2ra-1765/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: A. Sandu dosarul nr. 2ra-1765/15 instanţa de apel: M. Guzun, A. Doga, A. Nogai ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Rodica Candu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Albinei Mocanu (Drozdova), reprezentată de avocatul Radu Jigău împotriva Rodicăi Candu cu privire la încasarea datoriei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015 prin care a fost respinsă cererea de apel depusă de Rodica Candu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 26 mai 2014, prin care a fost admisă acţiunea constată: La 09 octombrie 2013, Albina Mocanu (Drozdova), reprezentată de avocatul Radu Jigău a depus cerere de chemare în judecată împotriva Rodicăi Candu cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a invocat că la 09 octombrie 2009, a încheiat cu Rodica Candu un contract de împrumut în formă scrisă, conform căruia pârâta Rodica Candu a primit pentru necesităţi personale suma în mărime de 18600 euro, asumându-şi angajamentul de a restitui întreaga sumă împrumutată în termen de 1 an, adică până la 09 octombrie 2010. Susţine că la data scadentă, stabilită de părţi de comun acord, pârâta Rodica Candu nu şi-a onorat obligaţia asumată, fapt ce este în contradicţie cu prevederile art. 572 alin. (2) Cod civil, care indică că obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună credinţă, la locul şi momentul stabilit, iar art. 871 alin. (l) Cod civil, prevede că împrumutatul trebuie să restituie împrumutul în termenul şi în modul stabilit în contract.

Menţionează că cerinţele înaintate de a fi întoarsă suma împrumutată, pârâta s-a opus executării obligaţiei asumate fără nici un motiv şi fără a justifica imposibilitatea sa de întoarcere a sumei împrumutate. 1 Relatează că pârâta a semnat benevol recipisele din 09 octombrie 2009, fără ca voinţa sa să fie afectată de careva vicii, mai mult ca atât sumele de bani menţionate în aceste recipise au fost efectiv primite de către pârâtă, care refuză fără careva motive legale şi întemeiate să le restituie. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. art.10, 11, 572, 602, 617, 871 Cod civil, art. 166, 167 CPC. Solicită încasarea datoriei 18600 euro, taxei de stat achitată pentru intentarea acţiuni, precum şi plata pentru asistenţa juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 26 mai 2014 a fost admisă acţiunea, încasat de la Rodica Candu în folosul Albinei Mocanu suma de 18600 euro. A fost percepută de la Rodica Candu taxa de stat în folosul statului în mărime de 9445,56 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015 a fost respinsă cererea de apel depusă de Rodica Candu şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 29 mai 2015, Rodica Candu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată.

Menţionează că a luat cunoştinţă cu decizia recurată la 27 aprilie 2015. Susţine că recipisa prezentată de către reprezentantul intimatei era nu altceva de cât un act simulat întru cât la baza eliberării acestuia a stat înţelegerea avută cu ruda ei Albina Mocanu de a fonda împreună o persoană juridică şi anume, un restaurant, iar pentru a nu avea divergenţe asupra sumelor investite în această activitate s-au înţeles de a elibera una alteia recipise pentru sumele investite de bani care urmau a fi restituite prioritar din activitatea ce urmau să o efectueze. Remarcă că recipisa eliberată nu a avut la bază împrumutul de 18600 euro acordat de către Albina Mocanu, ci a fost eliberată cu intenţia de a ascunde un alt act juridic şi anume acela de a întemeia o afacere comună.

Invocă prevederile art. 222 alin. (2) Cod civil, care stipulează că actul juridic încheiat cu intenţia de a ascunde un alt act juridic (actul juridic simulat) este nul. Referitor la actul juridic avut în vedere de către părţi se aplică regulile respective. Notează că atât în instanţa de fond, cât şi în instanţa de apel a invocat expirarea termenului de prescripţie asupra căruia instanţele ierarhic inferioare nici nu s-au expus. Or, potrivit art. 267 Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţa de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Facere referire recurenta şi la conţinutul art. 217 Cod civil, care stipulează expres că acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă până la încheierea dezbaterilor în fond.

În apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului. 2 Menţionează că instanţa de fond şi instanţa de apel au constatat că recipisa a fost semnată la 09 octombrie 2009, fiind acordat împrumutul pe termen de un an. Astfel, termenul limită de rambursare a împrumutului a fost la 09 octombrie 2010. Relatează că intimata Albina Mocanu a depus cererea de chemare în judecată la 09 octombrie 2014 adică la expirarea a 4 ani de la termenul limită de rambursare a împrumutului depăşind cu un an termenul de prescripţie stabilit de art. 267 Cod civil. Afirmă că deşi au fost constatate aceste circumstanţe, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au omis a se expune asupra termenului de prescripţie invocat şi a aplica prevederile art. 267 şi art. 271 Cod civil.

La 30 iunie 2015, Albina Mocanu (Drozdova), reprezentată de avocatul Radu Jigău a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând respingerea acesteia. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 16 aprilie 2015, fapt confirmat prin scrisoare de însoţire (f. d. 99), careva date despre recepționarea acesteia de către recurentă la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 29 mai 2015 în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Rodica Candu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 3 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Rodica Candu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Rodica Candu ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Rodica Candu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat 4