3ra-1042/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: E. Buzu dosarul nr. 3ra-1042/15 instanţa de apel: I. Cimpoi, N. Simciuc, N. Craiu ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Oficiul teritorial Orhei al Cancelariei de Stat în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului teritorial Orhei al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului orăşenesc Orhei cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2015 prin care a fost admis apelul declarat de Consiliul orăşenesc Orhei, casată integral hotărârea Judecătoriei Orhei din 16 februarie 2015 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 21 martie 2014, Oficiul teritorial Orhei al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului orăşenesc Orhei cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a invocat că prin decizia nr. 13.5.1 din 27 decembrie 2013 „Cu privire la modificarea deciziei Consiliului orăşenesc Orhei nr. 11.25 din 08 septembrie 2011”, în scopul executării eficiente şi operative a unor lucrări de amenajare în or. Orhei, Consiliul local a modificat decizia Consiliului orăşenesc Orhei nr. 11.25 din 08 septembrie 2011 „Cu privire la transmiterea bunurilor”, completând în pct. 3 după sintagma „se împuterniceşte primarul oraşului Orhei” cu sintagma „să decidă, în condiţiile legislaţiei în vigoare, asupra tăierii, defrişării arborilor şi arbuştilor din spaţiile verzi proprietate publică a unităţi administrativ-teritoriale Orhei şi/sau asupra strămutării lor şi în continuare după text, fără a respecta legislaţia în vigoare”.

Afirmă că la 03 ianuarie 2014, actele adoptate de Consiliul orăşenesc Orhei au fost prezentate spre control Oficiului teritorial Orhei al Cancelariei de Stat, care la 29 ianuarie 2014, examinând legalitatea deciziei, a contestat adoptarea acestui act administrativ prin Notificarea nr. 1304/OTg-65 din 29 ianuarie 2014, deoarece 1 conform art. 14 alin. (2) lit. f1) Legea privind administraţia publică locală, chestiunea în cauză nu ţine de competenţa primarului, deci ţine exclusiv de competenţa consiliului local. Menţionează că conform art. 4 alin. (1) lit. a) Legea privind descentralizarea administrativă, chestiunea în cauză ţine exclusiv de competenţa consiliului local şi nicidecum de competenţa primarului.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 166-167, 277-278 CPC, art. 3 alin. (1) lit. a), 5 lit. b), 16, 17, 19 Legea contenciosului administrativ, art. 4 alin. (1) lit. a) Legea privind descentralizarea administrativă, art. 14 alin. (2) lit. f1), 68 alin. (4) Legea privind administraţia publică locală, pct. 9 alin. (2) lit. b) Hotărârea Guvernului „Cu privire la oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat”. Solicită admiterea acţiunii, anularea deciziei nr. 13.5.1 din 27 decembrie 2013 „Cu privire la modificarea deciziei Consiliului orăşenesc Orhei nr. 11.25 din 08 septembrie 2011”. Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 02 decembrie 2014 a fost admisă cererea reprezentantului Consiliului or.

Orhei cu privire la atragerea în calitate de intervenient accesoriu a primarului Primăriei Orhei, Vitalie Colun, atras primarul Primăriei Orhei, Vitalie Colun, în calitate de intervenient accesoriu. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 16 februarie 2015 a fost admisă acţiunea, anulată decizia nr. 13.5.1 din 27 decembrie 2013 „Cu privire la modificarea deciziei Consiliului orăşenesc Orhei nr. 11.25 din 08 septembrie 2011”. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2015 a fost admis apelul declarat de Consiliul orăşenesc Orhei, casată integral hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost respinsă acţiunea.

La 11 iunie 2015, Oficiul teritorial Orhei al Cancelariei de Stat a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate şi pronunţarea unei noi decizii de anulare a deciziei cu nr. 13.5.1 din 27 decembrie 2013 „Cu privire la modificarea deciziei Consiliului orăşenesc Orhei nr. 11.25 din 08 septembrie 2011”. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că instanţa de apel nu s-a axat pe conţinutul art. 14 alin. (1) Legea privind administraţia publică locală, care statuează că consiliul local are drept de iniţiativă şi decide, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care ţin de competenţa altor autorităţi publice.

