2r-263/17 — încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere și taxei de stat

prima instanță: A. Danilov dosarul nr.2r-263/17

instanța de apel: L. Popova, M. Moraru și A. Panov

D E C I Z I E

12 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței,

Judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva și Sveatoslav Moldovan

examinând recursul declarat Grozav Nicolae, în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de organizația de microfinanțare „Alo Credit” societate cu

răspundere limitată împotriva lui Grozav Nicolae cu privire la încasarea datoriei,

dobînzii de întîrziere și taxei de stat, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din

22 octombrie 2014, prin care s-a restituit apelul declarat de Grozav Nicolae pentru

neîndeplinirea indicațiilor instanței de apel în termenul acordat

c o n s t a t ă:

La 16 iulie 2013 organizația de microfinanțare „Alo Credit” societate cu

răspundere limitată prin intermediul oficiului poștal a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Grozav Nicolae cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de

întîrziere și taxei de stat.

În motivarea cererii de chemare în judecată organizația de microfinanțare „Alo

Credit” societate cu răspundere limitată a indicat că la 04 august 2010 Plămădeală Ion

a vândut lui Grozav Nicolae cherestea în sumă de 60 000 lei pe care acesta s-a obligat

să o chite pînă la 10 septembrie 2010, însă nu a achitat-o.

La 20 mai 2013 Plămădeală Ion a cesionat organizației de microfinanțare „Alo

Credit” societate cu răspundere limitată dreptul de a cere de la Grozav Nicolae suma

de 60 000 lei apărută în baza vânzării mărfii la 04 august 2010.

La 25 decembrie 2012 Grozav Nicolae a fost somat să achite benevol datoria în

termen de 7 zile din momentul recepționării acesteia.

Grozav Nicolae a recepționat somația la 14 ianuarie 2013, însă nu a reacționat.

Cere organizația de microfinanțare „Alo Credit” societate cu răspundere limitată

încasarea din contul lui Grozav Nicolae a datoriei în mărime de 60 000 lei, dobînzii de

întîrziere în mărime de 19 418,61 lei și taxei de stat în mărime de 2 382,55 lei (f.d. 3-

6).

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 17 februarie 2014 s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de organizația de microfinanțare „Alo

Credit” societate cu răspundere limitată.

S-a încasat din contul lui Grozav Nicolae în beneficiul organizației de

microfinanțare „Alo Credit” societate cu răspundere limitată datoria în mărime de

60 000 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 19 418,61 lei și taxa de stat în mărime

de 2 382,55 lei, iar în total suma de 81 801,16 lei (f.d. 63; 75-78).

1

La 24 martie 2014 Grozav Nicolae a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 17 februarie 2014 (f.d. 67).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2014 nu s-a dat curs cererii

de apel depuse de Grozav Nicolae.

S-a acordat apelantului termen pînă la 05 septembrie 2014 pentru depunerea

cererii de apel motivate și prezentarea dovezii achitării taxei de stat.

S-a stabilit ședință de judecată pentru 10 septembrie 2014 ora 11:00.

S-a explicat apelantului, că în caz de neîndeplinire în termenul stabilit a

indicațiilor din încheiere, cererea de apel nu va fi considerată depusă și va fi restituită

(f.d. 81).

Curtea de Apel Chișinău prin încheierea din 10 septembrie 2014 repetat nu a dat

curs cererii de apel depuse de Grozav Nicolae.

A acordat apelantului termen suplimentar pînă la 22 octombrie 2014 pentru

depunerea cererii de apel motivate și prezentarea dovezii achitării taxei de stat.

A explicat apelantului că în caz de neîndeplinire în termenul stabilit a

indicațiilor din încheiere, cererea de apel nu va fi considerată depusă și va fi restituită

(f.d. 85-86).

Curtea de Apel Chișinău prin încheierea din 22 octombrie 2014 a restituit apelul

declarat de Grozav Nicolae, pe motivul neîndeplinirii indicațiilor instanței de apel în

termenul acordat (f.d. 90-91).

La 10 ianuarie 2017 Grozav Nicolae a declarat recurs împotriva încheierii Curții

de Apel Chișinău din 22 octombrie 2014, solicitând repunerea recursului în termen,

admiterea acestuia, casarea încheierii și restituirea pricinii spre rejudecare în instanța

de apel.

În motivarea cererii de recurs Grozav Nicolae a indicat că la 27 decembrie 2016

a aflat de la executorul judecătoresc Onoi Viorica că a inițiat procedura de executare a

documentului executoriu emis în baza hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău

din 17 februarie 2014.

