2ri-243/15 — Încetarea procedurii de faliment

Dosarul nr. 2ri-243/15 Prima instanţă: Curtea de Apel Chişinău (jud. N. Craiu) DECIZIE 23 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei Ala Cobăneanu Judecătorii: Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Liliana Catan Oleg Sternioală examinînd recursul declarat de avocatul Victor Brânză-reprezentantul debitorului SRL „Simco Euro” împotriva hotărîrii din 27 martie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, în pricina civilă la cererea introductivă depusă de SRL „Simco-Euro” privind intentarea procesului de insolvabilitate, c o n s t a t ă: Debitorul SRL „Simco-Euro” s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere introductivă privind intentarea în privinţa sa a procesului de insolvabilitate.

Prin încheierea din 21 martie 2013 a Curţii de Apel Chişinău, cererea introductivă depusă de SRL „Simco-Euro” a fost admisă spre examinare; s-a dispus aplicarea măsurilor de asigurare: s-a numit administrator provizoriu al insolvabilităţii debitorului Vladimir Zarecinev-ÎI „Vladimir Zarecinev” ,deţinătorul certificatului nr. 13192 din 05.05.2009; s-a aplicat sechestrul pe bunurile debitorului şi corespondenţa comercială; s-a suspendat executarea silită asupra bunurilor debitorului; s-a interzis organului cadastral teritorial Chişinău efectuarea a careva modificări în cadastrul bunurilor imobile în privinţa bunurilor debitorului; s-a obligat administratorul provizoriu să prezinte pînă la data examinării cauzei un raport cu privire la executarea măsurilor de asigurare aplicate faţă de debitorul SRL „Simco-Euro” şi să verifice mărimea şi componenţa masei debitoare, oportunitatea şi posibilitatea continuării activităţii economice în perioada derulării procesului de insolvabilitate; s-a notificat despre aplicarea măsurilor de asigurare indicate în prezenta încheiere pentru a fi sistate orice acţiuni cu bunurile SRL „Simco Euro”: Camera Înregistrării de Stat; Oficiul Cadastral Teritorial; Judecătoria de sector; Departamentul de executare a deciziilor judiciare; Departamentul Vamal; Oficiul Fiscal Teritorial.

Prin hotărîrea din 24 iunie 2013 a Curții de Apel Chișinău s-a hotărît de a intenta procedura simplificată de faliment în privința debitorului SRL „Simco- Euro”,MD 2023, str. Uzinelor, 9/3, mun.Chişinău. La 30 octombrie 2014 reprezentantul debitorului a solicitat încetarea procedurii de faliment simplificat, din motiv că procesul durează mai mult de un an, iar careva surse pentru acoperirea cheltuielilor procesului nu au fost identificate sau valorificate. Totodată, a specificat că pentru respectarea drepturilor debitorului şi creditorilor şi evitarea prejudicierii acestora, se impune încetarea procedurii falimentului şi radierea debitorului din registrul de stat. Prin hotărîrea din 27 martie 2015 a Curţii de Apel Chişinău s-a respins cererea depusă de reprezentantul debitorului privind încetarea procedurii falimentului simplificat intentat faţă de SRL „Simco Euro”, ca nefondată.

La 14 aprilie 2015 avocatul Victor Brânză- reprezentantul debitorului SRL „Simco-Euro” a declarat recurs împotriva hotărîrii din 27 martie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, solicitînd casarea integrală a hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 27.03.2015 prin care s-a respins cererea de încetare a procedurii falimentului simplificat al SRL „Simco-Euro” şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dispună încetarea procedurii falimentului simplificat faţă de SRL „Simco Euro”.

În motivarea recursului s-a invocat că instanţa eronat şi abuziv a aplicat cazului prevederile art. 134 şi art. 135 din Legea insolvabilităţii, deoarece la 24.06.2013, în rezultatul examinării cererii introductive depuse de debitorul SRL „Simco-Euro”, instanţa de insolvabilitate a constatat că SRL „Simco-Euro” nu dispune de bunuri şi nu are surse pentru acoperirea cheltuielilor procesului de insolvabilitate, fapt care a determinant instanţa să dispună intentarea procedurii falimentului simplificat faţă de SRL „Simco-Euro”. Totodată, a specificat că din 24.06.2013 până în prezent SRL „Simco Euro” continuă să nu aibă în proprietate bunuri sau să dispună de surse pentru acoperirea cheltuielilor procesului de insolvabilitate.

