2ra-2352/15 — Încasarea sumei

prima instanță: G. Gorun, dosarul nr. 2ra-2352/15 instanța de apel: E. Clim, V. Negru, S. Arnăut ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Valentina Clevadî Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Mîhaniuc Oleg, reprezentat de avocatul Miroslav Şendrea, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mîhaniuc Oleg împotriva lui Macari Andrei și Moraru Slavie cu privire la încasarea sumei şi a dobînzii de întîrziere şi la cererea reconvenţională a lui Moraru Slavie împotriva lui Oleg Mîhaniuc privind încasarea sumei, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2015, prin care a fost respins recursul şi apelul declarat de către Mîhaniuc Oleg și menținută încheierea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 21 martie 2011 şi hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 30 octombrie 2012, prin care acțiunea inițială și reconvențională au fost respinse ca fiind neîntemeiate, c o n s t a t ă: La 18 ianuarie 2011, Mîhaniuc Oleg a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Macari Andrei cu privire la încasarea sumei și a dobînzii de întârziere. În motivarea acţiunii a indicat că la 21 septembrie 2008, Macari Andrei a primit de la el suma de 10 000 euro, pentru procurarea materialelor de construcție, fapt confirmat prin recipisa din 21 septembrie 2008. Susține că Macari Andrei pînă în prezent nu a procurat materialele de construcție şi nici nu a restituit mijloacele bănești primite în acest sens.

Solicită încasarea din contul lui Macari Andrei în beneficiul său a sumei de 10000 euro, a dobânzii de întârziere calculată până la momentul executării hotărârii judecătorești, a taxei de stat și a cheltuielilor pentru asistență juridică. Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău din 21 martie 2011, a fost admis demersul lui Macari Andrei, reprezentat de avocatul Vera Sterpu, şi atras în proces în calitate de copîrît Slavie Moraru. La 10 mai 2011, Moraru Slavie a depus cerere reconvențională împotriva lui Mîhaniuc Andrei cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că Mîhaniuc Oleg a angajat o echipă de muncitori pentru efectuarea lucrărilor de construcție, iar dânsul fiind maistru al acestei echipe.

Susține că în lunile aprilie – mai 2008, au demarat lucrările de construcție a casei de locuit pentru familia pârâtului, situată în mun. Chișinău, str. Bernardazzi, 26. Afirmă că lucrările de construcție au fost efectuate pe contul muncitorilor, iar la sfârșitul lunii mai a anului 2008, au întocmit actul de executare a lucrărilor în sumă de 379 203 lei, care urma a fi achitată de către Mîhaniuc Oleg. La fel, indică că în luna iunie au început lucrările de reconstrucție a clădirii situate în or. Orhei, str. Scrisului Latin 8, iar Mîhaniuc Oleg a finanțat executarea lucrărilor la imobilul menționat transmițând-i în acest sens mijloace financiare, iar dînsul, la rândul său, cumpăra materialele de construcție.

Susține că pe parcursul lunilor iunie-august 2008 Mîhaniuc Oleg a achitat pentru lucrările efectuate în oraşul Orhei, asigurîndu-i că se va achita şi pentru efectuarea lucrărilor la imobilul din mun. Chișinău str. Bernardazzi, 26. Afirmă că la 21 septembrie 2008, Macari Andrei a primit de la Mîhaniuc Oleg suma de 10 000 euro, care la 22 septembrie 2008 i-a fost transmisă pentru procurarea materialelor de construcţie la obiectul din oraşul Orhei, întocmind o recipisă în acest sens pe numele lui Macari Andrei, însă această sumă de bani a fost cheltuită pentru procurarea materialelor de construcție, pe când, o parte din materiale au fost procurate din banii muncitorilor.

Mai invocă că în luna septembrie 2008 la imobilul din str. Scrisului Latin 8, oraşul Orhei au fost efectuate lucrări în sumă totală de 452 172 lei, ținând cont şi de suma de 10 000 euro, care a fost primită de la Mîhaniuc Oleg, după care, ei nu au mai continuat lucrările la imobilul sus-indicat, acesta fiind finisat de alte persoane. Solicită încasarea de la Mîhaniuc Andrei în beneficiul său a sumei de 379 203 lei ce constituie datoria pentru lucrările executate şi materialele utilizate la obiectul din str. Bernardazzi 26, mun. Chişinău şi a sumei de 285 672 pentru lucrările efectuate la imobilul din str. Scrisului Latin 8, oraşul Orhei, iar în total suma 664 875 lei, cât şi taxa de stat în sumă de 19 946,25 lei.

