2ra-2102/15 — Executarea silită a prevederilor contractuale

dosarul nr.2ra-2102/15 prima instanţă - M. Moraru instanţa de apel - A. Gheorghieș, N. Chircu, A. Albu ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Pavel Berzoi și Elena Berzoi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pavel Berzoi și Elena Berzoi împotriva Companiei Internaționale de Asigurări ”Asito” Societate pe Acțiuni cu privire la executarea silită a prevederilor contractului, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 02 aprilie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Compania Internațională de Asigurări ”Asito” Societate pe Acțiuni, menținută încheierea Judecătoriei Ungheni din 11 noiembrie 2014, casată hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 18 decembrie 2014 în partea încasării penalității și în această parte a fost emisă o nouă hotărîre, prin care acțiunea a fost respinsă.

în rest, hotărîrea primei instanțe a fost menținută. c o n s t a t ă La 30 iulie 2014, Pavel Berzoi și Elena Berzoi au depus cerere de chemare în judecată împotriva CIA ”Asito” SA cu privire la executarea silită a prevederilor contractului. În motivarea acțiunii, Pavel Berzoi și Elena Berzoi au menționat că a încheiat cu pîrîtul contracte de asigurare a pensiei suplimentare. Conform contractelor în cauză, au fost obligați să achite primele de asigurare, iar Compania se obliga să plătească pensia suplimentară pe viață la atingerea vîrstei de pensionare. La fel au menționat că au achitat primele de asigurare în mărimea totală și în termenele prevăzute, obținînd astfel dreptul de a primi viager o pensie suplimentară în mărime de 100 și 500 lei ,lunar începînd cu 31 ianuarie 1995 și respectiv 04 aprilie 1998. Însă, în luna ianuarie 1999, Compania i-a anunțat oficial despre rezilierea contractelor în legătură cu situația financiară precară.

1 Prin decizia Tribunalului municipiului Bălți din 30 martir 2000, CIA ”Asito” SA a fost obligat să-și execute obligațiunile contractuale începînd cu 01 ianuarie 1999. Din motive necunoscute, CIA ”Asito” SA a încetat să achite pensia suplimentară începînd cu 12 iulie 2013. În urma unei interpelări, au fost informai că plata pensiei a fost suspendată în baza încheierii Judecătoriei Botanica municipiul Chișinău din 30 august 2013, iar reluarea achitării pensiei se va efectua după examinarea cauzei în fond. Pavel Berzoi și Elena Berzoi solicită obligarea CIA ”Asito” SA să execute prevederile contractului de asigurare cu pensie suplimentară și anume: să le fie achitată lunar 500 și 100 lei începînd cu 12 iulie 2013 pentru toată perioada de viață, încasarea dobînzii de întîrziere în mărime de 0,3 % ce constituie suma de 3356,50 lei și respectiv 2371 lei.

De asemenea, au solicitat încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 535 lei și a prejudiciului moral în mărime de 15000 lei. Prin încheierea Judecătoriei Ungheni din 11 noiembrie 2014, a fost respinsă cererea CIA ”Asito” SA privind suspendarea procesului. Prin hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 18 decembrie 2014, acțiunea a fost admisă parțial.

CIA ”Asito” SA a fost obligate să execute prevederile contractului de asigurare cu pensie suplimentară și anume: filiala Ungheni ”Asito” SA să plătească pensie suplimentară 500 lei lunar în beneficiul lui Pavel Berzoi începînd cu data de 12 iulie 2013 pe toată perioada de viață și pentru fiecare zi de întîrziere a plății pensiei pentru perioada 01 august 2013 – 31 iulie 2014 suma de 3356 lei 50 bani, iar Elenei Berzoi pensia suplimentară de 100 lei lunar începînd cu data de 12 iulie 2013 pe toată perioada de viață și pentru fiecare zi de întîrziere a plății pensiei pe perioada 01 august 2010 – 31 iulie 2014 suma de 2371 lei. În rest acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 02 aprilie 2015, a fost admis apelul declarat de CIA ”Asito” SA, menținută încheierea Judecătoriei Ungheni din 11 noiembrie 2014, casată hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 18 decembrie 2014 în partea încasării penalității și în această parte a fost emisă o nouă hotărîre, prin care acțiunea a fost respinsă. În rest, hotărîrea primei instanțe a fost menținută.

La 27 iunie 2015, Pavel Berzoi și Elena Berzoi au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului cu obligarea CIA ”Asito” SA să execute obligațiile prevăzute în hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 17 aprilie 2000 și decizia Tribunalului municipiului Bălți din 30 martie 2000, să fie obligată filiala Ungheni a CIA ”Asito” SA să le achite lunar 100 lei și 500 lei începînd cu 12 iulie 2013 pe toată perioada de viață, încasarea sumei pentru perioada de întîrziere în mărime de 3356,50 lei și 711,30 lei, încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 535 lei și a prejudiciului moral în mărime de 15000 lei.

Recurenții Pavel Berzoi și Elena Berzoi, în motivarea recursului au menționat că dispun de hotărîri judecătorești irevocabile și anume hotărîrea Judecătoriei Ungheni din și respectiv decizia Tribunalului municipiului Bălți, prin care CIA 2 ”Asito” SA a fost obligată să execute obligațiunile contractului de asigurare a pensiei suplimentare. Consideră că hotărîrile judecătorești se referă la toată perioada de viață și urmează a fi executate, iar prin neexecutarea obligațiilor stabilite de către CIA ”Asito” SA, le-au fost cauzate prejudicii materiale și morale. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că decizia instanței de apel a fost pronunțată la 02 aprilie 2015, iar la 28 aprilie 2015 recurenții au recepționat decizia motivată a instanței de apel (f.d. 117-118). Astfel, recurenții s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul la 27 iunie 2015, în termen. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Pavel Berzoi și Elena Berzoi, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. 3 În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Pavel Berzoi și Elena Berzoi ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie , d i s p u n e: Recursul declarat de Pavel Berzoi și Elena Berzoi se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4