2ra-2665/15 — Încasarea pensiei alimentare de întretinere

Dosarul nr. 2ra-2665/15 prima instanţă - A. Mandraburca instanţa de apel – S. Procopciuc, T. Duca, E. Grumeza, ÎNCHEIERE 28 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurentul Negara Ivan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Idricean Iana împotriva lui Negara Ivan cu privire la încasarea pensie de întreţinere a copilului comun minor şi a pensie pentru întreţinerea sa, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 21 aprilie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Negara Ivan, casată parţial hotărîrea judecătoriei Şoldăneşti din 30 decembrie 2014, c o n s t a t ă ; La 27 noiembrie 2014 Idricean Iana s-a adresat în instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui Negara Ivan în care a solicitat încasarea pensiei de întreţinere pentru copilul minor, Idricean Anatolie născut la 22 august 2013, în sumă bănească fixă în mărime de 1000 lei plătibilă lunar şi pensie pentru întreţinerea sa în mărime de 800 lei, plătibilă lunar pînă la atingerea copilului a vîrstei de trei ani.

În motivarea pretenţiilor formulate a menţionat că, în anul 2012 a încheiat căsătoria cu Negara Ivan. Din cauză că viaţa în comun a eşuat, soţii nu mai duc o gospodărie comună, la 23 mai 2013 prin hotărîre judecătorească căsătoria dintre părţi a fost desfăcută. După destrămarea familiei copilul a rămas la întreţinerea mamei Idricean Iana, tatăl neacordînd ajutor material şi financiar pentru educarea şi întreţinerea acestuia. Prin hotărârea judecătoriei Şoldăneşti din 30 decembrie 2014, acţiunea înaintată de Idricean Iana s-a admis parţial. S-a încasat de la Negara Ivan în beneficiul Ianei Idricean pensiei pentru întreţinerea copilului minor Idricean Anatolie născut la 22 august 2013 în mărime fixă de 1000 lei, lunar începînd cu 27 noiembrie 2014, pînă la atingerea majoratului copilului şi pensie de întreţinere a fostei soţii în mărime de 500 lei, pînă la atingerea copilului a vîrstei de trei ani.

În rest acţiunea s-a respins. 1 S-a încasat de la Negara Ivan în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 150 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond Negara Ivan la 16 ianuarie 2015 a depus cerere de apel împotriva hotărîrii judecătoriei Şoldăneşti din 30 decembrie 2014. În instanţa de apel, Idricean Iana, prin cerere a renunţat la pretenţia de încasarea a pensiei pentru întreţinerea sa. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 21 aprilie 2015, s-a admis apelul declarat de Negara Ivan. S-a casat parţial hotărîrea judecătoriei Şoldăneşti din 30 decembrie 2014, în partea ce ţine de încasarea pensiei de întreţinere în beneficiul fostei soţii şi în partea dată s-a dispus încetarea procesului.

În rest hotărîrea s-a menţinut. La 12 iunie 2015, Negara Ivan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd casarea acesteia în partea menţinerii hotărîrii judecătoriei Şoldăneşti din 30 decembrie 2014, şi emiterea unei noi decizii prin care să fie micşorat cuantumul încasării pensiei de întreţinere, pînă la suma de 500 lei. În motivarea recursului s-a menţionat că, nu este de acord cu soluţia instanţei de apel, fiind dată o apreciere arbitrară probelor din dosar şi a circumstanţelor relevante speţei. Mai menţionează că la examinarea cauzei în fond au fost prezentate suficiente probe care demonstrează veniturile sale. Instanţele investite cu judecarea fondului nu au constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea fondului cauzei.

Consideră că instanţa de apel incorect a aplicat prevederile art.76 Codul Familie, eronat a interpretat această prevedere deoarece deţine un loc de muncă stabil. Prin decizia instanţei de apel a fost lipsit de orice mijloace financiare pentru întreţinere, iar aceasta constituie o încălcare a prevederilor art. 45 alin.1) din Constituţia Republicii Moldova. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Prin referinţa depusă la 02 octombrie 2015, Idricean Iana a invocat că argumentele recursului sunt pur declarative şi nu au suport legal deoarece în recurs sunt indicate repetat motivele şi circumstanţele de fapt care au fost cercetate şi stabilite în mod corect de către instanţele ierarhic inferioare. Indică că instanţele investite cu judecarea fondului au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate de către părţi, iar alegaţiile recurentului nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Susţine că recursul înaintat este neîntemeiat şi nefondat. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data 2 primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit avizului de recepţie (f.d.74) recurentul Negara Ivan a recepţionat decizia instanţei de apel, la 12 mai 2015, astfel recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 12 iunie 2015, este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. 3 Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Negara Ivan în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Negara Ivan se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4