Instanța de apel nu i-a adus la cunoștință copia încheierilor din 01 iulie 2014 și

10 septembrie 2014.

În ședința de judecată din 22 octombrie 2014 nu a fost citată organizația de

microfinanțare „Alo Credit” societate cu răspundere limitată, fapt ce contravine art.

105 alin. (5) Codul de procedură civilă.

Solicită repunere în termen a cererii de recurs din motiv că nu a primit copia

încheierilor Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2014, 10 septembrie 2014 și 22

octombrie 2014.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului

și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea

părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de repunere a

recursului în termen este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, iar recursul împotriva

încheierii din 22 octombrie 2014 este depus peste termen și necesită să fie respins ca

tardiv din următoarele motive.

2

În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și

să mențină încheierea.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2014 s-a restituit

apelul declarat de Grozav Nicolae, pe motivul neîndeplinirii indicațiilor instanței de

apel în termenul acordat (f.d. 90-91).

Prin scrisoarea nedatată Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților

copia încheierii din 22 octombrie 2014 (f.d. 92).

La materialele pricinii lipsesc probe care ar confirma recepționarea copiei

încheierii instanței de apel de către Grozav Nicolae.

Prin depunerea recursului la 10 ianuarie 2017 împotriva încheierii din 22

octombrie 2014, Grozav Nicolae a exercitat calea de atac cu omiterea termenului de

declarare.

Or, în conformitate cu art. 425 Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

În conformitate cu art. 116 alin. (1) și (3) Codul de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

pot fi repuse în termen de către instanță.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc

imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care

nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele

respective etc.)

Nu servește temei de repunere a recursului în termen argumentul lui Grozav

Nicolae că nu a primit copiile încheierilor Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2014,

10 septembrie 2014 și 22 octombrie 2014.

Grozav Nicolae a cunoscut despre examinarea pricinii în prima instanță.

Copia încheierii Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2014 a fost recepționată de

Grozav Nicolae la 22 august 2014, iar copia încheierii 10 septembrie 2014 la 17

septembrie 2014, fapt confirmat prin avizele de recepție anexate la materialele pricinii

(f.d. 82; 97).

Grozav Nicolae cunoscând despre examinarea pricinii era obligat să se

intereseze de soarta dosarului pentru a întreprinde măsurile necesare de a proteja

drepturile de acces la instanță prin depunerea recursului în termen.

Mai mult ca atît, Grozav Nicolae nu a prezentat probe că depunând apel

nemotivat și netimbrat la 24 martie 2014 a fost în imposibilitate să execute indicațiile

instanței de apel.

În cauzele Ceachir contra Moldovei din 15 ianuarie 2008 și Melnic contra

Moldovei din 14 noiembrie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că

prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către

pârâți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale încalcă drepturile

reclamanților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 56 alin. (3) Codul de procedură civilă, participanții la

proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În

cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiunilor procedurale, se

aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

Articolul 61 alin. (1) Codul de procedură civilă expres prevede că părțile sunt

obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța

3

judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește

tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Contrar acestor prevederi legale, Grozav Nicolae nu a depus diligența necesară

în vederea exercitării căii de atac în termen.

În hotărârea Ponomaryov vs. Ucraina 3236/03 din 03 aprilie 2008 Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dacă termenul pentru introducerea unei

căi ordinare de atac este reînnoit după un interval considerabil și pentru motive care nu

par să fie foarte convingătoare, o asemenea decizie ar putea înfrânge principiul

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea a admis că revine în primul rând instanțelor interne sa decidă asupra repunerii

în termenul de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de

apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat

repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea

hotărârii luate în proces de către autoritățile competente ale statului. Chiar și atunci,

totuși, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligația părților

de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoștință.

Din considerentele menționate și avînd în vedere că Grozav Nicolae a depus

recursul în afara termenului legal, iar cererea de repunere în termen a recursului este

neîntemeiată, Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge demersul de repunere a

recursului în termen și de a respinge recursul ca fiind depus tardiv fără a se pronunța

asupra fondului.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge cererea lui Grozav Nicolae de repunere a recursului în termen.

Se respinge ca fiind tardiv recursul declarat de Grozav Nicolae împotriva

încheierii Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2014, în pricina civilă la cererea

de chemare în judecată depusă de organizația de microfinanțare „Alo Credit” societate

cu răspundere limitată împotriva lui Grozav Nicolae cu privire la încasarea datoriei,

dobînzii de întîrziere și taxei de stat.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva

Sveatoslav Moldovan

4