Conform art. 4 lit. a), b), c) Legea privind descentralizarea administrativă, autorităţile publice locale de nivelul întâi se stabilesc următoarele domenii proprii de activitate planificarea urbană şi gestionarea spaţiilor verzi de interes local, colectarea şi gestionarea deşeurilor menajere, inclusiv salubrizarea şi întreţinerea terenurilor pentru depozitarea acestora, administrarea bunurilor din domeniile public şi privat locale. Menţionează că deşi domeniile de activitate proprii autorităţilor publice locale sunt stabilite expres de legile cadru, totuşi autorităţile publice locale de orice 2 nivel, în limitele legii, dispun de libertate deplină de acţiune în reglementarea şi gestionarea oricărei chestiuni de interes local care nu este exclusă din competenţa lor şi nu este atribuită unei alte autorităţi.

Competenţele autorităţilor locale, de regulă, sunt realizate de consiliul local sau raional şi de primarul localităţii sau preşedintele raionului, care activează în limitele competenţelor stabilite de lege. Astfel, atribuţiile consiliului local pornesc de la dreptul acestora la iniţiativă în tot ceea ce priveşte administrarea treburilor publice locale. Aceasta din urmă rezultă din competenţa unităţilor administrativ-teritoriale, care nu poate fi pusă în cauză sau limitată de nici o autoritate publică, decât în condiţiile legii. Invocă prevederile art. 14 alin. (2) lit. f1) Legea privind administraţia public locală, care stipulează că consiliul local decide, în condiţiile legislaţiei în vigoare, asupra tăierii, defrişării arborilor şi arbuştilor din spaţiile verzi proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale şi/sau asupra strămutării lor.

Face referire recurentul şi la prevederile art. 10 lit. a) Legea cu privire la spaţiile verzi ale localităţilor urbane şi rurale, care statuează că autorităţile administraţiei publice locale elaborează, coordonează cu autoritatea centrală pentru mediu şi adoptă actele normative locale privind dezvoltarea şi protecţia spaţiilor verzi, participă la elaborarea actelor legislative în domeniu.

Menţionează că pct. 28-31 Regulamentul cu privire la autorizarea tăierilor în fondul forestier şi vegetaţia forestieră din afara fondului forestier aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 27 din 19 ianuarie 2004, reglementează cazurile excepţionale privind autorizarea tăierii şi anume, tăierea arborilor vătămaţi în urma calamităţilor naturale, avariilor sau în cazurile lichidării focarelor active de boli şi vătămători în fondul forestier şi vegetaţia forestieră din afara fondului forestier se autorizează de către agenţiile sau inspecţiile ecologice, în baza recomandărilor comisiei constituite din reprezentanţii agenţiilor sau inspecţiilor ecologice, deţinătorilor de terenuri respective, autorităţii silvice, centrale şi autorităţii responsabile, tăierea arborilor vătămaţi în urma calamităţilor naturale şi în cazurile lichidării focarelor active de boli şi vătămători în pădurile incluse în fondul ariilor naturale protejate de stat se autorizează de către Inspectoratul Ecologic de Stat, în baza recomandărilor comisiei constituite din reprezentanţii Inspectoratului Ecologic de Stat, agenţiilor sau inspecţiilor ecologice, Academiei de Ştiinţe a Moldovei, autorităţii silvice centrale sau unităţilor silvice teritoriale, tăierea arborilor în cazurile de lichidare a avariilor, de reparaţie urgentă a reţelelor inginereşti,

precum şi în alte cazuri care ar putea avea efecte negative asupra sănătăţii oamenilor şi asupra mediului, se realizează imediat, fără coordonare cu agenţiile ecologice, dar, după finalizarea lichidării situaţiilor de avarie, agenţii economici sunt obligaţi să înştiinţeze agenţiile sau inspecţiile ecologice despre lucrările efectuate şi să compenseze prejudiciul cauzat de avarie, în cazul căderii arborilor pe edificii civile, linii de transport al energiei electrice, linii de semnalizare, comunicaţii, calea ferată, precum şi în alte cazuri care pun în pericol securitatea circulaţiei trenurilor sau condiţionează reţinerea lor, măsurile ce se impun pentru lichidare se iau imediat, fără coordonare cu agenţiile sau inspecţiile ecologice, dar, după finalizarea lichidării situaţiilor de avarie, agenţii economici 3 sunt obligaţi să comunice agenţiilor ecologice despre lucrările efectuate pentru controlul oportunităţii acestora.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz, se constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2015 în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Oficiul teritorial Orhei al Cancelariei de Stat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în 4 recursul declarat de Oficiul teritorial Orhei al Cancelariei de Stat, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Oficiul teritorial Orhei al Cancelariei de Stat ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Oficiul teritorial Orhei al Cancelariei de Stat se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat 5