2ra-2024/15 — Încasarea sumei

Prima instanţă: Judecătoria Buiucani mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-2024/15 Judecător: E. Cojocari Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Oleg Sternioală, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Banca Comercială „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Chiciuc Oxana împotriva Băncii Comerciale „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” Societate pe Acţiuni privind încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 04 decembrie 2014 şi emisă hotărîre nouă, c o n s t a t ă : La 23 septembrie 2013, Chiciuc Oxana s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA privind încasarea sumei. In motivarea acţiunii a indicat că, în baza cererii de deschidere a unui cont de card şi emiterea unui card bancar a primit de la BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA cârdul bancar VISA Clasic DB salariu preferenţial USD. Incepînd cu data de 29 noiembrie 2011, pînă pe data de 04 decembrie 2011 de pe cârdul reclamantei au fost extrase surse băneşti în sumă de 15 193 dolari USD. Reclamanta a indicat că, sumele băneşti au fost scoase în Republica Panama, în timpul cînd Chiciuc Oxana, nu se afla în această ţară.

Indică reclamanta că, la data de 02 decembrie 2011, ea într-adevăr s-a folosit de cârdul bancar pentru a achita serviciile în sumă de 125,81 dolari USD aflându-se în Republica Dominicană. în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră au fost scoşi de pe teritoriul Republicii Panama suma de 503 dolari USD. Potrivit pct. 5.2.2 din contractul de deschidere a unui cont de card şi emiterea unui card bancar este stipulat că: banca este responsabilă de integritatea existenţei mijloacelor existente în contul de card, iar pct. 5.2.3 din acelaşi contract, banca nu poartă răspundere pentru debitările făcute din contul de card pînă în momentul anunţării de deţinătorul de card despre pierderea sau furtul cârdului, conform prevederilor contractului şi regulilor de utilizare a cârdului.

Indică reclamanta că, aceasta niciodată nu a pierdut sau nu i-a fost sustras cârdul său bancar. Astfel, la data de 19 iunie 2013, a fost înaintat pretenţia în adresa pîrîtului BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA, prin care reclamanta a solicitat să fie examinată cît mai curînd prezenta pretenţie şi să fie reparat prejudiciul material în sumă de 15 193 dolari USD. Ulterior, la data de 08.08.2013, a primit răspuns la pretenţia prin care pîrîtul s-a expus că, Banca a depus o plîngere la Ministerul Afacerilor Interne a RM privind sustragerea frauduloasă a mijloacelor băneşti. La data de 13.08.2012 a fost începută urmărirea penală cu nr. 2012036826 conform elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 237 alin. 2 CP RM.

Prin răspunsul din 07.08.2013, pîrîtul consideră că, în conformitate cu pct. 5.1.2. al Contractului de deschidere al unui cont de card şi emitere a unui card bancar din 15.04.2011, deţinătorul de card poartă răspundere pentru toate operaţiunile cu cârdul efectuate de către alte persoane, cărora li s-a transmis cârdul sau numărul său PIN - codul cârdului, inclusiv în cazurile în care drept bază pentru efectuarea operaţiunilor cu cârdul au servit cecurile nesemnate de către Deţinătorul de card. Consideră reclamantul că, în situaţia dată pîrîtul nu a întreprins nici o măsură pentru a evita această situaţie, conform pct.5.2.2. Din contractul de deschidere a unui cont de card şi emitere a unui card bancar este prevăzut că banca este responsabilă de integritatea mijloacelor existente în Contul de Card.

S-a mai indicat că, banca are obligaţia de instrui deţinătorul sistemului de deservire bancară la distanţă privind comportamentul optim în caz de fraudă sau suspectare de fraudă asupra sistemului de deservire bancară la distanţă şi după caz, privind colaborarea cu autorităţile abilitate pentru limitarea riscurilor de fraudă. Consideră reclamanta că, în situaţia dată „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” nu a respectat obligaţiunile contractuale privind integritatea surselor băneşti, indicînd că „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” este obligată să-i recupereze lui Chiciuc Oxana suma de bani în mărime de 15 193 dolari SUA care au fost extraşi de pe cârdul ei bancar. Solicită încasarea din contul „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA în folosul său suma de 15 193 dolari SUA, sustrasă de pe cârdul bancar VISA Clasic DB salariu preferenţial USD.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 04 decembrie 2014, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015, a fost admis apelul declarat de Chiciuc Oxana, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 04 decembrie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri prin care, s-a admis acţiunea; s-a încasat de la BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA în folosul Oxanei Chiciuc 15 193 dolari SUA şi cheltuielile aferente cauzei în sumă de 13 478 lei. Nefiind de acord cu decizia menţionată, la 25 iunie 2015, în termenul prevăzut de lege, BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

Solicită recurentul şi încasarea de la Chiciuc Oxana a taxei de stat în mărime de 4338,75 lei achitată la depunerea cererii de recurs. In motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt şi de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanţele inferioare, recurentul a indicat că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, a aplicat eronat normele de drept. La 02 septembrie 2015, Chiciuc Oxana a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd recunoaşterea acestuia inadmisibil. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de BC „Eximbank- Gruppo Veneto Banca” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Banca Comercială „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” Societate pe Acţiuni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Oleg Sternioală Ion Druţă