2ra-2117/15 — Încasarea bursei restante

prima instanţă: D.Bosîi dosarul nr. 2ra-2117/15 instanţa de apel: A.Curdov, E.Dimina, A.Bostan ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Todorov Maxim şi Ostapenco Olga, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Todorov Maxim şi Ostapenco Olga către Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi, Extensiunea Cahul cu privire la încasarea bursei restante, a dobînzii de întîrziere, a prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 07 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Todorov Maxim şi Ostapenco Olga, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Cahul din 10 iunie 2014, c o n s t a t ă: La 05 august 2013 Todorov Maxim şi Ostapenco Olga au depus cerere de chemare în judecată împotriva Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi, Extensiunea Cahul Facultatea Transfrontalieră de Ştiinţe Umaniste, Economice şi Inginereşti, cu privire la plata bursei restante, a dobânzii de întârziere şi a cheltuielilor aferente.

În motivarea acţiunii reclamanţii Todorov Maxim şi Ostapenco Olga au indicat că sunt absolvenţi ai filialei Universităţii „Dunărea de Jos” din or. Cahul, Facultatea Transfrontalieră de Ştiinţe Umaniste, Economice şi Inginereşti, Specialitatea Dreptul European al Afacerilor. Durata studiilor acestora la programul de masterat Drept European al Afacerilor a fost de un an şi jumătate, începînd cu 01.10.2011 - 28.02.2013 (data susţinerii lucrării de disertaţie), potrivit graficului de studii anexat la prezenta cerere. Pe toată durata de studii reclamanţii au avut o prezenţă şi o reuşită exemplară, promovând toate examenele şi verificările cu calificativele „foarte bine” sau „excelent”, satisfăcînd astfel complet condiţiile pentru acordarea integrală a bursei.

Invocă reclamanţii că deşi deţineau calitatea de bursieri ai statului român, pentru cîteva luni a anului 2013, bursa de studii în cuantum de 75 (şaptezeci şi cinci) euro nu le-a fost achitată integral. Pe toată durata ciclului academic, aceasta a fost plătită cu întîrziere sistematică şi de lungă durată. Pentru soluţionarea acestei probleme s-au adresat de multiple ori cu petiţii scrise la Rectorul Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi, cît şi la Ministerul Educaţiei Naţionale a României, însă pînă în prezent aşa şi nu au primit răspuns. Din aceste considerente au decis să depună cerere de chemare în judecată pentru soluţionarea litigiului şi să solicite încasarea bursei restantă, dobânzii de întârziere şi alte cheltuieli aferente.

Potrivit calculelor Ostapenco Olga şi Todorov Maxim au restanţă la bursă în cuantum total a cîte 266 RON.

Susţin reclamanţii că actele normative au forţă juridică superioară oricărei altei metodologii aprobate de Universităţi la nivel intern, inclusiv faţă de Metodologia de acordare burselor şi altor forme de sprijin material pentru studenţii din Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi, cursuri de zi în anul universitar 2010-2011, 2012-2013 care prevede că „ Bursele de studiu se acordă studenţilor pe durata anului universitar (cursuri, sesiuni de examene, activităţi practice, examene de licenţă sau de absolvire) potrivit planului de învăţământ şi structurii anului universitar 2010- 2011, cu excepţia vacanţelor.” Mai mult ca atît, prevederile acestei metodologii interne, contravin actelor normative cu forţă juridică superioară şi sunt lovite de nulitate în partea ce vizează faptul că bursa nu se acordă pe perioada vacanţelor, în cazul reclamanţilor - cele de iarnă şi primăvară.

Prevederile Metodologiei interne a Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi, în mod evident nu sunt aplicabile studenţilor şi masteranzilor de la Facultatea Transfrontalieră, regimul juridic al căror este reglementat la nivel guvernamental şi internaţional, prin acorduri şi tratate de colaborare bilaterală, şi nici într-un caz de dispoziţiile interne ale universităţii. Pe lîngă acestea le-au devenit cunoscute şi unele atitudini discriminatorii ale administraţiei Universităţii faţă de masteranzii Facultăţii de Drept European al Afacerilor. Astfel, asemenea reţineri ilicite au avut loc numai faţă de reprezenţanţii grupei acestora şi aveau suspiciuni rezonabile de a presupune că acest fapt se datorează petiţiilor lor depuse pe numele administraţiei, care în mod evident au nemultumit-o.

