2ra-2379/15 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-2379/15 prima instanţă - C. Ursachi instanţa de apel –N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac, ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de recurentul Tighineanu Octavian, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Organizaţia de Microfinanţare „Alo Credit” societate cu răspundere limitată împotriva lui Tighineanu Octavian cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 mai 2015, prin care s-a respins apelul declarat Tighineanu Octavian, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 31 ianuarie 2015, c o n s t a t ă ; La 24 octombrie 2014 Organizaţia de Microfinanţare „Alo Credit” societate cu răspundere limitată s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Tighineanu Octavian în care a solicitat încasare datoriei în mărime de 12740 lei, a cheltuielilor de plata taxei de stat în mărime de 382,20 lei, şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 3000 lei. În motivarea acţiunii s-a indicat că datoria derivă din contractul de împrumut nr.2/23-13 din 23 iulie 2013 potrivit căruia Organizaţia de Microfinanţare „Alo Credit” societate cu răspundere limitată i-a acordat lui Tighineanu Octavian un împrumut în mărime de 3500 lei, cu dobînda de 1% cu un termenul de rambursare de 30 zile.

Susţine că, debitorul Tighineanu Octavian nu şi-a onorat obligaţiunile contractuale asumate în termenul prevăzut, a încălcat graficul de rambursare a împrumutului primit, iar din cauza neîndeplinirii prevederilor contractuale la împrumutul în mărime de 3500 lei, i s-a calculat dobîndă în mărime de 1050 lei, şi penalitate în mărime de 8190 lei, clauze stabile de către părţi la încheierea contractului. Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 31 ianuarie 2015, acţiunea înaintată de Organizaţia de Microfinanţare „Alo Credit” societate cu răspundere limitată s-a admis integral. 1 S-a încasat de la Tighineanu Octavian în beneficiul Organizaţiei de Microfinanţare „Alo Credit” societate cu răspundere limitată suma datoriei în mărime de 3500 lei, dobînda contractuală în mărime de 1050 lei, penalitate în mărime de 8190 lei, cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 3000 lei şi cheltuieli de plata taxei de stat în mărime de 382, 20 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 mai 2015, s-a respins apelul declarat de Tighineanu Octavian şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 31 ianuarie 2015. La 22 iulie 2015, Tighineanu Octavian a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd acestora şi emiterea unei decizii de trimitere a pricinii spre rejudecare în primă instanţă. În motivarea recursului a reiterat că decizia instanţei de apel este emisă cu încălcarea legislaţiei în vigoare şi unipersonal. Susţine recurentul că cauza în primă instanţă a fost examinată fără citarea sa legală, nefiind respectată procedura înștiințării legale a participanţilor la proces, astfel instanţa a încălcat prevederile art. 100-105 Cod de procedură civilă şi art. 6 CEDO.

Afirmă că în cadrul examinării cauzei în fond nu i s-a oferit dreptul la apărare şi a fost lipsit de posibilitatea prezentării probelor şi de a beneficia de prevederile art. 630 Cod Civil. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, Cod de Procedură Civilă. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.92), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la 11 mai 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 22 iulie 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele 2 indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Tighineanu Octavian în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

3 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Tighineanu Octavian, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4