- Dosarul nr.
- 3ra-1236/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 30 septembrie 2015
- Părțile
- Consorţiumul Laiola SRL şi SRL C & Water Control vs Agenţia Achiziţii Publice, ÎS Staţiunia Tehnologică pentru Irigare Hînceşti a Agenţiei Apele Moldovei, intervenient accesoriu SRL Fintex Ungheni
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
3ra-1236/15 — Privind anularea actului administrativ
Dosarul nr. 3ra-1236/15 Instanţa de fond: Judecătoria Grigoriopol – N. Costin Instanţa de apel: CA Chişinău – N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Consorţiumul „Laiola” Societate cu Răspundere Limitată şi Societatea cu Răspundere Limitată „C&V Water Control” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Consorţiumul „Laiola” Societate cu Răspundere Limitată şi Societatea cu Răspundere Limitată „C&V Water Control” împotriva Agenţiei Achiziţii Publice, ÎS „Staţiunii Tehnologică pentru Irigare Hînceşti” a Agenţiei „Apele Moldovei” or.
Hînceşti, intervenient accesoriu „Fintex Ungheni” Societate cu Răspundere Limitată privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015, prin care s-a respins cererea de apel declarată de Consorţiumul „Laiola” Societate cu Răspundere Limitată şi Societatea cu Răspundere Limitată „C&V Water Control”, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 23 februarie 2015, CONSTATĂ : La 27 decembrie 2013 Consorţiumul „Laiola” SRL şi SRL „C&V Water Control” s-au adresat în judecată cu cerere împotriva Agenţiei Achiziţii Publice, ÎS „Staţiunii Tehnologice pentru Irigare Hînceşti” a Agenţiei „Apele Moldovei” or. Hînceşti, intervenient accesoriu SRL „Fintex Ungheni”, solicitînd anularea actului administrativ.
În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că, în legătură cu desfăşurarea licitaţiei publice nr. 1499/13 din 23 septembrie 2013 a lucrărilor la construcţia 1 complexului de asigurare cu apă potabilă a satelor din raionul Hînceşti, localităţile din lunca rîului Prut, Consorţiumul „Laiola” SRL mun. Chişinău şi SRL „C&V Water Control” România, au depus oferta pentru a participa la respectiva licitaţie. Consorţiumul „Laiola” SRL mun. Chişinău şi SRL „C&V Water Control” România a fost informat despre descalificarea sa, prin parvenirea scrisorii electronice în adresa sa, din 24 octombrie 2013, la care a fost anexată Hotărîrea nr.03 din 11 octombrie 2013 a grupului de lucru cu privire la adjudecarea lucrărilor în construcţia „Complexului de asigurare cu apa potabila a satelor din raionul Hînceşti”.
Au indicat că la 01 noiembrie 2013 au depus la sediul Agenţiei Achiziţii Publice contestaţia nr. 201325303 prin care a solicitat anularea Hotărîrii nr. 03 din 11 octombrie 2013 a autorităţii contractante, în partea ce ţine de descalificarea ofertantului Consorţiumului „Laiola” SRL mun. Chişinău şi „C&V Water Control” SRL, obligarea autorităţii contractante de a reevalua documentaţia de calificare depusă de reclamant şi suspendarea procedurii de semnare a contractului de achiziţii publice, însă contestaţia a fost respinsă. Reclamanţii consideră că Agenţia m şi-a exercitat în modul corespunzător sarcina de coordonare, monitorizare, evaluare şi control a modului în care autorităţile contractante respectă procedurile de achiziţii publice şi de atribuire a contractelor de achiziţii publice şi respectiv nu este mulţumită de rezultatul examinării contestaţiei depuse.
Consorţiumul „Laiola” SRL şi SRL „C&V Water Control” au susţinut că conform actelor contestate, au fost descalificaţi din următoarele motive: conform deciziei nr. 674/13 din 19 noiembrie 2013 şi hotărîrii nr. 03 din 11 octombrie 2013, grupul de lucru a constatat că licenţa de activitate a SRL „Laiola” nr. 032511, este valabilă pînă la 16 iunie 2015, însă în ea lipsesc genurile de activitate: construcţii din beton şi beton armat; utilaje şi instalaţii la obiective de aprovizionare şi epurarea a apei; utilaje al construcţii hidrotehnice”. Relevă că „documentaţia standard pentru realizarea achiziţiilor publice de lucrări în cadrul proiectului de construcţie a „Complexului de asigurare cu apă potabilă a satelor din raionul Hîneşti”.
