Examinînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de Marchitan Adrian nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Alin. (4) al aceluiași articol stipulează că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, al.

(2), (3) şi (4) CPC. 3 Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea lucrurilor, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător de instanţe. Conform celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de Marchitan Adrian împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 26 mai 2015, în pricina civilă la acţiunea Liudmilei Carţa către Marchitan Adrian privind încasarea cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul, Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 4