3ra-167/17 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-167/17

prima instanță - (judecătoria Ungheni) A. Parfeni

instanța de apel - (Curtea de Apel Bălți) A. Albu, A. Toderaș, E. Rațoi

Î N C H E I E R E

15 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

judecători Galina Stratulat

Oleg Sternioală

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către societatea

cu răspundere limitată „Fintex”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu

răspundere limitată „Fintex” împotriva Direcției Teritorială Inspectare Financiară

Ungheni privind contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 25 octombrie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Fintex”, și s-a menținut

hotărîrea judecătoriei Ungheni din 19 ianuarie 2016,

c o n s t a t ă :

La 17 iulie 2015 societatea cu răspundere limitată „Fintex” s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva Direcției Teritorială de Inspectare Financiară Ungheni

solicitând anularea hotărârii Direcției Teritorială Inspectare Financiară Ungheni privind

aplicarea sancțiunilor economice nr.27-18-11/61 din 14 mai 2015.

În motivarea pretențiilor formulate a indicat că, la 28 aprilie 2015 Direcția

Teritorială Inspectare Financiară Ungheni a efectuat un control la sediul societății cu

răspundere limitată „Fintex” cu scopul verificării relațiilor economice cu Primăria

satului Pîrlița în perioada anului 2014, stabilind încălcări la proiectul tehnic și anume

alimentarea cu apă a satului Pîrlița.

Reiterează reclamantul că, în urma efectuării licitației de Primăria satului Pîrlița

privind construcția apeductului pentru alimentarea cu apă, câștigătoare a fost desemnată

societatea cu răspundere limitată „Fintex”.

La 27 aprilie 2004 între Primăria satului Pîrlița și societatea cu răspundere limitată

„Fintex” a fost încheiat contractul de antrepriză nr.001 în valoare totală de 11544811

lei, prin care ultimul în calitate de antreprenor și-a asumat obligațiunea să efectueze

lucrări la obiectul alimentării cu apă a satului Pîrlița, în conformitate cu prevederile

1

proiectului tehnic, cu detalii de execuții, precum și normativelor, standardelor și

prescripțiilor tehnice în vigoare.

Ulterior, la 27 noiembrie 2007 la contractul de bază a fost încheiat Acordul

adițional privind majorarea cheltuielilor de transportare a materialelor la coeficientul

10%, în sumă totală de 104895 lei, valoarea totală după modificare constituind suma de

12593763,99 lei, care a fost aprobat de către Agenția Națională pentru Achiziții Publice,

Ministerul Finanțelor și Trezoreria Ungheni, fără careva obiecții la capitolul cheltuieli

de transport.

Indică că societatea cu răspundere limitată „Fintex” a executat lucrările de

construcție conform prevederilor Standardului Național de contabilitate nr.11 aprobat

de către Ministerul Finanțelor, unde este stipulat că contract cu valoare fixă- se are în

vedere contract conform căruia părțile acceptă o valoare fixă a contractului de antrepriză

sau cota stabilită a antreprenorului în produsul final, în unele cazuri valoarea

contractului în cauză poate să varieze din motivul modificării acceptate de părți a

clauzelor contractului.

Cota de cheltuieli de 10% la cheltuielile de transport a materialelor, legitim a fost

aplicată, conform proceselor verbale de recepție a lucrărilor.

A mai menționat că, scrisoarea informativ-normativă a Ministerului de Finanțe

nr.11-09/1286/05/12-1284 din 27 iunie 2013 și informația MDR nr. 05-14-1489 din 15

iulie 2014 sunt cu titlu de recomandări și nu au nici o referință la licitațiile câștigate în

anul 2004 și 2007.

Direcția Teritorială Inspectare Financiară Ungheni a aplicat sancțiunile economice

prin punctul 2 al scrisorilor informativ-normative vizate, fără a stipula că prevederile

scrisorii se aplică la determinarea valorii obiectivelor de construcții pentru realizarea

cărora încă nu sânt încheiate contracte de antrepriză.

Contractele de antrepriză încheiate între societatea cu răspundere limitată „Fintex”

și Primăria satului Pârlița au fost încheiate până la apariția scrisorilor informativ-

normative, iar încheierea ulterioară a acordului adițional prevede prelungirea termenului

executării lucrărilor din lipsa mijloacelor financiare ale beneficiarului și nu majorarea

costului lucrărilor.

Consideră reclamantul că, Direcția Teritorială Inspectare Financiară Ungheni prin

aplicarea nelegitimă a sancțiunilor economice față de societatea cu răspundere limitată

„Fintex” a încălcat prevederile art.6 din Codul civil.

Prin hotărârea judecătoriei Ungheni din 19 ianuarie 2016 s-a respins cererea de

chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Fintex”.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 17 februarie 2016 societatea cu

răspundere limitată „Fintex”, a depus apel solicitând, admiterea apelului, casarea

hotărîrii judecătoriei Ungheni din 19 ianuarie 2016 și emiterea unei decizii de admitere

a acțiunii înaintate.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 25 octombrie 2016, s-a respins apelul declarat

de societatea cu răspundere limitată „Fintex și s-a menținut hotărârea judecătoriei

Ungheni din 19 ianuarie 2016.

La 23 decembrie 2016, societatea cu răspundere limitată „Fintex” a declarat recurs

împotriva hotărîrii judecătoriei Ungheni din 19 ianuarie 2016 și deciziei Curții de Apel

2

Bălți din 25 octombrie 2016, solicitând casarea acestora și emiterea unei noi decizii de

admitere a pretențiilor înaintate de societatea cu răspundere limitată „Fintex”.

Recurentul a depus cerere de recurs în temeiul art. 432, alin. (2), lit. c) Codul de

procedură civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au

fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească a interpretat în

mod eronat legea.

În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu soluția

instanțelor ierarhic inferioare, fiind adoptată cu interpretarea eronată a circumstanțelor

de drept și de fapt, concluziile primei instanțe expuse în hotărâre sânt în contradicție cu

circumstanțele pricinii.

Reiterează că soluția emisă de instanțele investite cu judecarea fondului,

contravine principiilor de bază a legislației civile expuse în art. 6 din Codul civil.

Indică că, instanța de apel în motivarea deciziei sale nu a indicat care temei

prevăzut de lege a încălcat la emiterea dispoziției contestate.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Cu referire la termenul de declarare a recursului instanța de recurs constatată că

Curtea de Apel Bălți a emis decizia la 25 octombrie 2016.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit scrisorii de comunicare decizia motivată a fost expediată în adresa

participanților la proces la 28 noiembrie 2016, și recepționată de către recurent la 02

decembrie 2016 (f.d.171).

La 23 decembrie 2016 recurentul a depus recurs, astfel instanța de recurs constată

că recurentul s-a conformat prevederilor legale și recursul este depus în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

4

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de societatea cu răspundere

limitată „Fintex” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Fintex”, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Galina Stratulat

judecători Oleg Sternioală

Dumitru Mardari

5