Etapa 1 - Localităţile din lunca rîului Prut, nu prevede expres, în partea ce stabileşte cerinţe de eligibilitatea înregistrare şi lichiditatea generală, drept cerinţa de calificare, existenţa licenţei pentru genurile invocate de autoritatea contractantă şi anume: 2.15. Construcţii din beton şi beton armat; 7.16.Utilaje şi instalaţii la obiective de aprovizionare şi epurarea a apei; 7.22. Utilaje al construcţii hidrotehnice. Documentaţia standard, în acest capitol (la care a făcut referire autoritatea contractantă şi Agenţia) prevede numai cerinţa prezentării dovezii privind posesia licenţelor pentru activitate.
Reclamanţii au indicat că atît autoritatea contractantă, cît şi Agenţia în actul contestat menţionează că în cazul asocierii multor ofertanţi, cerinţele privind eligibilitatea, înregistrarea şi lichiditatea generală trebuie să fie îndeplinite de fiecare asociat, iar celelalte cerinţe privind capacitatea tehnică şi capacitatea economico- financiară trebuie să fie îndeplinite prin cumul de grupul de asociaţi. Astfel, că fiecare membru fondator al Consorţiumului „Laiola” SRL şi SRL „C&V Water Control” dispune de licenţă pentru activitate în domeniul construcţiilor, 2 copiile cărora au fost anexate la ofertă, fapt ce corespunde cerinţelor fixate în paragraful 2.2. înregistrarea.
Consideră că cum a şi constatat organul de decizie însuşi prin decizia contestată, SRL „Laiola” dispunea de licenţă în domeniul construcţiilor valabilă pînă la 16 iunie 2015, iar SRL „C&V Water Control” dispune de licenţă inclusiv şi în domeniile de activitate invocate neîntemeiat de autoritate contractantă ca fiind temei pentru descalificarea Consorţiumului. Atît grupul de lucru a autorităţii contractante cît şi Agenţia în acest aspect nu au efectuat o analiză amplă a îndeplinirii acestei cerinţe şi astfel a fixat neîntemeiat această încălcare a cerinţelor înaintate. Licenţele ambilor agenţi economici, asociaţi în Consortium „C&V Water Control” SRL şi anexele acestora au fost ataşate la oferta prezentată de petiţionar, fapt ce poate fi constatat în urma verificării setului de documente, care a fost la dispoziţia Agenţiei şi care a fost anexat la oferta depusă de către Consorţium.
Decizia nr. 674/13 din 19 noiembrie 2013 stabileşte drept încălcare a cerinţelor documentaţiei standard a licitaţiei faptul că manualul calităţii nu este coordonat de către Inspecţia de Stat în Construcţie, aplicantul a anexat la oferta sa copia manualului calităţii si avizul emis de Inspecţia de Stat în Construcţie în care este indicat că SRL “Laiola” deţine manualul calităţii cu ştampila Inspecţiei de Stat în Construcţie. Invocarea acestei încălcări de către autoritatea contractantă şi de Agenţie este un fapt neîntemeiat. Autoritatea contractantă a făcut uz cu rea credinţă de dreptul său de a solicita explicaţii, or, conform 44 alin. 1) al Legii achiziţiilor publice, examinarea, evaluarea şi compararea se efectuează fară participarea ofertanţilor sau reprezentanţilor acestora.
Pentru a facilita examinarea, evaluarea şi compararea ofertelor, autoritatea contractantă poate solicita ofertantului doar explicaţii în scris asupra acestora. Nu se admit modificări ale ofertei, inclusiv ale preţului ce ar face ca oferta să corespundă unor cerinţe cărora iniţial nu le corespundea. Autoritatea contractantă va corecta doar greşelile aritmetice, depistate în ofertă în timpul examinării acesteia, înştiinţînd neîntîrziat ofertantul. Totodată, autoritatea contractantă a avut la dispoziţie un termen de o lună pentru a concretiza neclarităţile cu care s-a ciocnit grupul de lucru. Reclamanţii au indicat că decizia nr. 674/13 din 19 noiembrie 2013 a Agenţiei constată şi faptul lipsei contractului cu laboratorul de încercări beton şi a altor materiale şi elemente de construcţie care necesită încercări, incluse în ofertă.
Acest fapt nu corespunde adevărului din motiv că ofertantul dispune de un astfel de contract şi anume contactul cu nr. 84a privind prestarea serviciilor de laborator din 08 mai 2013 care a fost anexat la contestaţia nr. 201325303 din 01 noiembrie 2013. Au menţionat că prin decizia nr. 674/13 se invocă ca motiv de respingere a ofertei faptul, că aplicantul Consorţiumul „Laiola” SRL mun. Chişinău şi SRL „C&V Water Control”, România, nu are experienţă, care ar corespunde cerinţelor caietului de sarcini, reconstrucţia/construcţia şi darea în exploatare a unor obiecte de o capacitate similară. Consideră că Agenţia prin decizia respectivă a stabilit neîntemeiat dreptul legal argumentul grupului de lucru privind neîndeplinirea cerinţei minime pentru experienţa similară.
