3ra-881/15 — Anularea deciziei

prima instanţă: M.Avornic dosarul nr. 3ra-881/15 instanţa de apel: N.Cernat, A.Pahopol, L.Bulgac ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Iuliana Oprea, Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată ,,Infologistic”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată ,,Infologistic” împotriva Camerei de licenţiere privind anularea deciziei şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015, prin care s-a admis apelul declarat de Camera de licenţiere, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 23.12.2013 şi s-a emis o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 13 iulie 2011 societatea cu răspundere limitată ,,Infologistic” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Camerei de licenţiere privind anularea deciziei şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii s-a indicat că, prin decizia nr.1612 din 11 mai 2011, Camera de licenţiere a recunoscut nevalabilă licenţa seria A MMII nr.035351 din 17 august 2010 eliberată SRL „Infologistic” pentru genul de activitate „Transport auto de călători în folos public”.

Indică reclamantul că, la eliberarea licenţei seria A MMII nr.035351 din 17 august 2010 a indicat că posedă un mijloc de transport care a fost inclus în licenţă şi anume autovehiculul de model Dacia Logan cu numărul de înmatriculare COS 316. În rezultatul controlului inopinat efectuat la 5 mai 2011, Camera de licenţiere a întocmit actul de control nr.05/96 în care a indicat că societatea a încălcat prevederile legale, dispunînd de încă 10 unităţi de transport neincluse în licenţă.

1 La baza emiterii deciziei nr.1612 din 11 mai 2011, Camera de Licenţiere a invocat încălcarea prevederilor art.15 alin. (2) din Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător nr.451-XV din 30 iulie 2001. Consideră reclamantul că, Camera de Licenţiere greşit a interpretat circumstanţele de fapt, ceia ce a dus la o calificare de drept greşită, deoarece de la data obţinerii licenţei nu şi-a mărit parcul de maşini, iar unităţile indicate în actul de control nr. 05/96 din 5 mai 2011 greşit au fost calificate ca unităţi ce îi aparţin. A mai indicat că, la efectuarea controlului a prezentat colaboratorilor Camerei de Licenţiere contractele de colaborare cu şoferii acestor maşini, în care la pct. 3.1 este prevăzut că obiectul contractelor sunt acordarea de către societate a serviciilor de soft şoferilor care prestează servicii de taximetrie.

Astfel, menţionează reclamantul că, colectează cereri de taximetrie de la potenţialii clienţi şi prin intermediul „VSE TAXI”, care este introdusă în telefonul mobil al beneficiarilor, transmite aceste oferte la toţi taximetriştii, iar cel care a preluat oferta achită societăţii o remuneraţie convenită între părţi. Susţine că, în cazul dat societatea nu intervine ca persoană care prestează servicii de taximetrie, dar de intermediar între potenţialul călător şi taximetrist, ultimul fiind angajat al unei companii de taximetrie sau pe cont propriu cu unitatea de transport inclusă în altă licenţă. Afirmă că odată ce prestează servicii de dispecerat, dar nu de taximetrie, prevederile art. 15 alin. (2) din Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător nr.451-XV din 30 iulie 2001, nu sunt aplicabile.

La 08 iunie 2011 s-a adresat Camerei de Licenţiere cu cerere prealabilă prin care a solicitat anularea deciziei nr.1612 din 11 mai 2011, însă prin răspunsul nr.01/971 din 29 iunie 2011 a primit refuz. Solicită reclamantul SRL „Infologistic”, recunoaşterea ilegalităţii şi anularea în tot a deciziei Camerei de Licenţiere nr.1612 din 11 mai 2011, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 3000 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2011 cererea de chemare în judecată a fost respinsă. Prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 29 februarie 2012 s-a admis recursul declarat de SRL,,Infologistic, s-a casat hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2011, cu restituirea pricinii la rejudecare în aceiaşi instanţă în alt complet de judecători.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2012 cererea de chemare în judecată a fost respinsă. Prin decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 23 ianuarie 2013 s-a admis recursul declarat de SRL ,,Infologistic, s-a casat hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2012, cu restituirea pricinii la rejudecare în Judecătoria Centru mun. Chişinău. 2 Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 23 decembrie 2013 acţiunea a fost admisă, fiind anulată decizia nr. 1612 din 11.05.2011 privind recunoaşterea nevalabilităţii licenţei seria A MMII nr. 035351 din 17 august 2010, eliberată SRL,,Infologistic” pentru genul de activitate ,,transportul auto de călători în folosul public”.

S-a încasat de la Camera de licenţiere în beneficiul SRL ,,Infologistic” cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 10 500 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Camera de licenţiere a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014 a fost respins apelul declarat de Camera de licenţiere şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 23 decembrie 2013. Prin decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 10 decembrie 2014 s-a admis recursul declarat de Camera de licenţiere, s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014, cu restituirea pricinii la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015 s-a admis apelul declarat de Camera de licenţiere, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 23.12.2013 şi s-a emis o nouă hotărîre de respingere a acţiunii. La 30 aprilie 2015 SRL,,Infologistic” a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărîrea contestată, considerînd-o neîntemeiată şi ilegală, pe motiv că a fost emisă cu încălcarea normelor de drept material şi procedural. În acest sens, menţionează recurentul că, pentru recunoaşterea nevalabilităţii licenţei, intimatul urma să se adreseze în temeiul art. 3431 CPC, în instanţa de judecată cu cerere de retragere a licenţei, însă instanţa de apel nu s-a expus asupra acestui aspect.

De asemenea invocă că, societatea recurentă desfăşoară o activitate de dispecerat pentru taximetrişti, iar SRL,,Infologistic” nu şi-a mărit parcul său de autoturisme, nefiind astfel dovedit că a efectuat cu autoturismele date activitate de taximetrie. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată ,,Infologistic” urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

3 În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată ,,Infologistic” este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi 4 legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de societatea cu răspundere limitată ,,Infologistic” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată ,,Infologistic”, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Iuliana Oprea Maria Ghervas 5