2rac-283/15 — Declararea nulităţii contractului

prima instanţă: T. Andronic nr. 2rac-283/15 instanţa de apel: A. Panov, A. Nogai, A. Minciuna ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cooperativa de Întreprinzător „Agrostoc” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Ilinstal” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Cooperativei de Întreprinzător „Agrostoc”, intervenient accesoriu Societatea Comercială „Căile Noi” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la declararea nulităţii contractului împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Cooperativa de Întreprinzător „Agrostoc” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Străşeni din 29 aprilie 2014, prin care acţiunea a fost admisă integral constată: La 09 iulie 2014, SC „Ilinstal” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva CÎ „Agrostoc”, intervenient accesoriu SC „Căile Noi” SRL cu privire la declararea nulităţii contractului.

În motivarea acţiunii a invocat că la 18 ianuarie 2008, între SC „Ilinstal” SRL (în proces de insolvabilitate), CÎ „Agrostoc” şi SC „Căile Noi” SRL a fost încheiat contractul de cedare a datoriei cu nr. 16/08 ACNI, prin care debitorul SC „Căile Noi” SRL a transmis noului debitor SC „Ilinstal” SRL datoria şi îndeplinirea obligaţiilor contractuale în mărime de 2520070 lei. Invocă nulitatea absolută contractului de cesiune cu nr. 16/08 ACNI din 18 ianuarie 2008. Menţionează că potrivit art. 217 Cod civil, nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut şi actual. Instanţa de judecată o invocă din oficiu.

Relatează că prin acţiunile fostei conducere a SC „Ilinstal” SRL (în proces de insolvabilitate) a fost prejudiciată întreprinderea propriu-zisă, iar în urma unui 1 astfel de contract, SC „Ilinstal” SRL a devenit insolvabilă ca urmare în incapacităţii de plată, asumându-şi un angajament nejustificat în faţa celorlalţi participanţi la contract. Deoarece SC „Căile Noi” SRL urma să se stingă datoria faţă de societate, însă acesta nu a întreprins careva acţiuni şi astfel SC „Ilinstal” SRL a nimerit într- un impas financiar-economic. Face referire reclamanta şi la conţinutul art. 219 Cod civil, care stipulează că actul juridic nul încetează cu efect retroactiv din momentul încheierii. Dacă din conţinutul său rezultă că poate înceta numai pentru viitor, actul juridic nu va produce efecte pentru viitor.

Fiecare parte trebuie să restituie tot ceea ce a primit în baza actului juridic nul, iar în –cazul imposibilităţii de restituire, este obligată să plătească contravaloarea prestaţiei, iar fiecare parte şi terţii de bună-credinţă au dreptul la repararea prejudiciului cauzat prin actul juridic nul. Menţionează că în cazul nulităţii actului juridic, partea de bună credinţă este îndreptăţită să ceară despăgubiri. Acest drept reiese din regula generală consacrată în art. 14 alin. (l) Cod civil, conform căreia persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel.

În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirii pe care o poate pretinde partea de bună credinţă, art. 14 alin. (2) Cod civil, stipulează că prejudiciul include cheltuielile pe care persoana lezată în drept le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale, precum şi beneficiul neobţinut din cauza încălcării dreptului său. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 217, 219, 14 alin. (1) Cod civil, art. 1, 5, 7, 29, 86 alin. (2), 166-167 CPC. Solicită declararea nulităţii contractului de cedare a datoriei cu nr. 16/08 ACNI din 18 ianuarie 2008, cu repunerea părţilor la poziţia iniţială, obligarea pârâtului CÎ „Agrostoc” să restituie tot ceea ce a primit în baza actului juridic nul, precum şi amânarea achitării taxei de stat.

Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 29 aprilie 2014 acţiunea a fost admisă integral, declarat nul contractul de cedare a datoriei cu nr. 16/08 ACNI din 18 ianuarie 2008, cu repunerea părţilor la poziţia inițială, aplicat sechestru pe bunurile materiale şi mijloacele financiare de pe conturile de decontare a CÎ „Agrostoc” în limita valorii contractului de cedare a datoriei cu nr. 16/08 ACNI din 18 ianuarie 2008, încasat de la CÎ „Agrostoc” în beneficiul SC „Ilinstal” SRL în proces de insolvabilitate cheltuielile legate de asistenţa juridică în sumă de 20000 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 127 lei. A fost încasată de la CÎ „Agrostoc” taxa de stat în mărime de 50000 lei în beneficiul statului.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2015 a fost respins apelul declarat de CÎ „Agrostoc” şi menţinută hotărârea primei instanțe. La 12 mai 2015, CÎ „Agrostoc” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. 2 În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că atât instanța de fond, cât şi instanţa de apel nu au luat în consideraţie argumentele aduse de către reprezentantul cooperativei, ce ţine de lipsa temeiului de anulare a contractului de cedare a datoriei cu nr. 16/08 ACNI din 18 ianuarie 2008 expuse în referinţă şi susţinute verbal, precum şi invocate în cererea de apel, nefiind incluse nici în hotărârea motivată, ci doar făcând o trimitere la referinţă, prin aceasta demonstrând încălcarea principiului legalităţii şi egalităţii părţilor în proces.

