2ra-743/18 — declararea nulitatii contractului de vanzare-cumparare si evacuarea din imobil fara acordarea altui spatiu locativ

2ra-743/18 — declararea nulitatii contractului de vanzare-cumparare si evacuarea din imobil fara acordarea altui spatiu locativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-743/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani)

Judecător: S.Bleșceaga

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N.Budăi, V.Efros, I.Muruianu

Î N C H E I E R E

18 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Daniliuc Ruslan,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Daniliuc Ruslan

împotriva lui Moroi Adrian, Moroi Cristina, Spînu Stela, Spînu Serafim, Adam Vasile,

intervenient accesoriu, notarul public, Chigaian Tamara cu privire la declararea nulității

contractelor de vânzare-cumpărare și evacuarea din imobil fără acordarea altui spațiu

locativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 7 decembrie 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de către avocatul Crețu Rodica în interesele lui Daniliuc Ruslan

și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 16 februarie 2017,

c o n s t a t ă :

La 20 martie 2015 Daniliuc Ruslan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Moroi Adrian, Moroi Cristina, Spînu Stela, Spînu Serafim, Adam Vasile,

intervenient accesoriu, notarul public, Chigaian Tamara cu privire la declararea nulității

contractelor de vânzare-cumpărare și evacuarea din imobil fără acordarea altui spațiu

locativ.

Reclamantul în motivarea acțiunii a invocat că devenit proprietarul bunului

imobil nr.XXXX, din XXXX, în baza certificatului de moștenitor legal din 11

noiembrie 2008.

Daniliuc Ruslan a susținut că din anul 2009 acest bun imobil a fost administrat de

mama lui, Buzu Maria și deoarece el activează pe teritoriul Lituaniei, având probleme

financiare, a decis să înstrăineze bunul imobil.

Mai mult, a explicat că la data de 4 sau 5 iulie 2014, Buzu Maria a avut o

întrevedere cu Adam Vasile în apartamentul indicat, la care a prezentat documentele și a

transmis cheile în vederea găsirii potențialilor cumpărători, stabilind că suma de vânzare

a apartamentului constituie 15 000 euro.

În aceiași zi, Adam Vasile a informat-o pe Buzu Maria că are 4 cumpărători și au

stabilit să se prezinte la notar pentru ca ultima să primească un avans pentru vânzarea

apartamentului, iar după prezentarea certificatului de moștenitor legal, notarul a explicat

1

că, doar proprietarul apartamentului este în drept să ia suma de bani, or, este necesar să

perfecteze o procură în acest sens.

Reclamantul a relatat că la începutul lunii august 2014 el a revenit în Republica

Moldova, pentru perfectarea contractului de vânzare – cumpărare, însă Adam Vasile pe

parcursul unei săptămâni a amânat perfectarea contractului de vânzare-cumpărare și

peste o săptămână, Danila Marin, prietenul lui Adam Vasile, i-a comunicat că

apartamentul a fost înstrăinat, astfel, împreună cu Buzu Maria s-au deplasat la

apartament, ușa fiind deschisă de către noii proprietari, care au comunicat că au procurat

bunul imobil de la Adam Vasile, care deținea o procură de la proprietar.

A afirmat că s-a adresat notarului public Chigaian Tamara, comunicându-i că este

proprietarul apartamentului care a fost înstrăinat fără acordul său, însă aceasta la rândul

său a menționat că tranzacția a fost legală, prezentând o procură în acest sens, eliberată

de Republica Italiană.

Astfel, remarcă Daniliuc Ruslan că s-a adresat Procuraturii s. Rîșcani cu o

plângere, prin care a solicitat întreprinderea unor măsuri prevăzute de lege față de Adam

Vasile, care prin înșelăciune, falsificând actele prezentate la notar, a înstrăinat

apartamentul litigios, însă a fost informat că urmărirea penală a fost suspendată conform

art.2871 alin.(1) pct. 1 CPP, până la stabilirea locului aflării învinuitului.

Daniliuc Ruslan consideră că Adam Vasile a acționat cu rea-credință și prin

viclenie, l-a lipsit de apartamentul situat pe adresa indicată supra, având în vedere că, la

momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare a prezentat o procură falsă,

nefiind împuternicit conform legii pentru a vinde bunul imobil.

