2ri-211/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

Prima instanţă: N.Vascan dosarul nr. 2ri-211/2015 DECIZIE 16 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală Liliana Catan, Ion Guzun examinînd recursul declarat de către fondatorul debitorului societăţii cu răspundere limitată ,,Dispecerat - Service” - Grabovskaia Iulia prin intermediul lui Dorfaman Igor, în cadrul dosarului de insolvabilitate a societăţii cu răspundere limitată ,,Dispecerat - Service”, împotriva hotărîrii Curții de Apel Chişinău din 30 martie 2015, prin care a fost admisă cererea lichidatorului societăţii cu răspundere limitată ,,Dispecerat - Service”- ÎI ,,Bevziuc Sergiu” privind atragerea la răspundere subsidiară a fondatorului debitorului societăţii cu răspundere limitată ,,Dispecerat - Service”, c o n s t a t ă La 23 octombrie 2013, SRL ,,Dispecerat - Service” s-a adresat în instanţa de insolvabilitate cu cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate față de sine.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 13 ianuarie 2014 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de debitorul SRL ,,Dispecerat – Srvice”, fiind desemnat în calitate de administrator al insolvabilităţii – ÎI ,,Ciuvalschi Iuri”. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2014 a fost destituit din oficiu administratorul insolvabilităţii ÎI ,,Ciuvalschi Iuri” şi desemnat în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate - ÎI ,,Bevziuc Sergiu”. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2015 a fost admis demersul administratorului insolvabilităţii al debitorului SRL ,,Dispecerat – Srvice” - ÎI ,,Bevziuc Sergiu” privind intentarea procedurii simplificate a falimentului faţă de debitorul SRL ,,Dispecerat – Service”.

S-a iniţiat procedura simplificată a falimentului faţă de debitorul SRL ,,Dispecerat – Service”, cu dizolvarea debitorului, iar în calitate de lichidator fiind desemnat ÎI ,,Bevziuc Sergiu”. 1 La 22 ianuarie 2015 lichidatorul SRL ,,Dispecerat – Service” - ÎI ,,Bevziuc Sergiu” a înaintat cerere în temeiul art. art. 247 şi 248 ale Legii insolvabilității, solicitînd atragerea la răspundere subsidiară a fondatorului şi conducătorului debitorului SRL ,,Dispecerat – Service” - Grabovskaia Iulia, cu încasarea din contul acesteia a sumei creanțelor care nu sunt acoperite de masa debitoare, în mărime de 749 999.63 lei, precum şi aplicarea sechestrului pe bunurile mobile şi imobile ale conducătorului şi fondatorului debitorului SRL ,,Dispecerat – Service” – Grabovskaia Iulia, care îi aparține cu drept de proprietate, în mărimea creanţelor neacoperite de masa debitoare.

În motivarea cererii, lichidatorul SRL ,,Dispecerat – Service” - ÎI ,,Bevziuc Sergiu” a invocat că, valoarea totală a datoriilor identificate potrivit tabelului consolidat al creanţelor constituie 749 999.63 lei şi nu există bunuri incluse în masa debitoare a debitorului. Susține că, inexistența masei debitoare se datorează unei administrări negative de către conducătorul şi fondatorul debitorului SRL ,,Dispecerat – Service” – Grabovskaia Iulia. Potrivit informației primite de la organele de resort şi a documentelor de evidenţă contabilă a debitorului SRL ,,Dispecerat – Service”, s-a stabilit că debitorul se află în incapacitate de plată, astfel neavînd posibilitatea de a-și onora obligațiunile faţă de creditori.

La caz, menţionează că, incapacitatea de plată a SRL ,,Dispecerat – Service” a survenit anterior depunerii cererii introductive, adică din anul 2013. Potrivit procesului-verbal al adunării creditorilor din 19 decembrie 2014, creditorii au hotărît de a atrage la răspundere subsidiară conducătorul - fondatorul SRL ,,Dispecerat – Service” şi în acest sens au obligat lichidatorul ÎI ,,Bevziuc Sergiu” să întreprindă toate măsurile necesare şi să întocmească toate actele procesuale în vederea atragerii la răspundere subsidiară a acstuia. Consideră lichidatorul că, conducătorul-fondatorul SRL ,,Dispecerat – Service” – Grabovskaia Iulia se face responsabilă de modul în care activa întreprinderea şi gestiona activele societății, astfel încât ultima urmează să suporte datoriile debitorului SRL ,,Dispecerat – Service”.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 30 martie 2015, cererea lichidatorului SRL ,,Dispecerat – Service” - ÎI „Bevziuc Sergiu” privind atragerea la răspundere subsidiară a fondatorului debitorului SRL ,,Dispecerat – Service” – Grabovskaia Iulia a fost admisă. S-a încasat de la conducătorul-fondatorul debitorului SRL ,,Dispecerat – Service” – Grabovskaia Iulia suma de 749 999.63 lei, creanţele neacoperite de masa debitoare şi s-a aplicat sechestru pe bunurile mobile şi imobile ale conducătorului- fondator a debitorului SRL ,,Dispecerat – Service” – Grabovskaia Iulia în mărimea 2 sumei de 749 999.63 lei, creanţe neacoperite de masa debitoare.

