3ra-1166/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L.Brînza dosarul nr. 3ra-1166/15 instanţa de apel: N.Traciuc, M.Anton, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mamaischi Vitalie către Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale cu privire la anularea ordinului nr.23 EF din 07.02.2014, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 29 septembrie 2014, c o n s t a t ă La 06 martie 2014, reclamantul Mamaischi Vitalie a depus cerere de chemare în judecată împotriva pîrîtului Serviciul Protecţiei Civilă şi Situaţiilor Excepţionale, solicitînd anularea Ordinului Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale MAI nr. 23 EF din 07.02.2014 şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul Mamaischi Vitalie a invocat că, activează în calitate de şef al Secţiei apărare împotriva incendiilor, Şef adjunct al Direcţiei Situaţii Excepţionale Ungheni, maior al serviciului de salvare.

Menţionează că, la data de 09.01.2014 aproximativ la orele 21:15 a fost contactat telefonic de către Şeful secţie Resurse Umane a Direcţiei Situaţii Excepţionale Ungheni, locotenent-colonel al serviciului de salvare Scutaru Vasile, fiind informat să se prezinte de urgenţă pentru data de 10.01.2014, orele 08:00 la sediul Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale din mun. Chişinău, str. Gh. Asachi, în biroul Şefului adjunct al Serviciului, şef al Direcţiei Resurse Umane a Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale, Colonel al serviciului salvare - Golovaci Sergiu. Conform indicaţiilor, la ora 08:15 s-a prezentat la biroul (Şefului adjunct Serviciu, Şef al Direcţiei Resurse Umane a Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale), Colonel al serviciului salvare, Golovaci Sergiu.

Motivul chemării sale era depunerea raportului din proprie iniţiativă pentru a fi transferat cu serviciul în raionul Călăraşi în cadrul Secţiei Situaţii Excepţionale Călăraşi, în caz contrar va fi destituit din funcţie pe motivul neîndeplinirii obligaţiunilor sale de serviciu. La propunerea dată, i-a comunicat Şefului DRU, Golovaci Sergiu, că transferul la un alt loc de muncă este o decizie importantă şi are nevoie de timp să se gîndească. Astfel, Golovaci Sergiu i-a sugerat să se gîndească la propunerea sa. Avînd intenţia de a reveni în or. Ungheni, s-a deplasat la Gara Auto Nord pentru a lua un microbuz. Astfel, a depistat că rutele de transport auto interurban erau supraaglomerate de pasageri, deoarece se afla în perioada de după sărbătorile Crăciunului, după vacanţa de iarnă, fiind zi de vineri.

Din motivul supraaglomerării rutelor de transport, a fost nevoit să se deplaseze cu trenul de la Gara Feroviară, ocupînd loc din timp pentru plecarea de la orele 16.06 min., în or. Ungheni a ajuns la orele 18.00. Invocă că, la data de 13.01.2014 a fost învinovăţit de faptul absenţei de la serviciu fără motive întemeiate în timpul unei zile de muncă. Indică că, potrivit Ordinului Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale nr. 23 EF din 07.02.2014, subsemnatul Mamaischi Vitalie a fost sancţionat disciplinar cu mustrare aspră în baza art. 48 lit. c) al Legii nr. 93-XVI din 05.04.2007, pentru cazul de încălcare a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. d) al Legii - absenţa de la serviciu fără motive întemeiate a unei zile de muncă.

Menţionează că, deplasarea sa în mun. Chişinău, conform indicaţiilor Şefului adjunct a SPCSE, în cazul din 10.01.2014, reprezintă de fapt o deplasare în interes de serviciu. Reclamantul indică, de asemenea, că Ordinul nr. 23 EF din 07.02.2014 nu conţine elementele obligatorii prevăzute de art. 210 al Codului Muncii. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 29 septembrie 2014, a fost admisă integral acţiunea. S-a anulat Ordinul Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale nr. 23 EF din 07.02.2014 cu privire la sancţionarea disciplinară a şefului adjunct Direcţie, şef al Secţiei apărare împotriva incendiilor a DSE Ungheni, maior al s/salvare, Mamaischi Vitalie Pavel şi s-a încasat din contul Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale în beneficiul lui Mamaischi Vitalie cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 300 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2015 s-a respins apelul declarat de Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţilor Excepţionale, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 29 septembrie 2014. La emiterea soluţiei instanţa de apel a invocat că, potrivit pct. 8 al contractului individual de muncă nr. 5382 din 01.01.2014, durata zilei de muncă este de 8 ore (f. d. 6). Potrivit fişei postului semnată de reclamant programul de lucru al acestuia este de luni pînă vineri de la orele 8:00 pînă la ora 17:00, pauza de masă fiind de la orele 12:00 pînă la ora 13:00 (f. d. 7). Potrivit Extrasului din Ordin nr. 8 din 10 ianuarie 2014, prezentat suplimentar 2 în instanţa de apel de către reprezentantul apelantului, Mamaischi Vitalie a fost delegat în deplasare în mun.

Chişinău la data de 10.01.2014, astfel, se prezumă că a fost în deplasare toată ziua. În conformitate cu art. 95 alin. (1) din Codul munci, timpul de muncă reprezintă timpul pe care salariatul, în conformitate cu regulamentul intern al unităţii, cu contractul individual şi cu cel colectiv de muncă, îl foloseşte pentru îndeplinirea obligaţiilor de muncă. Astfel, instanţa de apel notează că prima instanţa corect a relatat că, în cadrul timpului de muncă urmează a fi incluse şi deplasările reclamantului pînă la Gara de Nord Chişinău şi Gara Feroviară şi ulterior din mun. Chişinău în oraşul Ungheni, ori timpul aflat în deplasare fiind necesar pentru îndeplinirea obligaţiilor de muncă şi anume a deplasării în interes de serviciu.

Potrivit art. 174 alin. (1) din Codul muncii, prin deplasare în interes de serviciu se înţelege delegarea salariatului, conform ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărîrii) angajatorului, pe un anumit termen, pentru executarea obligaţiilor de muncă în afara locului de muncă permanent. În conformitate cu pct. 6 al Hotărîrii Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la delegarea salariaţilor entităţilor din Republica Moldova, delegarea salariatului se efectuează de către conducătorul entităţii sau altă persoană împuternicită prin aprobarea ordinului, cu indicarea scopului şi a termenului delegării, precum şi a ţării gazdă. Delegarea salariatului pe teritoriul R. Moldova se efectuează în baza ordinului sau a legitimaţiei de deplasare.

La 12 mai 2015, în termen, Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material. Se mai indică în recurs că, potrivit art. 44 al Legii Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale nr. 93 din 05 aprilie 2007, disciplina de serviciu reprezintă obligaţia colaboratorilor de a respecta şi a executa întocmai prevederile prezentei legi şi ale altor acte normative, inclusiv ale ordinelor (dispoziţiilor, deciziilor, hotărârilor) respective ale şefilor.

Atît instanţa de fond cît şi instanţa de apel nu a reţinut argumentul Serviciului PC şi SE precum că intimatul avea obligaţia de serviciu conform fişei de post de a raporta şefului nemijlocit, în subordinea căruia se afla Mamaischi Vitalie, despre toate acţiunile întreprinse de acesta în afara garnizoanei, adică când şi unde s-a prezentat întru executarea indicaţiei primite şi despre soluţia sau rezultatul executării acesteia. 3 Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţilor Excepţionale, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţilor Excepţionale ca inadmisibil.

4 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţilor Excepţionale se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 5