În rezultat, tranzacția este lovită de nulitate, deoarece contravine legii, ordinii

publice sau bunelor moravuri, or, fiind stabilit faptul falsificării procurii de reprezentare,

urmează a fi anulat contractul de vânzare - cumpărare, cu evacuarea pârâților Moroi

Andrian și Moroi Cristina cu membrii lor de familie din bunul imobil, obligând ultimii

să nu creeze obstacole în folosirea dreptului de proprietate.

În drept, și-a întemeiat cererea de chemare în judecată în baza art. 216, 220, 221,

376 ale Codului civil.

Daniliuc Ruslan solicită prin cererea de chemare în judecată și cererea de

majorare a cuantumului cerințelor și de concretizare, declararea nulității contractului de

vânzare - cumpărare nr. 7423 din 18 iulie 2014 al apartamentului nr.XXXX, nr.cadastral

XXXX, XXXX, încheiat între Daniliuc Ruslan, reprezentat de Adam Vasile și Moroi

Andrian, cu aducerea părților la poziția inițială și operarea modificărilor la OCT

Chișinău, cu evacuare pârâților Moroi Andrian și Moroi Cristina cu membrii familiei

din imobil. (f.d.55; 98 vol.I).

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 16 februarie 2017

acțiunea înaintată de către Daniliuc Ruslan, a fost respinsă.

La 15 martie 2017 reprezentantul lui Daniliuc Ruslan, avocatul Crețu Rodica a

depus cerere de apel nemotivată, iar la 6 iunie 2017 a depus cerere de apel motivată

împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii și

emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii și scutirea de la plata taxei de

stat, în baza art.85 alin.(1) CPC.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 7 decembrie 2017 a respins apelul

declarat de către avocatul Crețu Rodica, în interesele lui Daniliuc Ruslan și a menținut

hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 16 februarie 2017.

2

Pentru a decide astfel, instanța de apel și-a motivat soluția în baza prevederilor

art. 9, 11, 195-216, 220, 242, 249, 667, 753 ale Codului civil, art. 4 și 5 ale Legii

cadastrului bunurilor imobile.

Cu referire la nomele citate și în coraport cu materialele cauzei, instanța de apel

consideră că, instanța de fond aplicând corect normele de drept material și respectând

normele de drept procesual, just a stabilit circumstanțele faptice ale litigiului dat și a

adoptat o hotărâre întemeiată.

La acest segment, instanța de apel a observat că contractul de vânzare-cumpărare

nr.7234 încheiat la 18 iulie 2014, între Daniliuc Ruslan, în calitate de vânzător,

reprezentat de Adam Vasile, care a acționat în baza procurii speciale nr.1376 din 4

noiembrie 2013 eliberată de notarul public din Republica Italiană, Maria Teresa di

Davide, cu apostila Italiei, confirmată la Roma, la 25 noiembrie 2013 de către

Perfectură (Oficiul Teritorial al Guvernului) (f.d. 21-22) și Moroi Andrian, în calitate de

cumpărător, reprezintă un contract sinalagmatic și oneros, care supune obligații

reciproce și corelative între părți, vânzătorul obligându-se să transmită dreptul de

proprietate asupra bunului imobil, iar cumpărătorul, se obligă să plătească prețul

bunului și să preia bunul în proprietatea sa, iar pentru a fi valabil, actul juridic trebuie să

întrunească o serie de condiții esențiale, cum ar fi consimțământul, capacitatea, obiectul,

cauza și forma.

Sub acest aspect, instanța de apel conchide că contractul litigios corespunde exact

după formă și conținut prevederilor legale, fiind înregistrate la organul cadastral.

Astfel, instanța de apel a respins ca neîntemeiate alegațiile lui Daniliuc Ruslan

referitor la faptul că urmează a fi declarat nul contractul de vânzare-cumpărare nr.7234

din 18 iulie 2014, pe motiv că, la momentul încheierii actului juridic, Adam Vasile a

prezentat o procură falsă, nefiindu-i transmis lui careva drept în baza procurii de a

înstrăina bunul imobil.

În acest sens, instanța de apel a notat că la încheierea contractului de vânzare -

cumpărare au fost prezentate următoarele documente: certificatul de moștenitor în

original pe numele lui Daniliuc Ruslan; extrasul din Registrul Bunurilor Imobile,

certificatul de evaluare eliberat de OCT Chișinău; certificat eliberat de Inspectoratul

Fiscal privind lipsa datoriilor față de stat și procura din numele proprietarului.