Menţionează că contractul de cedare a datoriei cu nr. 16/08 ACNI din 18 ianuarie 2008, a fost încheiat în baza prevederilor Codului civil şi anume: a fost exprimată voinţa părţilor, a fost respectat principiul libertăţii părţilor, dar şi obligarea părţilor nu numai la ceea ce au stipulat expres în contract, dar şi la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanţele sau cu principiile echităţii. Consideră neîntemeiată cererea de chemare în judecată art. 166 alin. (2) CPC, care reglementează forma şi cuprinsul cererii de chemare în judecată şi prevede următoarele: esenţa încălcării sau a pericolului de încălcare a drepturilor, libertăţilor sau intereselor legitime ale intimatului, pretenţiile lui, circumstanţele de fapt şi de drept pe care intimatul îşi întemeiază pretenţiile şi probele de care acesta dispune în momentul depunerii cererii.

Nici una din aceste condiţii nu au fost respectate de către intimat. Indică că contractul de cedare a datoriei, nu contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri, nu a fost încheiat fictiv sau simulat, nu a fost încheiat de o persoană fără capacitate de exerciţiu. Remarcă că normele indicate de intimat în cererea de chemare în judecată sunt norme generale şi nu pot servi ca temei de nulitate a actului juridic. Motivul de bază a intimatului este că semnarea acestui contract a dus la insolvabilitatea companiei SC „Ilinstal” SRL, un fapt complet neveridic, confirmat prin actul de verificare a întreprinderii, din ceea ce rezultă că în afară de relaţia între companii expusă în contractul de cesiune, între SC „Ilinstal” SRL şi CÎ „Agrostoc” au avut loc tranzacţii de peste 6 mln lei.

Astfel, un simplu calcul demonstrează profitul lor din urma acestor tranzacţii de peste 1880000 lei. Indică că în instanţa de apel a demonstrat acest fapt, prezentând contracte şi facturi fiscale care confirma tranzacţii de peste 9 milioane lei. Mai notează că instanţa de fond nu a pătruns în esenţa cazului şi nu a examinat minuţios probele şi declaraţiile depuse, fapt ce s-a comis prin declararea de către reprezentantul intimatului precum că CÎ „Agrostoc” este creditor chirografar în procesul de insolvabilitate al SC „Ilinstal” SRL, având o creanţă în sumă de 222860,78 lei şi el însuşi a cerut să fie diminuată această sumă din valoarea acţiunii, fapt despre care nu este expus nimic în hotărârea motivată, dar care nu a fost luat în consideraţie nici de instanţa de apel.

Afirmă că intimatul, neavând nici un argument vis – a - vis de cererea de apel, a prezentat instanţei de apel originalul contractului de cesiune, unde la anexa 3 contractului a fost schimbată data de mână, însă reprezentantul intimatului nu a putut demonstra faptul când a suferit modificări anexa contractului. Menţionează că a prezentat instanţei originalul contractului de cesiune deţinut, care nu avea schimbări, solicitând citarea SC „Căile Noi” SRL, care ar prezenta exemplarul său de contrat de cesiune. Susţine că a prezentat şi extrasul de la Camera Înregistrării de Stat, cu indicarea adresei juridice SC „Căile Noi” SRL pentru a putea fi citat, dar instanţa a respins această cerere. Consideră că instanţa de apel a aplicat legea care nu trebuia să o aplice şi anume, s-a bazat pe normele generale de nulitate absolută a contractului, care prevede anumite condiţii de nulitate, dar care nu au fost întrunite de către părţi.

La fel, instanţa de apel nu a aplicat legea ce ţine de forma şi cuprinsul cererii de chemare în judecată, care trebuia să fie respinsă ca neîntemeiată. A interpretat eronat legea privind admiterea probelor nejustificate a intimatului ce ţine de corectările contractului deţinut de ei şi ne luarea în consideraţie a tuturor argumentelor şi probelor prezentate de către recurent. La 08 septembrie 2015, reprezentantul SRL „Ilinstal”, avocatul Vasile Leu a depus referinţă la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, se constată că recurentul s-au conformat prevederilor legale şi a declarat recursul împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2015 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Cooperativa de 4 Întreprinzător „Agrostoc”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Cooperativa de Întreprinzător „Agrostoc”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Cooperativa de Întreprinzător „Agrostoc” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Cooperativa de Întreprinzător „Agrostoc” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat 5