Consideră, că instanţa de insolvabilitate fiind obligată să înceteze procesul, nici din oficiu şi nici la cererea debitorului, din motive neclare, nu o face şi, în opinia sa, încearcă să creeze artificial situaţii ce ar permite prelungirea procesului, iar poziția instanţei permite de a bănui lipsa de imparțialitate a instanței la examinarea cazului. Recurentul susține că instanţa neîntemeiat invocă existența unor hotărâri de validare a popririilor din care ar fi posibilă colectarea datoriilor față de debitor, deoarece nu specifică faptul că aceste hotărâri au fost emise după expirarea termenului de prescripție extinctivă şi până în prezent nu au fost depuse spre executare şi nu au fost încasate careva mijloace.

Consideră că, prin argumentul invocat de instanță referitor la existența hotărîrilor de validare a popririlor prin care ar fi posibilă colectarea datoriilor faţă de debitor, s-a neglijat prevederile art. 100 din Codul civil, conform cărora dacă, după radierea persoanei juridice, mai apare un creditor sau un îndreptățit să obțină soldul ori dacă se atestă existența unor active, instanța de judecată poate, la cererea oricărei persoane interesate, să redeschidă procedura lichidării şi, dacă este necesar, să desemneze un lichidator. În acest caz, persoana juridică este considerată ca fiind existentă, dar în exclusivitate în scopul desfăşurării lichidării redeschise.

Susţine că, dacă nu există bunuri ale mesei debitoare sau surse de acoperire a cheltuielilor procedurii, instanţa va dispune încetarea procedurii şi radierea persoanei juridice, iar la apariţia unor active procedura falimentului poate fi redeschisă, prin ce consideră argumentul privind necesitatea prelungirii procedurii eronat şi invocat 2 abuziv. Consideră că, la soluţionarea cererii de încetare a procedurii falimentului simplificat al SRL „Simco-Euro”, instanţa de insolvabilitate a încălcat esenţial şi a aplicat eronat normele de drept material, a încălcat normele de drept procesual şi drepturile fundamentale ale debitorului şi creditorilor, a apreciat în mod arbitrar probele.

Analizând legalitatea actului de dispoziţie contestat, prin prisma argumentelor invocate şi a materialelor din dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie va respinge recursul și va menține hotărîrea din data de 27.03.2015 a Curții de Apel Chişinău din următoarele motive. În conformitate cu art.445, alin.(1), lit.a)CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Conform art.2 al Legii insolvabilităţii, nr. 149 din 29.06.2012, masă debitoare reprezintă bunurile, inclusiv mijloace băneşti în numerar şi fără numerar, în monedă naţională şi în valută străină, aflate în proprietatea debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, dobîndite sau recuperate pe parcursul acestuia, cu excepţia bunurilor care, potrivit legii, nu sînt pasibile de executare silită.

Conform art. 39 alin.(1) al Legii insolvabilităţii, nr. 149 din 29.06.2012, masa debitoare cuprinde toate bunurile debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi cele pe care acesta le dobîndeşte şi le recuperează pe parcursul procesului.

Conform art. 134 alin.(1) al Legii insolvabilităţii, nr. 149 din 29.06.2012, procedura simplificată a falimentului prevăzută în prezenta lege se aplică debitorilor aflaţi în stare de insolvabilitate care se încadrează în una din următoarele categorii: a) întreprinzători individuali şi gospodării ţărăneşti (de fermier), titulari ai patentei de întreprinzător; b) persoane juridice care nu deţin niciun bun în patrimoniul lor ori ale căror bunuri sînt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile procesului şi niciun creditor sau terţ nu se oferă să avanseze ori să garanteze sumele corespunzătoare; c) societăţi comerciale şi necomerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive; d) debitori care nu sînt îndreptăţiţi să beneficieze de procedura de restructurare prevăzută în prezenta lege.

Conform art. 135 alin.(5) al Legii insolvabilităţii, nr. 149 din 29.06.2012, în cazul lipsei masei debitoare, instanţa de insolvabilitate, odată cu aprobarea bilanţului de lichidare, adoptă o hotărîre de încetare a procesului, prin care dispune şi radierea debitorului din registrul de stat în care este înscris. În speţă, Victor Brînză, reprezentantul debitorului SRL „Simco-Euro” a solicitat încetarea procedurii de faliment şi radierea debitorului SRL „Simco-Euro” din Registrul de Stat, invocînd ca temei prevederile art. 135 alin.(5) al Legii insolvabilităţii, adică lipsa masei debitoare.

Prin hotărîrea contestată s-a respins cererea de încetare a procesului, motivul fiind existenţa hotărîrii din 24.07.2014 a Curţii de Apel Chişinău de validare a popririlor cu încasarea în contul SRL „Simco-Euro” de la SRL „Basarabia Lwin Invest” a sumei de 3172, 38 lei, SRL „Bi Vitaland” a sumei de 128541, 25 lei, SA 3 „Caragasani Vin” a sumei de 26526, 21 lei, SA „Dionisos Mereni” a sumei de 3282, 18 lei, SRL „Frigoexpert” a sumei de 79720, 61 lei, SRL „Hector” a sumei de 50838, 56 lei, SRL „Luxcarton” a sumei de 6925, 38 lei, SRL „Merincon” a sumei de 17955 lei, SRL „Minunata Xenia” a sumei de 3628,60 lei, SRL „Octodenar” a sumei de 34262, 34 lei, SRL „Plastcom-Plus” a sumei de 36610, 30 lei.

