2ra-2145/15 — Încasarea împrumutului

Prima instanţă:S. Garştea-Bria 2ra-2145/15 Instanţa de apel: M. Guzun, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Harti Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Harti Gheorghe împotriva lui Meimis Leonid, Societăţii cu Răspundere Limitată „Vinet Lux” privind încasarea împrumutului şi cererea reconvenţională depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Vinet Lux” împotriva lui Harti Gheorghe şi Meimis Leonid privind anularea scrisorii de garanţie, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Harti Gheorghe şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 19 august 2014, c o n s t a t ă: La 12 august 2011, Harti Gheorghe a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Meimis Leonid şi SRL „Vinet Lux” privind încasarea în mod solidar a datoriei, dobînzii contractule şi a penalităţii de întîrziere. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 07 august 2009, i-a dat cu împrumut pîrîtului, Meimis Leonid, pe termen pînă pe 01 martie 2010, suma de 6000 lei şi 2300 euro, astfel, pîrîtul Meimis Leonid, a scris şi a semnat personal o recipisă, în care a indicat faptul că i-a cu împrumut această sumă şi că o va restitui în termen. Totodată, societatea comercială SRL „Vinet Lux”, în care era angajat pîrîtul Meimis Leonid, a garantat returnarea împrumutului, de către angajatul său, întocmind în acest sens o scrisoare de garanţie.

Mai indică reclamantul că, pe lîngă rambursarea sumei împrumutului, părţile au prevăzut că împrumutul în lei va fi purtător de dobîndă în mărime de 5% pe lună, iar împrumutul în euro va fi purtător de dobîndă în mărime de 20% anual. Iar, în cazul în care pîrîtul, va întîrzia cu plata datoriei, se va achita şi o penalitate în mărime de 0,25% pentru fiecare zi de întîrziere. Menţionează că, la 07 mai 2010, pîrîtul a achitat parţial datoria, în mărime de 1500 euro, prin ce a stins:dobînda acumulată pentru perioada 07 august 2009- 07 mai 2010, în mărime de 346,57 euro; penalitatea acumulată pentru perioada 01 martie 2010-07 mai 2010, în mărime de 385, 25 euro; o parte din datorie, şi anume 768,18 euro, astfel, reieşind din aceste calcule, la 07 mai 2010, pîrîtul avea faţă de reclamant datorie în mărime de 1532 euro.

La 23 decembrie 2010, pîrîtul a achitat suma de 3000 lei pentru stingerea parţială a dobînzii împrumutului în lei, astfel, la situaţia din 23 decembrie 2010, pîrîtul datora dobîndă în mărime de 5100 lei, dintre care prin achitare a fost stinsă suma de 3000 lei. În cadrul judecării pricinii, reclamantul a concretizat cerinţele invocate în acţiune, astfel, solicitînd încasarea solidară de la Meimis Leonid şi SRL „Vinet Lux” a sumei totale de 2893 euro şi 26950 lei, precum şi cheltuielile de judecată. La 04 iulie 2014, SRL „Vinet Lux” a depus cerere reconvenţională împotriva lui Harti Gheorghe privind anularea scrisorii de garanţie.

În motivarea acţiunii a indicat că, scrisoarea de garanţie a fost scrisă şi tapată de Meimis Leonid, pe foaia unde se găsea semnătura şi ştampila imprimată de directorul întreprinderii SRL „Vinet Lux”, aceste circumstanţe se dovedesc şi prin faptul că scrisoarea dată nu a fost înregistrată la întreprinderea dată, nu are un număr de ieşire, nu este indicat cui îi este adresată. Invocă că, directorul întreprinderii SRL „Vinet Lux” nici nu a ştiut că, Meimis Leonid, a luat cu împrumut bani de la Harti Gheorghe.

Consideră că, odată ce scrisoarea de garanţie se echivalează la nivelul contractului de fidejusiune, atunci în conformitate cu art. 1170 alin. (2) Cod civil, fidejusiunea încetează dacă creditorul, în decursul unui an de la scadenţa obligaţiei, nu a intentat nici o acţiune contra fidejusorului, astfel, menţionează că, Harti Gheorghe, nu a prezentat careva probe privind intentarea a cărorva cereri faţă de SRL „Vinet Lux” pînă la 01 martie 2011. Mai invocă că, Meimis Leonid împreună cu Harti Gheorghe au modificat în lipsa acestuia, contractul de împrumut, astfel debitorul a majorat obligaţiile sale faţă de creditor, ce contravine prevederilor art. 1167 alin. (2) Cod civil. Astfel, afirmă că scrisoarea de garanţie a încetat odată cu scrierea şi semnarea ulterioară a recipisei de către Meimis Leonid şi creditorului Harti Gheorghe, fără aducerea acesteia la cunoştinţă SRL „Vinet Lux”, respectiv solicită anularea acesteia.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 19 august 2014, s- a admis parţial cererea de chemare în judecată depusă de Harti Gheorghe împotriva lui Meimis Leonid şi SRL „Vinet Lux”, s-a hotărît încasarea de la Meimis Leonid în beneficiul lui Harti Gheorghe a 441, 34 euro şi 857, 16 lei cu titlu de dobîndă contractuală şi dobîndă de întîrziere, precum şi suma de 250 lei cu titlu de taxă de stat şi 2000 lei cu titlu de asistenţă juridică, în rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. S-a admis cererea reconvenţională depusă de SRL „Vinet Lux” împotriva lui Harti Gheorghe şi Meimis Leonid privind anularea scrisorii de garanţie, s-a recunoscut nulă scrisoarea de garanţie din 07 august 2009. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015, a fost respins apelul declarat de către Harti Gheorghe şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 19 august 2014. La 02 iulie 2015, Harti Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 19 august 2014, cu emiterea unei noi hotărîri prin care cauza să fie remisă la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015 este una ilegală şi neîntemeiată, deoarece a fost emisă cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Harti Gheorghe nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Harti Gheorghe, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Harti Gheorghe ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Harti Gheorghe. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecători Dumitru Mardari Maria Ghervas