Expresia „sau” din cerinţele privind experienţa necesară, 3 stabileşte posibilitatea întrunirii numai a unei din ele pentru a corespunde cerinţelor invocate, fapt pe care ofertantul le-a îndeplinit prin executarea contractelor de construcţie şi dare în exploatare a unor obiecte de o capacitate similară 3 ani şi anume: proiectarea şi execuţia staţiei de tratare apă capacitate 120 mc/h Baraolt, s. Baraolt, jud. Covasna, România; proiectare şi execuţie sistem de tratare apa cu o capacitate de 120 mc/h pentru proiectul fabrica de mezeluri Brăila jud. Braila, România. Declară, că copiile contractelor de execuţie a staţiilor de tratare a apei în care SRL „C&V Water Control”, membru al Consorţiului, este proiectant, executor şi furnizor a echipamentului cît şi proceselor-verbale de dare în exploatare a acestora au fost anexate la ofertă.
Prin decizia nr. 674/13 din 19 noiembrie 2013, Agenţia invocă carenţe, care nu corespund adevărului, ţin de un singur contract şi anume contractul de proiectarea şi execuţia staţiei apă, capacitate 120 mc/h Baraolt din s. Baraolt, jud. Covasna, România. Astfel, Agenţia nu s-a expus asupra corespunderii contractului de proiectare şi execuţie a sistemului de tratare a apei cu capacitate de 120 mc/h pentru Fabrica de mezeluri Brăila, jud. Brăila, România, fapt ce creează prezumţia corespunderii acestuia cu cerinţele stabilite. Stabilirea de către Agenţie a nerespectării condiţiilor ce ţin de lipsa de experienţă este neîntemeiată şi se bazează pe analiza complexă a documentelor şi argumentelor invocate de contestatar.
Fondatorii SRL „Laiola” şi SRL „C&V Water Control” s-au asociat, fondînd Consorţiumul „Laiola” SRL mun. Chişinău şi SRL „C&V Water Control” România, pentru ca ambii să beneficieze de experienţa acumulată de fiecare partener în parte, în procesul realizării obiectului său de activitate. Informaţia cu privire la volumul de lucrări executate şi servicii prestate, precum şi cifrele de afaceri au fost anexate la ofertă, în modul corespunzător. În hotărîrea nr. 3 din 11 octombrie 2013 se menţionează că în documentele ataşate ofertei lipsesc legitimaţiile personalului atestat în domeniul dat. Totodată, personalul specializat pentru efectuarea lucrărilor prevăzute de proiectul de edificare a „Complexului de asigurare cu apă potabilă a satelor din raionul Etapa I -Localităţile din lunca rîului Prut” urmează să fie oferit de SRL „C&V Water Control”.
Fiind economic nerezident, el nu dispune anume de aşa forme a documentelor ce atestă calităţile profesionale a angajaţilor. Angajaţii SRL „C&V Water Control”, inclusiv dirigintele de şantier, dispun de atestarea necesară în România şi recunoscută în Comunitatea Europeană. Reclamanţii au menţionat că toate circumstanţele considerate de autoritatea contractantă şi Agenţie ca temei pentru descalificare nu corespund realităţii, documentele corespunzătoare au fost anexate la ofertă, iar în caz de dubii autoritatea contractantă avea posibilitatea de a solicita ofertantului explicaţii privind oferta sa, ceea ce nu a fost efectuat cu rea credinţă. Astfel că pledează pentru verificarea repetată a ofertelor şi stabilirea cîştigătorului licitaţiei publice în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Efectuînd analiza hotărîrii nr. 3 din 11 octombrie 2013, reclamanţii au constatat, că în conformitate cu hotărîrea grupului de lucru, condiţiile stabilite au fost întrunite numai de un singur ofertant - SRL „Fintex Ungheni”, în asemenea caz autoritatea 4 contractantă nu era în drept să declare unica ofertă examinată drept cîştigătoare. Această concluzie reiese din lit. a) a pct. 31 a Regulamentului privind achiziţiile publice de lucrări, care prevede că Autoritatea contractantă, din proprie iniţiativă, precum şi la solicitarea Agenţiei în urma controlului efectuat, va anula procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică de lucrări, dacă la această decizie înainte de data transmiterii comunicării rezultatului aplicării procedurii de achiziţie publică de lucrări şi în mod obligatoriu, înainte de data încheierii contractului, în următoarele cazuri: a) nu există cel puţin trei ofertanţi, care au întrunit condiţiile de calificare stabilite.
