2ra-2325/15 — Obigarea executarii silite a contractului, încasarea penalităţii de întirziere şi prejudiciului moral

prima instanţă: M. Moraru dosarul nr. 2ra-2325/15 instanţa de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, O. Topada ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Galina Stratulat Judecătorii: Elena Covalenco şi Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Tatarciuc Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tatarciuc Victor împotriva Companiei Internaţionale de Asigurări „ASITO” societate pe acţiuni cu privire la obligarea executării silite a contractului, încasarea penalităţii de întârziere şi prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 26 mai 2015, prin care s-a admis apelul declarat de Compania Internaţională de Asigurări „ASITO” societate pe acţiuni, s-a casat parţial hotărârea Judecătoriei Ungheni din 18 decembrie 2014 şi s-a emis o nouă hotărâre de respingere parţială acţiunii, c o n s t a t ă: La 29 iulie 2014 Tatarciuc Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Companiei Internaţionale de Asigurări „ASITO” societate pe acţiuni cu privire la obligarea executării silite a contractului de asigurare cu pensie suplimentară, încasarea penalităţii de întârziere şi prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii Tatarciuc Victor a indicat că în anul 1994 Compania Internaţională de Asigurări „ASITO” societate pe acţiuni a desfăşurat o nouă formă de asigurare şi anume: asigurarea cu pensie suplimentară viageră. A încheiat cu Compania Internaţională de Asigurări „ASITO” societate pe acţiuni un contract de asigurare a pensiei suplimentare, prin care s-a obligat să achite prima de asigurare. În baza contractului de asigurare a obţinut dreptul la pensie suplimentară lunară în sumă de 100 de lei începând cu 01 august 1996. Prin decizia Tribunalului Bălţi din 30 martie 2000 filiala Ungheni a Companiei Internaţionale de Asigurări „ASITO” societate pe acţiuni s-a obligat la executarea obligaţiilor contractuale de asigurare a pensiei suplimentare în mărime de 100 lei lunar.

Începând cu 12 iulie 2013 din motive necunoscute filiala Ungheni a Companiei Internaţionale de Asigurări „ASITO” societate pe acţiuni a încetat să plătească pensia suplimentară. 1 Solicitând prin demers explicaţii a fost informat că plata pensiei a fost suspendată în baza încheierii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 30 august 2013, iar reluarea achitării se va efectua după examinarea pricinii în fond. Din momentul suspendării plăţii pensiei suplimentare au trecut 12 luni, timp în care nu a primit niciun răspuns fiind nevoit să se adreseze cu acţiune în instanţa de judecată. Cere Tatarciuc Victor obligarea filialei Ungheni a Companiei Internaţionale de Asigurări „ASITO” societate pe acţiuni la plata pensiei lunare în sumă de 100 lei începînd cu 12 iulie 2013, plata amenzii pentru fiecare zi de întârziere în mărime de 0,3 % ce constituie suma de 2371 lei, încasarea prejudiciului moral în sumă de 15000 lei şi cheltuielilor de judecată în sumă de 535 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 18 decembrie 2014 s-a admis parţial acţiunea. S-a obligat Compania Internaţională de Asigurări ,,ASITO” societate pe acţiuni la executarea prevederilor contractului de asigurare cu pensie suplimentară şi anume: S-a obligat filiala Ungheni a Companiei Internaţionale de Asigurări „ASITO” societate pe acţiuni la plata pensiei suplimentare în folosul lui Tatarciuc Victor în sumă de 100 lei lunar începând cu 12 iulie 2013 pe toată perioada de viaţă şi penalitatea pentru fiecare zi de întârziere a plăţii pensiei pe perioada de la 01 august 2013 pînă la 31 iulie 2014 în sumă de 2371 lei. S-au respins cerinţele lui Tatarciuc Victor cu privire la achitarea cheltuielilor de judecată şi prejudiciului moral (f.d.

39, 42-45). În motivarea soluţiei prima instanţă a indicat că conform art. 572 alin. (2) Codul civil, obligaţiile trebuie să fie executate în modul corespunzător, cu bună- credinţă, la locul şi momentul stabilit. Nu se admite refuzul unilateral de la executare obligaţiilor, cu excepţia cazurilor prevăzute special de lege sau de contract. Deoarece, legea sau contractul de asigurare încheiat între părţi nu prevede clauza de reziliere în mod unilateral, Compania Internaţională de Asigurări „ASITO,, societate pe acţiuni este obligată să-şi îndeplinească obligaţiile conform contractului. Conform art. 602 alin. (1) şi (2) Codul civil, în cazul în care nu execută obligaţia debitorul este ţinut să-1 despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă.

Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. Prin procura nr. 01-3/16-1184 din 20 august 2014 Stela Subotin a fost împuternicită de Compania Internaţională de Asigurări „ASITO” societate pe acţiuni să-i reprezinte interesele cu dreptul de a acţiona în judecată, de a încheia tranzacţii, de a ataca actele judecătoreşti etc ( f.d. 48). La 06 ianuarie 2015 reprezentanta Stela Subotin a depus în interesele Companiei Internaţionale de Asigurări „ ASITO” societate pe acţiuni apel nemotivat, iar la 16 februarie 2015 apel motivat împotriva hotărârii Judecătoriei Ungheni din 18 decembrie 2014 şi încheierii Judecătoriei Ungheni din 11 noiembrie 2014 (f.d.

47, 55-59) Curtea de Apel Bălţi prin decizia din 26 mai 2015 a admis apelul declarat de Compania Internaţională de Asigurări ,,ASITO” societate pe acţiuni. 2 A casat parţial hotărârea Judecătoriei Ungheni din 18 decembrie 2014 şi a emis o nouă hotărîre prin care: S-a încetat procesul civil în partea ce ţine de pretenţia lui Tatarciuc Victor împotriva Companiei Internaţionale de Asigurări ,,ASITO” cu privire la executarea silită a contractului. S-a respins pretenţia lui Tatarciuc Victor împotriva Companiei Internaţionale de Asigurări ,,ASITO” societate pe acţiuni cu privire la încasarea penalităţii. În rest hotărârea primei instanţe s-a menţinut (f.d. 102, 103-105). În motivarea soluţiei instanţa de apel a indicat că în privinţa executării prevederilor contractuale există decizia Tribunalului Bălti din 30 martie 2000 care se referă la toată perioadă de viaţă a lui Tatarciuc Victor şi urmează a fi executată în forma în care a fost emisă.

Pretenţia privind încasarea penalităţii în caz de refuz în executarea hotărîrii judecătoreşti urmează a fi soluţionată potrivit Codului de executare, dar nu prin adresarea unei noi acţiuni civile în judecată. Într-un litigiu între aceleaşi părţi cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri s-a emis o hotărîre judecătorească rămasă irevocabilă şi nu urmează a fi examinat un litigiu civil repetat. La 13 iulie 2015 Victor Tatarciuc a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel solicitând executarea prevederilor contractuale de asigurare cu pensie suplimentară lunară în sumă de 100 lei (f.d. 100) În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Verificând încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate de Victor Tatarciuc în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar, audiind raportul verbal al judecătorului raportor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acesta este inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Victor Tatarciuc în cererea de recurs temeiuri prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă nu a invocat. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. 3 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din motivele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărâre legală, iar argumentele invocate de Victor Tatarciuc în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Victor Tatarciuc se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, Judecătorul: Galina Stratulat Judecătorii: Elena Covalenco Sveatoslav Moldovan 4