2ra-2566/15 — Încasarea sumei

prima instanţă:V. Gîrleanu dosarul nr. 2ra-2566/15 instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, L. Popova ÎNCHEIERE 10 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Companiei Internaţionale de Asigurări „ASITO” Societate pe Acţiuni, Caragia Sergiu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mardare Tatiana împotriva Companiei Internaţionale de Asigurări „ASITO” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere, şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2015 c o n s t a t ă: La data de 17 iunie 2014 Mardare Tatiana a depus cerere de chemare în judecată împotriva Companiei Internaţionale de Asigurări „ASITO” Societate pe Acţiuni şi a solicitat încasarea sumei de 15805 lei, cu titlu de datorie conform contractului de asigurare nr. 503815612 din 29.01.1998, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 17 februarie 2015 acţiunea s-a admis parţial. S-a încasat de la Compania Internaţională de Asigurări „ASITO” Societate pe Acţiuni în beneficiul Tatianei Mardare suma datoriei conform contractului de asigurare din 29.01.1998 în mărime de 18000 lei şi cheltuielile de judecată compuse din taxa de stat achitată la înaintarea acţiunii în mărime de 475 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 20000 lei. Prima instanţă a constatat că, conform contractului de asigurare cu pensie suplimentară nr. 503815623 din 29.01.1998 pîrîtul este obligat să-i achite reclamantei sumele în termenul şi în modul stabilit de contract, iar obligaţia trebuie executată în modul corespunzător şi cu bună-credinţă.

Astfel, pensia suplimentară neachitată de asigurat pe perioada 19.02.2012- 01.01.2015 constituie suma de 18000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2015 s-a respins apelul declarat de Compania Internaţională de Asigurări „ASITO” Societate pe Acţiuni şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 18 august 2015 reprezentantul Companiei Internaţionale de Asigurări „ASITO” Societate pe Acţiuni, Caragia Sergiu a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat că, nu există temei legal de a admite acţiunea, iar concluziile instanţelor inferioare sunt neîntemeiate.

1 Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, potrivit afirmaţiilor recurentului acesta a luat cunoştinţă de decizia instanţei de apel la data de 18.06.2015 (f.d. 89), iar recursul a fost depus la data de 18.08.2015 (f.d. 89). Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. 2 Argumentele invocate în recurs precum că, nu există temei legal de a admite acţiunea, iar concluziile instanţelor inferioare sunt neîntemeiate nu pot fi reţinute deoarece nu constituie temei de declarare a recursului.

Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul Companiei Internaţionale de Asigurări „ASITO” Societate pe Acţiuni, Caragia Sergiu ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de reprezentantul Companiei Internaţionale de Asigurări „ASITO” Societate pe Acţiuni, Caragia Sergiu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 3