2ra-2337/15 — Executarea silită a prevederilor contractului, încasarea dobînzii de întîrziere şi a prejudiciului moral

prima instanță: M. Moraru dosarul nr. 2ra-2337/15 instanța de apel: E. Ababei, G. Polivalenco, A. Garbuz ÎNCHEIERE 15 octombrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ciur Tatiana, în pricina civilă la cerea de chemare în judecată a Tatianei Ciur împotriva Companiei Internaționale de Asigurări „Asito” Societatea pe Acţiuni cu privire la executarea silită a prevederilor contractului și încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 26 mai 20105, prin care a fost admis apelul declarat de către Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societatea pe Acțiuni și menținută încheierea Judecătoriei Ungheni din 11 noiembrie 2014, casată parțial hotărârea Judecătoriei Ungheni din 18 decembrie 2014, în partea obligării achitării pensiei suplimentare și încasarea dobânzii de întârziere cu emiterea în partea dată a unei noi hotărâri de încetare a procesului pe capătul de cerere cu privire la obligaţia plăţii pensiei suplimentare şi respingerea capătului de cerere cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere, în rest hotărârea Judecătoriei Ungheni din 18 decembrie 2014 a fost menținută, c o n s t a t ă: La 30 iulie 2014,

Tatiana Ciur a depus cerere de chemare în judecată împotriva CIA „Asito” SA cu privire la executarea silită a prevederilor contractului și încasarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că a încheiat contractul de asigurare a pensiei suplimentare cu CIA „Asito” SA, prin care a achitat prima de asigurare în mărime totală și în termenele prevăzute de regulament, astfel, obținând dreptul de a primi viager o pensie suplimentară lunară de 100 de lei, începând cu 01 august 1996. Menționează că prevederile contractului au fost executate până în luna decembrie 1998, iar în ianuarie 1999, pârâtul a anunțat-o oficial despre rezilierea contractului în legătură cu situația extremă financiară.

Susține că prin decizia Curții Supreme Supremă de Justiție din 06 iulie 2000, CIA „ASITO” SA a fost obligată să execute obligațiile contractului de asigurare a pensiei suplimentare începând cu 01 ianuarie 1999. Invocă că din motive necunoscute filiala Ungheni CIA „Asito” SA a încetat să plătească pensia suplimentară începând cu data de 12 iulie 2013, iar la demersul său a fost informată că plata pensiei a fost suspendată în baza încheierii Judecătoriei Botanica din 30 august 2013 şi reluarea achitării pensiei se va efectua după examinarea cauzei în prima instanță, după care la data de 05 iulie 2014, a solicitat din nou compania să-i informeze când vor începe achitarea pensiei, însă, nu au primit nici un răspuns.

Indică că în legătură cu faptul că din momentul stopării achitării pensiei suplimentare au trecut 12 luni, a decis să se adreseze în instanța de judecată cu prezenta cerere, deoarece încheierea Judecătoriei Botanica este ilegală și contravine prevederilor legislației naționale şi internaționale, iar pîrîtul ilegal refuză să-şi onoreze obligațiunile prevăzute în contract fată de asigurați, or, obligațiunile asumate trebuie să fie executate în modul corespunzător şi în termenul stabilit în contract.

La fel, invocă că Comisia Națională a Pieței Financiare a contestat încheierea Judecătoriei Botanica din 30 august 2013, la Curtea de Apel Chișinău prin cererea de recurs din 22 octombrie 2013. Afirmă că modalitatea de încheiere a contractelor privind asigurarea cu pensie suplimentară este stabilită prin Regulile de asigurare a pensiei suplimentare aprobate prin hotărârea Consiliului de administrație al CIA „Asito” nr. 63 din 22 noiembrie 1993 și Legea cu privire la asigurări nr. 1508 - XII din 15 iunie 1993, astfel pârâtul nu are motiv de a întrerupe contractul încheiat cu dînsa.

Solicită obligarea CIA „ASITO” SA să execute prevederile contractului de asigurare a pensiei suplimentare şi anume filiala Ungheni CIA „Asito” SA să-i achite lunar în beneficiul său 100 lei începând cu 12 iulie 1993 pe toată perioada vieţii sale, penalitatea în mărime de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere a plății pensiei, ceea ce constituie 2371,00 lei, cheltuieli de asistenţa juridică în mărime de 535 lei şi prejudiciul moral în mărime de 15 000 lei. Prin încheierea Judecătoriei Ungheni din 11 noiembrie 2014, a fost respinsă cererea CIA „Asito” SA privind suspendarea procesului civil la cererea lui Ciur Tatiana către CIA „Asito” SA privind executarea silită a prevederilor contractului, ca fiind neîntemeiată.

Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 18 decembrie 2014, acțiunea a fost admis parțial, fiind obligată CIA „Asito” SA să execute prevederile contractului de asigurare cu pensie suplimentară, și anume să plătească pensie suplimentară în mărime de 100 lei lunar în folosul Tatianei Ciur începând cu data de 12 iulie 2013, pe toată perioada de viață şi pentru fiecare zi de întârziere a plății pensiei pe perioada 01 august 2013 şi pînă la data de 31 iulie 2014 s-a dispus achitarea sumei în mărime de 2 371 lei, în rest cerințele au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 26 mai 2015, a fost admis apelul declarat de către CIA „Asito” şi menținută fără modificări încheierea primei instanțe, casată parțial hotărârea primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care a fost încetat procesul pe capătul de cerere a Tatianei Ciur împotriva CIA „Asito” privind obligația plăţii a pensiei suplimentare şi respins capătul de cerere privind încasarea dobânzii de întârziere. În rest hotărârea primei instanțe a fost menținută.

În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 265 alin.(1) lit. b) CPC, care reglementează temeiurile de încetare a procesului şi care indică că instanța judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care într-un litigiu între aceleași părți, cu privire la același obiect şi pe aceleași temeiuri s-a emis o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă sau o încheiere de încetare a procesului în legătură cu renunțarea reclamantului la acțiune sau cu confirmarea tranzacției dintre părți.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța de apel a reținut eronată concluzia primei instanțe privind obligarea CIA „Asito” de a executa prevederile contractului de asigurare cu pensie suplimentară, deoarece din materialele pricinii s-a constatat cu certitudine faptul că la data de 18 ianuarie 1999, Ciur Tatiana a depus aceeași cerere de chemare în judecată cu aceiași pretenție față de CIA „Asito” SA la Judecătoria Ungheni, care prin decizia irevocabilă a Curții Supreme de Justiție din 05 iulie 2000, a fost admisă. În acelaşi timp, instanţa de apel, cu referire la prevederile art. 624 alin.(5) Cod civil, care reglementează temeiul de încasare a clauzei penale, a menţionat că la 30 august 2013, de către Judecătoria Botanica mun.

Chişinău, a fost emisă încheierea privind suspendarea tuturor achitărilor conform contractelor de pensie suplimentară încheiate în perioada 1994-2005, pînă la examinarea în fond a pricinii la cererea de chemare în judecată a acţionarilor CIA „Asito” SA Kuchai Bohdan şi Rybchenko Roman împotriva managerului general CIA „Asito” Doboş Ruslan şi CIA „Asito” cu privire la constatarea nulităţii absolute a contractelor de asigurare cu pensii suplimentare. În aceste condiţii, instanţa de apel nu a constatat vinovăţia CIA „Asito” la neachitarea pensiei suplimentare. La 13 iulie 2015, Tatiana Ciur a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admiterea integrală a cerințelor.

La 18 septembrie 2015, CIA „Asito” SA a depus referinţă la recursul declarat, prin care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia, solicitând respingerea lui ca fiind neîntemeiat. Indică că Curtea de Apel Bălți în decizia din 26 mai 2015, a dat o apreciere corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, pe când argumentele recurentului sunt declarative. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi declarat inadmisibil.

Din conținutul recursului declarat de Tatiana Ciur rezultă că recurenta nu este de acord cu decizia Curții de Apel Bălți din 26 mai 20105, prin care a fost admis apelul declarat de către CIA „Asito” SA,menținută încheierea Judecătoriei Ungheni din 11 noiembrie 2014, casată parţial hotărârea primai instanțe şi emisă în partea casată o nouă hotărîre, prin care a fost încetat procesul pe capătul de cerere a Tatianei Ciur împotriva CIA „Asito” privind obligația plăţii a pensiei suplimentare şi respins capătul de cerere privind încasarea dobânzii de întârziere. În rest hotărârea primei instanțe a fost menținută. Totodată, instanţa de recurs constată că recursul depus de către Tatiana Ciur nu conţine esenţa şi temeiurile recursului, argumentele ilegalităţii sau netemeiniciei încheierii atacate, respectiv este unul nemotivat.

Pe cînd art. 437 alin.(1) lit. f) CPC direct indică că cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată şi trebuie să cuprindă esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile respective. Prin urmare, în lipsa acestor caracteristici ale recursului, instanţa de recurs este în imposibilitate de a verifica legalitatea deciziei contestate, aspect ce impune declararea inadmisibilității a unui asemenea recurs. Instanța de recurs remarcă că, recurenta depunând încă la 13 iulie 2015 cererea de recurs nemotivată, avea obligația de a întreprinde toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanță prin depunerea unui recurs motivat.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Tatiana Ciur ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 437 alin.(1) lit.f), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Ciur Tatiana se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva