2r-252/15 — Încasarea datoriei

dosar nr.2r-252/15 Prima instanţă. Judecătoria Dorochia judecător - Valeriu Ghedreuţan Instanţa de apel - Curtea de Apel Bălţi Judecători –Alexandru Gheorghieş, Ana Albu, Aurelia Toderaş Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DE CIZIE 08 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Svetlana Novac Judecătorii - Tatiana Vieru, Oleg Sternioală examinînd recursul declarat de Ostavciuc Ion, prin intermediul avocatului Nicolae Dodon, în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de Ostavciuc Andriana împotriva lui Ion Ostavciuc privind încasarea datoriei, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 12 februarie 2015, prin care nu s-a dat curs cererii de apel declarate de Ostavciuc Ion, constată La data de 25 august 2014, reclamanta Ostavciuc Andriana a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ostavciuc Ion , solicitînd încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că, la 08 septembrie 2012 a împrumutat lui Ostavciuc Ion suma de 3000 euro, pe un termen de 12 luni, fapt confirmat prin recipisa din 08.09.2012, scrisă şi semnată personal de pîrît. Indică reclamanta că conform recipisei, pîrîtul s-a obligat să restituie datoria pînă la 08.09.2013, însă pînă la moment datoria nu a fost restituită. Cere, reclamanta încasarea de la Ostavciuc Ion a datoriei în mărime de 3000 euro şi încasarea cheltuielilor de judecată suportate la examinarea cauzei. Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 09 decembrie 2014, cererea de chemare în judecată înaintată de Ostavciuc Andriana a fost admisă. S-a dispus a încasa de la Ostavciuc Ion în beneficiul lui Ostavciuc Andriana suma datorată în mărime de 3000 Euro, sau echivalentul lor în lei la momentul executării hotărârii.

S-a încasat de la Ostavciuc Ion în beneficiul lui Ostavciuc Andriana cheltuielile de judecată şi anume taxa de stat în mărime de 1800 lei şi 1500 lei – cheltuieli de asistenţă juridică, în total 3300 lei. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, la 16 decembrie 2014, Ostavciuc Ion a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii Judecătoriei Drochia din 09.12.2014, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acţiunea să fie respinsă. 1 Totodată la depunerea cererii de apel, apelantul a solicitat scutirea de la plata taxei de stat pe motiv că nu este angajat în cîmpul muncii şi situaţia materială este precară. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 12 februarie 2015, cererea apelantului privind scutirea de la plata taxei de stat a fost respinsă.

Nu s-a dat curs cererii de apel formulate de Ion Ostavciuc şi s-a acordat apelantului termen pentru achitarea taxei de stat în sumă de 1350 lei, pînă la 26 februarie 2015, ora 09.00. S-a explicat lui Ostavciuc Ion că, în cazul în care nu va lichida neajunsurile menţionate şi nu va prezenta dovada de plată a taxei de stat în termenul stabilit, cererea de apel nu va fi considerată depusă şi împreună cu toate documentele anexate va fi restituită. La data de 23 februarie 2015, Ostavciuc Ion, prin intermediul avocatului Nicolae Dodon a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a încheierii Curţii de Apel Bălţi din 12 februarie 2015, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă scutirea de la plata taxei de stat, din motiv că nu este angajat în cîmpul muncii şi situaţia materială este precară.

În motivarea recursului, recurentul Ostavciuc Ion, prin intermediul avocatului Nicolae Dodon, a invocat că prin respingerea cererii de scutire a plăţii a taxei de stat, instanţa de apel i-a îngrădit dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 § 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului. Conform prevederilor art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Curtea de Apel Bălţi a pronunţat încheierea la 12 februarie 2014, iar cererea de recurs a fost depusă la 23 februarie 2014, din care considerente, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen.

Examinarea recursului a fost stabilită pentru 08 aprilie 2015. Conform prevederilor art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

Din materialele pricinii rezultă că, nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, la 16 decembrie 2014, Ostavciuc Ion a declarat apel solicitînd scutirea de la plata taxei de stat, menţionînd că situaţia financiară este precară ( f.d.39). Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 12 februarie 2015, a fost respinsă cererea apelantului Ostavciuc Ion cu privire la scutirea de la achitarea plăţii taxei de stat. Astfel, nu s-a dat curs cererii de apel depuse de Ostavciuc Ion şi s-a 2 comunicat apelantului despre necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 1350 lei, stabilindu-i un termen pînă la data de 26 februarie 2015, ora 09.00 ( f.d.49-51). Instanţa de apel şi-a motivat decizia indicînd că apelantul/recurentul nu întruneşte condiţiile de scutire de la plata taxei de stat, or înscrisuri probatorii ce ar confirma imposibilitatea apelantului de a achita taxa de stat nu au fost anexate.

Colegiul consideră decizia instanţei de apel întemeiată din următoarele considerente. Potrivit art. 364 alin. (1) Cod de procedură civilă, cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărîre se atacă, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii. Potrivit art. 84 Cod de procedură civilă, se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare în judecată (iniţială şi reconvenţională), cererea intervenientului principal, cererea vizînd pricinile cu procedură specială, cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, cererea de declarare a insolvabilităţii, cererea de eliberare a titlului executoriu privind executarea hotărîrilor arbitrale, cererea de apel, cererea de recurs, precum şi cererea de eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele judecătoreşti.

În conformitate cu art. 3 al. (1) lit. j) din Legea taxei de stat nr. 1216 din 03 decembrie 1992, pentru cererile de apel împotriva hotărîrilor instanţelor judecătorești se achită 75 % din taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de chemare în judecată sau altei cereri, iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial – 75 % din taxa calculată din suma contestată. Potrivit art. 85 alin. (4) Cod de procedură civilă, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de judecător (de instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei.

Colegiul învederează că articolul precitat, pentru scutirea de la plata taxei de stat, impune condiţia prezentării probelor care ar face dovada situaţiei materiale precare, condiţie neîndeplinită de către apelant, or Colegiul consideră juste constatările instanţei de apel potrivit cărora apelantul/recurentul nu întruneşte condiţiile de scutire de la plata taxei de stat deoarece înscrisuri probatorii ce ar confirma imposibilitatea apelantului de a achita taxa de stat nu au fost anexate. Instanţa de recurs reţine că Ostavciuc Ion, solicitînd scutirea de la plata taxei de stat a invocat că situaţia financiară este precară, nu este angajat în cîmpul muncii, nu deţine cotă de teren agricol, iar în confirmarea celor invocate a anexat certificatul eliberat de Primăria satului Ţarigrad ( f.d.47).

Colegiul consideră că just instanţa de apel nu a reţinut ca probă certificatul respectiv, pentru scutirea de la plata taxei de stat, întrucît faptul că este nu este angajat în cîmpul muncii şi este şomer urma a fi confirmat prin certificatul emis de Agenţia Naţională pentru ocuparea forţei de muncă, şi nu de Primăria satului Ţarigrad. Astfel, potrivit art. 368 alin. (1) Cod de procedură civilă, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art.364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. 3 Analizînd materialele dosarului în coraport cu normele juridice menţionate instanţa de recurs ajunge la concluzia că instanţa de apel întemeiat a dispus respingerea cererii apelantului privind scutirea de la plata taxei de stat şi nu a dat curs cererii de apel, acordîndu-i termen pentru înlăturarea neajunsurilor.

Prin urmare, Colegiul consideră necesar să precizeze că circumstanţele expuse de recurent nu pot fi acceptate de către instanţa de recurs în vederea casării actului judecătoresc contestat.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar să menţioneze faptul că în situaţia din speţă, acţiunea instanţei de apel prin aceia că nu a dat curs cererii de apel, nu se încalcă dreptul reclamantului privind liberul acces la justiţie, prevăzut atît de legislaţia internă cît şi de internaţională ori, CEDO, prin practica sa constantă de nenumărate ori a precizat faptul că dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut (cauza Golder v. the United Kingdom §-36 din 21 februarie 1975,), ci unul care poate implica anumite limitări din partea statelor contractante, în funcţie de nevoile şi resursele comunităţii şi ale indivizilor (Ashimgdane vs United Kingdom 28 mai 1985). Însă limitările sunt în concordanţă cu art. 6 parag.

1 CEDO, decît dacă acestea urmăresc un scop legitim şi există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit. (cauza Bellet vs France §-31, Garcia Manibardo vs Spain §-44). Astfel, la caz Colegiul reţine că în situaţia din speţă limitările instituite de legiuitor privind necesitatea achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel corespunde cerinţelor prevăzute de art. 6 parag.

1 CEDO privind dreptul de acces la un tribunal şi corespunde cerinţelor instituite de CEDO prin jurisprudența sa: - cerinţa privind scopul legitim al limitării – este îndeplinită, avînd în vedere că întinderea acestor taxe este stabilită sub forma unui procent din valoarea aflată în litigiu şi fiind instituit un plafon maxim de care nu poate trece mărimea taxei de stat chiar dacă valoarea acţiunii este mai mare, iar CtEDO a confirmat că aceste taxe privesc buna administrare a justiţiei şi vizează atît descurajarea justiţiabililor în formularea unor cereri, abuzive cît şi asigurarea de fonduri pentru funcţionarea justiţiei.( cauza Weissman şi alţii împotriva României §-35, Tolstoy Miloslavsky v. the United Kingdom § -61).

- raportul rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit, pentru a stabili dacă este respectat acest raport rezonabil între impunerea plăţii taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată şi scopul legitim urmărit privind buna administrare a justiţiei, descurajarea justiţiabililor în formularea unor cererii, abuzive cît şi asigurarea de fonduri pentru funcţionarea justiţiei urmează să cercetăm următorii factori şi anume - cuantumul sumei ce trebuie plătit de reclamanţi raportat la veniturile sale. Prin urmare, instanţa de apel întemeiat a concluzionat că cererea de apel nu corespunde exigenţelor prevăzute de art. art. 364 şi 365 Cod de Procedură Civilă, acordînd apelantului termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt nefondate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al 4 Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Ostavciuc Ion, prin intermediul avocatului Nicolae Dodon, şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către de Ostavciuc Ion, prin intermediul avocatului Nicolae Dodon. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 12 februarie 2015, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare in judecată înaintată de Ostavciuc Andriana împotriva lui Ion Ostavciuc privind încasarea datoriei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 5