Reclamanţii consideră că o asemenea atitudine discriminatorie încalcă grav principiul fundamental al egalităţii, garantat prin Constituţie şi Instrumente internaţionale şi nici într-un caz nu se încadrează în politica de dezvoltare regională susţinută de Uniunea Europeană. Solicită reclamanţii încasarea cheltuielilor suportate în urma judecării cauzei în sumă de 74,85 RON pentru fiecare persoană. Ce ţine de prejudiciul moral, reclamanţii Ostapenco Olga şi Todorov Maxim consideră că, prin acţiunile neglijente ale reprezentanţilor Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi, le-au fost lezate un şir de drepturi fundamentale personale, nepatrimoniale, pentru încălcarea cărora art. 1422 şi 1423 Cod civil al RM prevede 2 repararea prejudiciului moral cauzat, în echivalent bănesc şi mărimea acestuia de 200 RON pentru fiecare dintre reclamanţi.

Necătând la faptul că de nenumărate ori au adresat petiţii în formă scrisă prin scrisori recomandate administraţiei Universităţii, nici o dată nu au primit răspuns la ele, nici în termenele stabilite de legislaţie nici mai târziu. Mai mult ca atât, au fost presaţi şi maltrataţi pentru faptul că s-au adresat cu o asemenea petiţie către Ministerul Educaţiei al României şi ulterior luaţi în derâdere şi aduşi ca un exemplu prost în faţa altor studenţi ai facultăţii. La 13 martie 2014 reclamanţii Ostapenco Olga şi Todorov Maxim au înaintat o cerere de concretizare a acţiunii cu privire la cuantumul bursei restante şi a dobînzii de întîrziere.

Prin urmare, solicită Ostapenco Olga încasarea de la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi bursa restantă în mărime de 266 RON, dobînda de întîrziere în mărime de 74,85 RON, cheltuieli de judecată şi anume 800 lei cheltuieli de asistenţă juridică, 40 RON cheltuieli de drum, 35 RON costul extrasului şi 150 lei taxa de stat, şi încasarea prejudiciului moral în sumă de 200 RON. Reclamantul Todorov Maxim solicită încasarea de la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi bursa restantă în mărime de 266 RON, dobînda de întîrziere în mărime de 74,85 RON, cheltuieli de judecată şi anume 800 lei cheltuieli de asistenţă juridică, 40 RON cheltuieli de drum, 35 RON costul extrasului şi 150 lei taxa de stat, şi încasarea prejudiciului moral în sumă de 200 RON.

Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 10 iunie 2014 s-a respins acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 07 aprilie 2015 s-a respins apelul declarat de către Todorov Maxim şi Ostapenco Olga, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Cahul din 10 iunie 2014. La emiterea soluţiei instanţa de apel a invocat că, în materialele dosarului sunt acte adiţionale nr. 423/04.10.2012 şi nr. 427/04.10.2012, anexate la contractele de studiu nr. 268 din 13.10.2013 şi nr. 273 din 13.10.2011 (f.d. 15-18), conform cărora mărimea bursei, stabilită pentru Todorov Maxim şi Ostapenco Olga a constituit 57 Euro, în echivalentul leului românesc la cursul comunicat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului pe parcursul ciclului academic, cum este prevăzut şi de Metodologia de acordare a burselor şi a altor forme de sprijin pentru studenţii din Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi.

Instanţa de apel a invocat că, consideră neîntemeiat argumentul apelanţilor precum că perioada vacanţelor de vară este similară pentru toţi studenţii şi masteranzii din cursul I, şi de aceea intimatul trebuia să plătească integral bursa pentru luna iulie 2012 în mărime de 328 RON (75 Euro), dar nu în mărime de 262 RON, deoarece prima instanţă a constatat veridic, că 24 iunie 2012 era ultima zi de activitate pedagogică, şi de aceea bursa a fost calculată conform formulei (75 Euro x 4,3791 cursul stabilit, 30 zile x 24 zile lucrătoare = 262 RON).