Totodată, Curtea de Apel Chișinău a remarcat că nici notarul public Chigaian

Tamara și nici cumpărătorul Moroi Andrian, în mod rezonabil, nu aveau cum să

cunoască despre faptul că procura este falsă.

Ca rezultat, Curtea de Apel Chișinău a evidențiat că în cadrul ședințelor de

judecată a instanței de fond, Daniliuc Ruslan a confirmat faptul că, a primit de la Moroi

Andrian suma de 7 000 euro, care reprezintă o parte din suma obținută din înstrăinarea

apartamentului, iar această împrejurare prezumă că dânsul, în virtutea prevederilor

coroborate a art.199 și art.249 Cod civil, prin acțiuni concludente a consimțit tranzacția

încheiată de către Adam Vasile în numele lui.

Acest fapt este confirmat și prin plângerea adresată Inspectoratului de Poliție

Râșcani din 5 noiembrie 2014, din a cărui conținut rezultă că Daniliuc Ruslan reclamă

doar suma de 6 000 euro, care nu i-a fost restituită de către Adam Vasile.

Mai mult, Colegiul a opinat că instanța de fond corect a concluzionat că nu au

fost prezentate probe suficiente și pertinente despre aceia că la încheierea contractului

de vânzare-cumpărare a bunului imobil nu ar fi fost respectate condițiile de valabilitate

a contractului și că ar fi lipsit consimțământul vânzătorului. Or, notarul public Chigaian

Tamara a acționat în conformitate cu prevederile legale, la întocmirea contractului de

3

vânzare-cumpărare fiindu-i prezentate actele necesare pentru efectuarea tranzacției, iar

părțile au fost identificate în baza buletinelor de identitate, cât și la prezentarea actelor,

notarul nu a avut careva suspiciuni la veridicitatea acestora, dat fiind că corespundeau

tuturor cerințelor legale, iar careva temeiuri care ar înlătura legalitatea contractului de

vânzare-cumpărare nu au fost prezentate.

În mod distinct, Colegiul a punctat faptul că deoarece cerințelor principale din

acțiune cu privire la nulitatea contractelor sunt neîntemeiate, respectiv, capătul de cerere

subsecvent cu privire la evacuarea persoanelor din apartamentul litigios este nefondat.

Finalmente, instanța a subliniat că, contrar prevederilor art.118 și 121 CPC,

Daniliuc Ruslan, atât în fața instanței de fond, cât și în apel nu a prezentat probe în

susținerea opozițiilor la acțiune și prin urmare instanța de fond just a aplicat normele

legale relevante la circumstanțele speței și a respins acțiunea ca neîntemeiată.

La 7 februarie 2018 Daniliuc Ruslan a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și admiterea

acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârii primei instanțe, considerând-o neîntemeiată și pasibilă de casare.

Recurentul a menționat că decizia instanței de apel a fost adoptată cu încălcarea

normelor de drept material, fiind interpretată în mod eronat legea, invocând ca temei de

casare prevederile art. 432 alin. (1), (2) CPC.

Sub acest aspect menționează că instanța de apel neîntemeiat a omis să se expună

asupra argumentului invocat, și anume, că la 13 noiembrie 2017, prin intermediul

Procuraturii Generale a parvenit materialele acumulate de către autoritățile juridice

competente a Republicii Italiene, care fiind traduse s-a constatat că la str. Santa Maria

Fulcorina, comuna Acquapente, provincia Vietrbo, nu există notarul Maria Teres di

Davide, mai mult că nici în alte județe din regiunea Lazio din Republica Italiană nu este

un astfel de notar, deoarece în această localitate activează un singur notar, cu alte date

generale și adresa biroului diferă de cea indicată în cererea de comisie rogatorie.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din actele cauzei copia decizie instanței de apel din 7

decembrie 2017, a fost expediată pentru cunoștință în adresa părților, inclusiv și în

adresa recurentului, Daniliuc Ruslan la 2 februarie 2018, fapt ce se confirmă prin copia

scrisorii de însoțire nr. 1455, însă recepționată contra semnătură la 7 decembrie 2017.

(f.d. 102,103)

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 7 februarie 2018, în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Daniliuc Ruslan în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

4

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Daniliuc Ruslan nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond

și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

inadmisibil recursul declarat de către Daniliuc Ruslan.

5

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Daniliuc Ruslan, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

6