2rac-297/15 — Încasarea datoriei

Prima instanță: Judecătoria Grigoriopol, Judecător – Nicolae Costin Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Guzun Maria, Doga Anatolie, Nogai Ala dosar 2rac-297/15 ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 municipiul Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, Judecător – Svetlana Filincova, Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas Examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de ÎM „Manolii” SRL, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „Manolii” SRL împotriva SRL „Iralina” cu privire la încasarea sumei şi acţiunea reconvenţională înaintată de către SRL „Iralina” împotriva ÎM „Manolii” SRL cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de ÎM „Manolii” SRL, a con st at at: La 28 februarie 2013 ÎM „Manolii” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Iralina” cu privire la încasarea sumei.

Prin încheierea judecătoriei Grigoriopol din 23 februarie 2015, cererea de chemare în judecată depusă de către ÎM „Manolii” SRL a fost scoasă de pe rol. La 22 octombrie 2013 SRL „Iralina” s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere reconvenţională împotriva ÎM „Manolii” SRL, solicitând încasarea valorii bunurilor reţinute, în cuantum de 331 167 lei. În motivarea cererii a indicat că între SRL „Iralina” şi ÎM „Manolii” SRL a fost încheiat contractul de locaţiune nr. 109 la 20 noiembrie 2011, conform căruia SRL „Iralina” a luat în locaţiune de la ÎM „Manolii” SRL spaţiul comercial cu suprafaţa de 88 m.p. Ulterior, la 06 iulie 2012 acest contract a fost reziliat prin acordul comun al părţilor.

Acordul de reziliere prevede expres că acesta a fost reziliat de comun acord începând cu data de 1 mai 2012 şi că, din momentul semnării acestui acord părţile nu mai sunt legate de careva obligaţiuni reciproce. A mai invocat că pentru perioada lunilor mai, iunie şi iulie SRL „Iralina” a achitat către proprietar plata de arendă. La 6 iulie 2012 între părţi a fost semnat un 1 act care confirmă că există o datorie de 44 665 lei şi că SRL „Iralina” a lăsat drept garanţie către proprietar mobilierul pînă la data achitării, act care confirmă că proprietatea a fost transmisă. La 11 iulie 2012 a fost întocmit şi semnat un act de verificare, prin care a fost constatată lipsa oricăror datorii dintre părți.

În pofida acestui fapt reclamantul ÎM „Manolii” SRL nu a permis SRL „Iralina”să fie luat din spaţiul care a fost închiriat, mobilierul care le aparţine cu drept de proprietate şi a continuat reţinerea ilegală a acestuia. A invocat că au adresat numeroase scrisori către acesta, dar mobilierul nu a fost returnat şi a continuat utilizarea ilegală a acestuia. Mobilierul respectiv pînă în prezent este utilizat de către locatorul imobilului, care obţine din aceasta beneficii. Prin hotărârea judecătoriei Grigoriopol municipiul Chişinău din 02 martie 2015 acţiunea reconvenţională a fost admisă și s-a încasat de la ÎM „Manolii” SRL în beneficiul SRL ,,Iralina” valoarea bunurilor reţinute în sumă de 331 167 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 10 200 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2015 a fost respinsă cererea de apel depusă de ÎM „Manolii” SRL. A fost menținută hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol municipiul Chișinău din 02 martie 2015. A fost respinsă cererea de recurs depusă de ÎM „Manolii” SRL și menținută încheierea Judecătoriei Grigoriopol din 23 februarie 2015 prin care cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „Manolii” SRL a fost scoasă de pe rol. La 29 iunie 2015 ÎM „Manolii” SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2015, solicitînd casarea integrală a deciziei recurate, a hotărîrii instanței de fond și a încheierii din 23 februarie 2015, cu remiterea pricinii la rejudecare.

În motivarea cererii a reiterat argumentarea expusă în cererea de chemare în judecată și a susținut că, instanțele de judecată au admis acțiunea intimatului făcînd referire la norme juridice de ordin general, fără a aplica prevederile legii aplicabile speței. A indicat că instanța de fond a scos ilegal de pe rol cererea, iar ÎM „Manolii” SRL nu a fost înștiințată despre acest fapt, ori reprezentantul companiei a demisionat după ce a confirmat prin semnătură comunicarea despre data ședinței. Consideră recurentul că instanța de fond nu a acordat posibilitatea contestării separate a încheierii în termenul prevăzut de Lege. Analizînd temeiurile invocate în recurs, în raport cu materialele pricinii și prevederile Legii, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de ÎM „Manolii” SRL ca fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă 2 încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod Procedură Civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod Procedură Civilă cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod Procedură Civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII Cod Procedură Civilă, sunt strict delimitate de art.432, Colegiul reține că, reieșind din prevederile art.437 alin.(1) lit.f) Cod Procedură Civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale, omisiuni și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

Criticile aduse de recurent, însoțite de expunerea circumstanțelor de fapt și de drept ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentului, nu pot duce la admisibilitatea recursurilor, ori recurentul a evitat delimitarea acelor omisiuni sau erori ale instanței de apel care ar dicta admisibilitatea recursului și s-a limitat la aprecierea acțiunilor instanței de fond. Criticile aduse de recurent întru argumentarea cererii de recurs urmau să evidențieze ilegalitatea soluției instanței de judecată și nu simplul fapt al dezacordului recurentului cu această soluție. Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condiţiile secţiunii a 2- a, Capitolul XXXVIII, Cod Procedură Civilă, este că recursul nu provoacă o rejudecare a fondului pricinii.

Rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Astfel, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod Procedură Civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de ÎM „Manolii” SRL. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, Judecător – Svetlana Filincova, Judecători – Dumitru Mardari 3 Maria Ghervas 4