2ra-2398/15 — Declararea nulitatii contractelor de vinzare-cumpărare si recunoasterea valabilitatii contractului de imprumut,

prima instanţă: R. Costru Dosarul nr.2ra-2398/15 (Judecătoria Nisporeni) instanţa de apel: Iu. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc (Curtea de Apel Chișinău) ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Arnăut Vitali, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Arnăut Vitali împotriva lui Musteață Andrei, Musteață Victoria și Cernatu Mihail, intervenient accesoriu notarul public Alexandru Șișcanu privind declararea nulității contractelor de vînzare-cumpărare și recunoașterea valabilității contractului de împrumut, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Arnăut Vitali și menținută hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 22 octombrie 2014, c o n s t a t ă: La 16 ianuarie 2014, Arnăut Vitali a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Musteață Andrei și Musteață Victoria, intervenient accesoriu notarul public Alexandru Șișcanu privind declararea nulității contractului de vînzare- cumpărare și recunoașterea valabilității contractului de împrumut.

În motivarea acţiunii, reclamantul Arnăut Vitali a invocat că la 16 iulie 2013, a încheiat cu Musteață Andrei contractul de vînzare-cumpărare a apartamentului nr.21 din str. Păcii, 3g, or. Ialoveni, autentificat notarial de către notarul public Alexandu Șișcanu. Conform contractului imobilul a fost estimat în suma de 3 850 Euro, echivalentul sumei de 63 487 lei. Consideră reclamantul că contractul de vînzare–cumpărare încheiat la 16 iulie 2013, este unul simulat, deoarece dînsul nu a avut intenția de a înstrăina bunul imobil cu achitarea costului acestuia, dar prin încheierea acestui contract s-a ascuns o tranzacție de împrumut și anume, dînsul avînd o datorie de 3 500 Euro față de Arnăut Alexei și nefiind angajat în cîmpul muncii, a fost nevoit să ia de la Musteață Victoria sora lui Andrei Musteață cu titlu de împrumut suma de 63 487 lei, iar părțile s-au limitat la încheierea contractului de vînzare-cumpărare pentru a garanta executarea obligațiilor de împrumut.

Afirmă reclamantul că prețul de piață a unui bun analogic în or. Nisporeni, este semnificativ mai mare decît cel stabilit în contract, fapt ce dovedește că contractul de vînzare-cumpărare a fost unul simulat. 1 Menționează reclamantul că autoarea acestei tranzacții simulate este Musteață Victoria, cea care a fost de acord să-i împrumute suma de 3 500 Euro pe o perioadă de 2 luni cu 10 % dobînda lunară cu condiția perfectării contractului de vînzare- cumpărare, în calitate de cumpărător figurînd fratele acesteia Musteață Andrei, iar la acel moment neavînd altă soluție a fost de acord cu condiția încheierii unui contract de vînzare-cumpărare. Susține reclamantul că la expirarea celor 2 luni de la acordarea împrumutului la adresarea sa către Musteață Victoria că este gata să restituie suma datorată, aceasta a refuzat primirea banilor, motivînd că ea nu a dat bani cu împrumut, dar a procurat apartamentul nr.21 din str. Păcii, 3g, or.

Ialoveni. Pe parcursul examinării pricinii reclamantul şi-a modificat şi concretizat pretenţiile din acţiune, solicitînd în final declararea nulității contractului de vînzare- cumpărare din 16 iulie 2013, încheiat între Arnăut Vitali și Musteață Andrei și contractul de vînzare-cumpărare din 30 septembrie 2013, încheiat între Andrei Musteață și Cernatu Mihail cu recunoașterea valabilității contractului de împrumut încheiat între Arnăut Vitali, Musteață Andrei și Musteață Victoria. Prin hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 22 octombrie 2014, acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 21 mai 2015, a fost respins apelul declarat de către Arnăut Vitali şi menţinută hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 22 octombrie 2014. La 04 august 2015, Arnăut Vitali a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2015 și hotărârii Judecătoriei Nisporeni din 22 octombrie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești contestate cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii. În motivarea recursului, Arnăut Vitali a indicat că instanţele ierarhic inferioare au apreciat în mod arbitrar probele administrate, precum și au interpretat și aplicat eronat normele de drept material și procedural, nu au constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele importante ale pricinii, iar concluziile instanțelor vin în contradicție cu ultimele, erori ce au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Susține recurentul că instanțele ierarhic inferioare nu au luat în considerație că prin încheierea contractului de vînzare-cumpărare din 16 iulie 2013, încheiat între dînsul și Andrei Mustață s-a ascuns o tranzacție de împrumut, iar suma achitată în urma încheierii contractului de vînzare-cumpărare este una derizorie care nu corespunde prețului real al unui imobil pe piață, fapt ce demonstrează că în realitate nu a avut scopul de a vinde bunul imobil, dar într-o anumită măsura gajat sau ipotecat în scopul stingerii împrumutului acordat de către Musteață Victoria. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2015 a fost expediată în adresa recurentului la 02 iunie 2015 (f.d.154), însă date, despre recepționarea acesteia de către recurent, la materialele dosarului, lipsesc. În circumstanțele relevate, recursul declarat de către Arnăut Vitali la 04 august 2015 se consideră depus în termenul prevăzut de lege. 2 La 25 august 2015, în adresa intimaților Musteață Andrei, Musteață Victoria, Cernatu Mihail a fost expediată copia recursului declarat de către Arnăut Vitali cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 25 septembrie 2015, intimații Musteață Andrei și Musteață Victoria au depus referință, solicitînd respingerea recursului declarat de către Arnăut Vitali cu menținerea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 21 mai 2015 și hotărîrii Judecătoriei Nisporeni din 22 octombrie 2014, pe care le consideră legale și întemeiate.

Examinând temeiurile recursului în raport cu referința depusă și materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Arnăut Vitali este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4). Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Arnăut Vitali nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanțele ierarhic inferioare şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. 3 Nu poate fi reţinut argumentul argumentul recurentului precum că a prezentat destule probe întru confirmarea caracterului simulat al contractului de vînzare- cumpărare din 16 iulie 2013, deoarece este declarativ. Or, unicul fapt invocat în acest sens de către recurentul-reclamant Arnăut Vitali este prețul bunului imobil indicat în contractul pretins a fi mai mic decît prețul mediu de piață, însă acesta nu poate servi drept temei de nulitate, încheierea contractului fiind benevolă, acesta exteriorizîndu-și voința îndreptată anume spre vînzarea imobilului la prețul convenit de comun acord cu cumpărătorul.

Iar în condițiile în care nu s-a confirmat caracterul simulat al contractului de vînzare-cumpărare din 16 iulie 2013, nu pot fi reținute argumentele recurentului- reclamant privind nulitatea contractului de vînzare-cumpărare din 30 septembrie 2013 ca fiind unul subsecvent primului, cu atît mai mult nefiind invocată și probată rea credința cumpărătorului Cernatu Mihail. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi de drept procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar şi nu temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Arnăut Vitali, ca inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a) şi art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Arnăut Vitali, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4 5