Pe parcursul examinării pricinii, Mîhaniuc Oleg, reprezentat de avocatul Pascari Corneliu, a depus cerere de concretizare a cerințelor, prin care a solicitat încasarea de la Macari Andrei în beneficiul său a sumei de 10 000 euro, dobânzii de întârziere în sumă de 3 332 euro, cât şi a cheltuielile de judecată. În motivarea cererii de concretizare a acţiunii a indicat că pârâtul nu şi-a onorat obligațiile contractuale, nu a procurat materialele de construcție şi nu a restituit suma primită, prin urmare, la data de 25 martie 2010, a expediat în adresa pârâtului o somație, prin care a solicitat restituirea sumei în termen de 30 zile, după care, la data de 27 aprilie 2010 şi respectiv, la 05 iulie 2010, au fost transmise cereri repetate în acest sens, însă, ultimul a refuzat restituirea mijloacelor bănești, invocând diverse motive.

Consideră că Macari Andrei urmează să-i restituie atât suma de bază de 10 000 de euro, cât şi dobânda de întârziere prevăzută la art. 619 din Cod civil, care urmează a fi calculată începând cu data de 25 martie 2010 şi până în prezent, conform calculului anexat ala cererea de concretizare. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău din 30 octombrie 2012, acțiunea inițială şi reconvențională au fost respinse, ca fiind neîntemeiate. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2013, a fost respins apelul declarat de către Mîhaniuc Oleg şi menținută hotărârea primei instanțe. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 02 octombrie 2013, a fost admis recursul declarat de către Oleg Mîhaniuc, casată decizia instanței de apel și restituită pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău de un alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 martie 2013, a fost admis apelul declarat de către Mîhaniuc Oleg, casată hotărârea primei instanțe în partea respingerii acţiunii inițiale și emisă în această partea o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă, fiind încasat de la Macari Andrei în beneficiul lui Mîhaniuc Oleg datoria în sumă de 10 000 euro, dobânda de întârziere în mărime de 3 332 euro, în valută națională conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei la momentul executării hotărârii. S-a încasat de la Macari Andrei în beneficiul lui Mîhaniuc Oleg suma de 11 282 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În rest hotărârea primei instanțe a fost menținută. Totodată, a fost respins recursul declarat de către Mîhaniuc Oleg și menținută încheierea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chișinău din 21 martie 2011. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 10 septembrie 2014, a fost admis recursul declarat de către Macari Andrei, casată decizia instanței de apel și restituiră pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2015, a fost respins recursul şi apelul declarat de către Mîhaniuc Oleg și menținută încheierea și hotărârii primei instanțe În motivarea deciziei, instanța a invocat prevederile art. 512 alin.(1), art. 513 alin.(1), art. 514 alin.(1), art. 575 alin. (2) din Cod civil, care reglementează dispoziţii generale cu privire la obligație, buna-credinţă şi diligenţa şi restituirea prestaţiei condiţionate, care indică că cel care prestează ceva altuia nu pentru executarea unei obligaţii, ci cu intenţia, recunoscută de acceptant, de a-l determina pe acesta la o anumită conduită poate cere restituirea prestaţiei dacă acceptantul nu a avut conduita urmărită de cel care a prestat.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța a reținut că conform recipisei din 22 septembrie 2008, Macari Andrei la rândul său a transmis suma de 10 000 euro lui Slavie Moraru pentru procurarea materialelor de construcție destinate obiectului din str. str. Scrisului latin, 8 B din or. Orhei, iar potrivit actului de recepționare a lucrărilor de reconstrucție a obiectului, careva obiecții referitor la volumul de lucrurilor efectuate și materialelor folosite nu au fost înaintate de către Oleg Mîhaniuc, prin urmare, instanța a apreciat ca întemeiată concluzia primei instanțe în sensul netemeiniciei acţiunii înaintate de ultimul, or, în speță s-a stabilit cu certitudine că mijloacele bănești solicitate spre încasare, de fapt au fost folosiți la reconstrucția obiectului menționat, iar careva probe cu referire la îmbogățire fără justă cauză și folosirea irațională a surselor financiare de către Macari Andrei nu au fost prezentate.