În contextul celor enunţate, Colegiul reţine că instanţa de insolvabilitate corect a respins cererea de încetare a procesului în condiţiile existenţei hotărîrii de validare a propririlor. Mai mult de atît, cum s-a mai menţionat, conform art. 39 alin. (1) al Legii insolvabilităţii, nr 149 din 29.06.2012, masa debitoare cuprinde toate bunurile debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi cele pe care acesta le dobîndeşte şi le recuperează pe parcursul procesului. Instanţa de recurs consideră nefondat argumentul recurentului referitor la lipsa masei debitoare, deoarece sumele băneşti încasate în beneficiul SRL „Simco-Euro” prin hotărîrea din 24.07.2014 a Curţii de Apel Chişinău privind validarea propririlor, la fel, intră în masa debitoare a SRL „Simco-Euro”.

Cu referire la argumentul recurentului precum că instanţa de insolvabilitate nu ar fi specificat că această hotărîre a fost emisă după expirarea termenului de prescripţie extinctivă, instanţa de recurs îl consideră neîntemeiat, deoarece nu au fost prezentate careva probe care ar dovedi că hotărîrea privind validarea popririi este anulată. Referitor la afirmaţia recurentului precum că nu ar fi fost pusă în executare hotărîrea pînă în prezent, instanţa de recurs menţionează că acest fapt este specificat şi în hotărîrea din 27 martie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, ceea ce nu exclude prezentarea titlurilor executorii spre executare pe parcursul procesului de insolvabilitate.

Afirmaţia recurentului precum că instanţa de insolvabilitate la invocarea hotărîrilor de validare a propririlor prin care ar fi posibilă colectarea datoriilor, ar fi neglijat prevederile art. 100 Cod civil, Colegiul îl consideră nefondat, deoarece norma dată nu este aplicabilă speţei date, ci se referă la un eventual litigiu după radierea debitorului din registrul de stat. În această ordine de idei, Colegiul menţionează că instanţa de insolvabilitate a aplicat corect normele de drept material, deoarece sumele încasate, chiar şi în proces de recuperare, la fel, fac parte din masa debitoare a SRL „Simco-Euro”, iar în atare condiţii nu putea fi dispusă încetarea procedurii falimentului, cu radierea debitorului din registrul de stat.

Cu referire la afirmaţia recurentului precum că în rezultatul examinării cererii introductive, instanţa de insolvabilitate ar fi constatat că SRL „Simco-Euro” nu dispune de bunuri şi nu are surse pentru acoperirea cheltuielilor procesului, fapt ce ar fi determinat intentarea procedurii falimentului simplificată în privinţa SRL „Simco- Euro”, Colegiul o consideră nefondat, deoarece, cum s-a mai menţionat supra, din masa debitoare fac parte şi bunuri care debitorul le dobîndeşte şi le recuperează pe parcursul procesului.

La fel, instanţa de recurs consideră nefondat argumentul recurentului precum că instanţa de insolvabilitate, la examinarea cererii, ar fi încălcat şi normele de drept 4 procesual, drepturile fundamentale ale debitorului şi creditorilor, deoarece din materialele cauzei rezultă că participanţilor la proces le-au fost create condiţii obiective şi echitabile pentru exercitarea drepturilor şi obligaţiunilor procedurale, respectiv şi dreptul la un proces echitabil, garantat şi prin art.6 al Convenţiei Europene pentru apărarea a Drepturilor Omului. În circumstanţele enunţate, Colegiul conchide legalitatea hotărîrii contestate și va respinge recursul declarat Victor Brânză, reprezentantul debitorului SRL „Simco- Euro” împotriva hotărîrii din 27 martie 2015 a Curţii de Apel Chişinău.

În baza celor expuse, în conformitate cu art. 445, alin.(1), lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge recursul declarat avocatul Victor Brânză-reprezentantul debitorului SRL „Simco-Euro” împotriva hotărîrii din 27 martie 2015 a Curţii de Apel Chişinău. Se menține hotărîrea din data de 27.05.2015 a Curţii de Apel Chişinău, adoptată în pricina civilă la cererea introductivă depusă de SRL „Simco Euro” privind intentarea procesului de insolvabilitate. Decizia este irevocabilă. Preşedintele completului Ala Cobăneanu judecători Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Liliana Catan Oleg Sternioală 5