Totodată, pct. 118 al Regulamentului menţionează că, în procesul examinării, evaluării şi comparării ofertelor, grupul de lucru are obligaţia: să examineze ofertele numai în cazul în care sînt calificate cel puţin trei oferte, astfel procedura legală de desfăşurare a achiziţiilor publice de lucrări prin metoda licitaţiei deschise a fost grav încălcată. Mai menţionează că în aceiaşi ordine de idei, pct.32 al aceluiaşi act normativ stabileşte că după data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii de achiziţie publică de lucrări şi după data încheierii contractului, anularea procedurii de achiziţie se efectuează doar de către Agenţie sau după caz de către instanţa de judecată.
Astfel, în cazul dacă nu se acumulează numărul de cel puţin trei ofertanţi care au întrunit condiţiile de calificare, procedura licitaţiei publice nr. 1499/13 din 23 septembrie 2013 de achiziţie a lucrărilor de construcţie urmează a fi anulată şi organizată o nouă licitaţie publică de achiziţie a lucrărilor. Mai mult, oferta agentului economic declarat cîştigător, este cu cel puţin trei milioane de lei mai scumpă decît a celorlalţi aplicanţi la licitaţie. Prin hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol (cu sediul în mun.Chişinău) din 23 februarie 2015 s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de către Consorţiumul „Laiola” SRL şi SRL „C&V Water Control” ca neîntemeiată.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că conform ofertei, inclusiv documentelor obligatorii prezentate în cadrul procedurii, asocierea în Consorţiumul „Laiola” SRL şi SRL „C&V Water Control” România, nu a demonstrat întrunirea condiţiei solicitate privind experienţa similară, fapt ce determină respingerea ofertei date în temeiul alin. (3) art. 44 al Legii privind achiziţiile publice, autoritatea contractantă nu acceptă oferta în cazul în care oferta nu corespunde cerinţelor expuse în documentele de licitaţie. Decizia grupului de lucru privind respingerea ofertei Consorţiumului „Laiola” SRL şi SRL „C&V Water Control” România este întemeiată pe prevederile legislaţiei din domeniul achiziţiilor publice (f.d.
165, 170 – 183). La 24 martie 2015 Consorţiumul „Laiola” SRL şi SRL „C&V Water Control” România au înaintat cerere de apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Grigoriopol (cu sediul în mun.Chişinău) din 23 februarie 2015, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă (f.d. 188 - 190). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015 s-a respins apelul declarat de către Consorţiumul „Laiola” SRL şi SRL „C&V Water Control” România, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol (cu sediul în mun.Chişinău) din 23 februarie 2015 (f.d. 206 - 214). 5 La 22 iulie 2015 Consorţiumul „Laiola” SRL şi SRL „C&V Water Control” România au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel din 19 mai 2015 şi hotărîrii instanţei de fond din 23 februarie 2015, solicitînd casarea acestora, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii (f.d.
216 - 219). În motivarea cererii de recurs recurenţii au invocat că instanţa de apel şi instanţa de fond nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au săvîrşit încălcări care au dus la soluţionarea greşită a pricinii, aprecierea probelor a fost arbitrară şi în erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. La 15 septembrie 2015 ÎS „Staţiunii Tehnologice pentru Irigare Hînceşti” a depus referinţă, solicitînd respingerea recursului declarat de Consorţiumul „Laiola” SRL şi SRL „C&V Water Control” România ca inadmisibil. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale . Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 29 aprilie 2015 şi a fost expediată părţilor (f.d.
170). Recurentul a depus recurs la 23 iunie 2015, fiind depus în termen. Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Consorţiumul „Laiola” SRL şi SRL „C&V Water Control” România nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Consorţiumul „Laiola” SRL şi SRL „C&V Water Control” România au invocat în recursul său că instanţa de apel şi instanţa de fond nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au săvîrşit încălcări care au dus la soluţionarea greşită a pricinii, aprecierea probelor a fost arbitrară şi în erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În speţă, Colegiul menţionează că recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost studiate şi verificate de către instanţa de apel, primind o apreciere corespunzătoare.
Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurenţii şi respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.
6 Alin. (4) al aceluiaş articol stipulează că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.
Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Consorţiumul „Laiola” SRL şi SRL „C&V Water Control” România împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.
În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Consorţiumul „Laiola” Societate cu Răspundere Limitată şi Societatea cu Răspundere Limitată „C&V Water Control” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Consorţiumul „Laiola” Societate cu Răspundere Limitată şi Societatea cu Răspundere Limitată „C&V Water Control” împotriva Agenţiei Achiziţii Publice, ÎS „Staţiunii Tehnologică pentru Irigare Hînceşti” a Agenţiei „Apele Moldovei” or. Hînceşti, intervenient accesoriu „Fintex Ungheni” Societate cu Răspundere Limitată privind anularea actului administrativ.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 7