La 28 mai 2015, Mîhaniuc Oleg, reprezentat de avocatul Miroslav Şendrea, a declarat recurs împotriva deciziei instanție de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanție de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii inițiale. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Consideră eronată soluţia instanţei de apel cu privire la respingerea recursului declarat împotriva încheierii primei instanței, cu toate că acest act de dispoziție a fost contestat odată cu fondul cauzei, adică cu apel în ordinea stipulată de art. 359 alin. (1) CPC, care prevede expres că, încheierile emise în primă instanță nu pot fi atacate cu apel decât o dată cu hotărârea cu excepția încheierilor care pot fi atacate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile specificate la art.423.

Prin urmare, susţine că concluziile instanței de apel formulate în acest sens, precum că încheierea respectivă nu se supune recursului și că o cale de atac pentru astfel de încheieri nu este prevăzută de legislația în vigoare și respectiv, cererea sa este neîntemeiată și urmează a fi respinsă au fost formulate cu denaturarea circumstanțelor reale de fapt, deoarece, încheierea protocolară a primei instanței a fost contestata cu apel şi nicidecum cu recurs, fiind întrunite în mod implicit toate cerințele legale instituite la capitolul dat. Cu referire la prevederile art. 62 alin.(3) CPC, insistă că instanța de apel nu a dat apreciere justă faptului că, pentru a putea invoca că încheierea judecătorească nu este susceptibilă de atac, nu este suficient doar de a menționat că calea de atac nu este prevăzută de legislația în vigoare, ci de a face trimitere la norma legală, în care este stipulată expres interdicția respectivă.

La fel, indică că instanța de apel la emiterea deciziei a omis să dea apreciere faptului că condiția calității procesuale prezintă o importantă considerabilă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care se legitimează procesual, iar în speță, legitimația ad causam se analizează în raport de titularul dreptului de a formula cererea de chemare în judecată, întrucât subiect al acţiunii este cel care are vocația să promoveze această acțiune.

De asemenea, invocă că încheierea primei instanțe a avut loc cu încălcarea procedurii prevăzute de lege, deoarece emiterea unei încheieri privind intervenirea în proces a unei persoane în calitate de coreclamant sau copîrît, are loc doar la iniţiativa şi cererea personală a persoanei interesate și este precedată de înștiințarea de către instanța de judecată privitor la posibilitatea de a interveni în proces, însă, în speță, prima instanță a dispus atragerea în calitate de copîrît a lui Moraru Slavie, trecînd peste procedura de înştiinţare a ultimului şi în lipsa vreunei cereri din partea acestuia, prin care ar fi solicitat intervenirea sa în proces în calitate de copîrît, neglijând faptul că aceste formalități sînt nişte condiții obligatorii, pentru a putea ulterior hotărî asupra intervenirii persoanei într-un proces, prin urmare, consideră că dispoziția instanței privind atragerea în proces în calitate de copîrît a lui Moraru Slavie, întemeiată în temeiul art. 62 CPC, contravine în esență cerințelor stipulate în respectiva normă de drept.

Menționează că între părți s-au conturat raporturi de reprezentare convențională, sub formă de act juridic, materializate prin recipisa din 21 septembrie 2008, prin care Macari Andrei s-a angajat să procure din numele și pe contul său, materiale de construcție pentru clădirea din str. Scrisului Latin 8B, or. Orhei, primind în acest sens suma de 10 000,00 euro, iar din motiv că Macari Andrei nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, la 25 martie 2010 și ulterior, la 12 iulie 2010, au fost expediate în adresa ultimului reclamații prin care a fost solicitată restituirea sumei de 10 000,00 euro primită pentru procurarea materialelor de construcție, somații care au rămas fără nici un răspuns.