De asemenea, instanţa de apel a menţionat că este neîntemeiat argumentul 3 apelanţilor în partea încasării bursei pentru luna iulie 2012 cu referirea la faptul, că durata ciclului academic a fost de pe 03 octombrie 2011 pînă pe 14 iulie 2012, de unde rezultă, că bursa pentru luna iulie urmează a fi plătită în termen de 14 zile a lunii iulie 2012 în mărime de 153 RON, deoarece iniţial intimatul a achitat suma în mărime de 140 RON pentru luna iulie 2012, formînd datoria în mărime de 13 RON, apoi referindu-se la faptul, că bursa a fost plătită greşit, aceşti bani au fost reţinuţi din bursa pentru luna octombrie 2012. Concomitent, reclamanţii nici în cadrul examinării cauzei în prima instanţă şi nici în instanţa de apel nu au prezentat probe, ce confirmă, că în luna iulie 2012 reclamanţii au avut temeiuri de drept pentru primirea bursei în mărime de 153 RON, precum şi probele, ce confirmă atragerea lor în această perioadă în activitatea pedagogică, pe cînd conform cerinţelor art. 118 alin. (1) CPC RM fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Totodată, instanţa de apel a invocat că este neîntemeiat argumentul apelanţilor şi în partea calculării lor ilegal a bursei pentru luna octombrie 2012 în mărime de 200 RON în loc de 340 RON cu reţinerea greşită a bursei calculate pentru 14 zile a lunii iulie 2012, deoarece cum a fost menţionat anterior, în această perioadă reclamanţii s-au aflat în vacanţe. Instanţa de apel nu este de acord cu argumentele apelanţilor în partea calculării lor neîntemeiate a sumelor bursei pentru luna februarie 2013, deoarece din suma aferentă în mărime de 332 RON li-a fost calculată suma în mărime de 285 RON, deoarece prima instanţă a constatat veridic, că bursa trebuia să fie calculată pînă la susţinerea tezei de disertaţie conform hotărîrii senatului nr. 42/04.04.2013, adică pînă pe 24.02.2014.

În afară de această, instanţa de apel menţionează că reclamanţii greşit au interpretat conţinutul contractelor şi a actelor adiţionale, precum şi Metodologia de acordare a burselor şi altor plăţi materiale pentru studenţii din Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi, deoarece bursa se calculează în mod proporţional duratei ciclului academic, dar nu pentru un an calendaristic. La 19 iunie 2015, Todorov Maxim şi Ostapenco Olga au depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material.

Se mai indică în recurs că, atât instanţa de fond cît şi cea de apel indică că în contractele de studii semnate cu Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi, Todorov Maxim şi Ostapenco Olga s-au obligat să respecte prevederile Metodologiei de acordare a burselor şi a altor forme de sprijin material pentru studenţii din 4 Universitatea „Dunărea de Jos”, aprobat prin Hotărârea Senatului la 04 aprilie 2013 (volumul II prezentat de pîrîţi, f.d.1). Această idee nu corespunde realităţii invocă recurenţii deoarece, în contract nu există nici o referire la această metodologie. Astfel, metodologia invocată de pârât a fost aprobată la 04 aprilie 2013 deja după ce recurenţii au finisat studiile (28 februarie 2013). Din aceste considerente concluzia instanţelor inferioare precum că metodologia este aplicabilă, nu poate fi menţinută.

Se mai invocă în recurs că, instanţa de fond şi de apel nu au elucidat pe deplin circumstanţele cauzei ce se referă la suportarea cheltuielilor de judecată de către reclamanţi. La materialele dosarului (f.d.28-30) sunt anexate cererile recurenţilor de solicitare a informaţiei privind neplată a bursei şi soluţionării pe cale amiabilă a litigiului. La cereri sunt anexate avizele de recepţie care confirmă recepţionarea de către pîrîţi a acestora, de altfel ei nici nu au negat recepţionarea lor. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Todorov Maxim şi Ostapenco Olga, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Todorov Maxim şi Ostapenco Olga, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

5 Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Todorov Maxim şi Ostapenco Olga ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de către Todorov Maxim şi Ostapenco Olga se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 6