Consideră că instanțele inferioare la emiterea hotărârilor neîntemeiat au respins acțiunea, în condițiile în care, la materialele pricinii nu a fost administrată nici o probă din care ar rezulta că Macari Andrei ar fi prezentat vreo dare de seamă privind executarea sarcinii încredințate, legată de procurarea materialelor de construcție, iar ultimul, în lipsa acordului său, pretinde că i-a transmis suma de 10 000 euro unui terț, fapt care echivalează cu neexecutarea mandatului, încălcându-se astfel, condițiile expuse în recipisa din 21 septembrie 2008. Afirmă că intimatul contrar prevederilor art. 1043, art. 1036 din Cod civil, nu și-a executat cu bună-credință obligațiile asumate față de el, or, potrivit prevederilor art. 1035 alin. (1) Cod Civil, mandatarul era obligat să acționeze în interesul mandantului cu prudență şi diligentă, şi să evite apariția conflictelor între interesele sale personale și interesele mandantului, cu atât mai mult că intimatul nu i-a prezentat nici o dare de seamă privind executarea mandatului și a sumelor bănești care i-au fost acordate, arbitrar și fără acordul lui expres, a transmis suma de bani unui terț, fapt care echivalează cu neexecutarea mandatului și impune sancțiunile prevăzute de art. 1044 din Cod civil.

La fel, invocă că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat precum că mijloacele bănești solicitați spre încasare și care erau destinați pentru reconstrucția obiectului din str. Scrisului Latin 8B din or. Orhei, au fost folosiți de către Moraru Slavie la reconstrucția obiectului menționat, iar careva probe cu referire la îmbogățirea fără justă cauză și folosirea irațională a surselor financiare de către Macari Andrei nu au fost prezentate, or, la formularea acestor concluzii, instanța s-a bazat pe un șir de înscrisuri anexate la materialele dosarului și anume copia cărții tehnice, procesele verbale de verificare a lucrărilor și actul de recepționare a lucrărilor de reconstrucție a obiectului din str. Scrisului Latin 8B din or.

Orhei din luna septembrie 2009, veridicitatea cărora nu a fost demonstrată. Prin urmare, instanța de apel a încălcat cerințele stipulate la art. 138, art.139 CPC, care prevăd modalitatea de prezentare a înscrisurilor, precum și procedura de apreciere a autenticității probelor scrise, din care este evident faptul că instanța judecătorească nu avea dreptul să pună la baza hotărârii, înscrisuri redate în xerocopii, în lipsa unor date care ar adeveri caracterul autentic al acestora. De asemenea, indică că instanța de apel la emiterea deciziei a omis să dea apreciere momentelor relevante pentru justa soluționare a cauzei și anume, că între părți nu a fost încheiat nici un contract de antrepriză în construcție capitale și nici n-au fost instituite careva raporturi juridice de muncă bunurile imobile la care s-a pretins că a lucrat Moraru Slavie.

Cu referire la prevederile art. 94 alin.(1) CPC, insistă că la pronunțarea deciziei pe marginea recursului declarat, instanța urmează să se pronunțe și asupra cheltuielilor suportate de el, legate de achitarea taxei de stat pe parcursul examinării pricinii, care conform înscrisurilor din dosar corespunde sumei de 11 282,00 lei, plus taxa de stat achitată la depunerea prezentei cereri de recurs în mărime de 3929,72 lei, iar în total mărimea totală a cheltuielilor de judecată suportate de dânsul pe parcursul desfășurării prezentului proces, este evaluat la suma de 15 211,72 lei. La 03 septembrie 2015, Moraru Slavie şi Macari Andrei, reprezentați de avocatul Vera Sterpu, au depus referință la recursul declarat, prin care au invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și au solicitat respingerea lui şi menținută decizia instanței de apel şi hotărârea primei instanțe.

Indică intimaţii că Curtea de Apel Chișinău în decizia din 25 martie 2015, a dat o apreciere corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, pe când argumentele recurentului sunt declarative. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Mîhaniuc Oleg, reprezentat de avocatul Şendrea Miroslav, este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Mîhaniuc Oleg, reprezentat de avocatul Şendrea Miroslav, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. De altfel, nu pot constitui temei de admitere a recursului nici solicitarea recurentului privind încasarea cheltuielilor de judecată suportate pe parcursul examinării pricinii, deoarece, prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chișinău din 30 octombrie 2012, care a fost menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2015, acțiunea inițială şi reconvențională au fost respinse, iar potrivit prevederile art. 94 alin.(1) CPC, instanța de judecată obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată, însă în speţă nu a avut cîştig de cază nici una din părţile procesului. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Mîhaniuc Oleg, reprezentat de avocatul Miroslav Şendrea, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Mîhaniuc Oleg, reprezentat de avocatul Miroslav Şendrea, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Mîhaniuc Oleg, reprezentat de avocatul Miroslav Şendrea, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Valentina Clevadî Dumitru Mardari