La 22 iunie 2015, Grabovskaia Iulia prin intermediul reprezentantului Dorfman Igor a depus recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 30 martie 2015, solicitînd repunerea în termenul de declarare a recursului, casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri de repingere a demersului de atragere la răspundere subsidiară. Cu referire la termenul declarării recursului, a indicat că a luat cunoştinţă cu hotărîrea contestată sub semnătură la 05 mai 2015, iar în cadrul şedinţei de judecată din 30 martie 2015 instanţa de insolvabilitate în mod verbal a pronunțat dispozitivul hotărîrii, circumstanţă care constituie temei de repunere în termen de declarare a recursului.

În susținerea recursului a invocat că, la materialele cauzei nu se găsesc probe sau descrierea unor fapte care ar demonstra instanţei de insolvabilitate ,,proasta administrare” a întreprinderii de către conducător-fondator, afirmațiile administratorului insolvabilității considerându-le declarative.

La fel, indică că nu-i poate fi imputat ei ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere, în sensul art. 248 alin. (1) al Legii insolvabilităţii, deoarece administratorul procesului de insolvabilitate urma să aducă instanţei de insolvabilitate dovezi, ce ar demonstra cu certitudine că, organul de conducere a debitorului, la caz fondatorul-conducătorul întreprinderii debitoare, prin careva acţiuni şi/sau inacţiuni s-a folosit de careva bunuri, credite ale debitorului în interes personal, cunoştea sau a organizat ţinerea unei contabilităţi fictive, a desfășurat careva activități comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului sau a dispus continuarea activităţii debitorului, care duce în mod vădit debitorul la incapacitate de plată.

De asemenea a indicat că, în mod eronat instanţa de insolvabilitate şi-a motivat soluţia, bazîndu-se pe decizia emisă de IFS mun. Chişinău nr. 74/P/1 din 16 ianuarie 2014, emisă în baza actului de control nr. 5-661539 din 27 decembrie 2013, potrivit căreia s-a dispus aplicarea sancțiunii fiscale şi încasarea de la debitorul SRL ,,Dispecerat-Service” în beneficiul statului a sumei de 50 000 lei, pentru lipsa totală a evidenței contabile. Suplimentar a indicat că, în prezentul dosar de insolvabilitate nu a fost stabilită data exactă cînd debitorul a intrat în incapacitate de plată, iar la caz art. 248 alin. (1) lit. h) al Legii insolvabilităţii, nu poate fi aplicat.

Mai mult, potrivit tabelului consolidat al creanţelor, cuantumul creanţelor identificate constituie suma de 404 925.62 lei, iar în demersul înaintat de către administratorul insolvabilităţii este indicată suma de 749 999.63 lei, astfel sunt 3 divergenţe în identificarea datoriilor, precum şi în contul curent generalizat al contribuabilului eliberat de IFS mun. Chişinău, DAF Rîşcani. Consideră neîntemeiată concluzia primei instanţe de admitere a demersului administratorului insolvabilității, deoarece nu au fost prezentate probe în acest sens, iar unele sunt discrepante între ele. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. În conformitate cu prevederile art. 116 alin. (1) şi alin. (3) CPC persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Prin prisma normelor enunțate, instanţa de recurs consideră întemeiată cererea Iuliei Grabovskaia prin intermediul reprezentantului Dorfman Igor de repunere în termen a recursului, deoarece materialele cauzei atestă cu certitudine că, la şedinţa de judecată din 30 martie 2015 a fost pronunţat dispozitivul hotărîrii, iar hotărîrea motivată a fost expediată părţii, fără indicarea datei, lunii şi anului, anexîndu-se în acest sens recipisa semnată de reprezentantul Dorfman Igor din 06 mai 2015, că a luat cunoştinţă cu hotărîrea contestată (f.d.106). Judecînd recursul declarat de către Grabovskaia Iulia prin intermediul reprezentantului Dorfman Igor împotriva hotărîrii date de instanța de insolvabilitate, în limitele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine hotărîrea Curții de Apel Chişinău din 30 martie 2015 din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. În conformitate cu art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din acest cod, cu excepţiile şi completările stabilite în legislaţia insolvabilităţii. Potrivit art. 1 alin. (4) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, în vigoare din 14 martie 2013, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi. 4 Din materialul prezentat instanţei de recurs s-a stabilit că, la 23 octombrie 2013, SRL ,,Dispecerat - Service” a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de sine.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 13 ianuarie 2014 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de debitorul SRL ,,Dispecerat – Srvice”, fiind desemnat în calitate de administrator al insolvabilităţii – ÎI ,,Ciuvalschi Iuri”. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2014 a fost destituit din oficiu administratorul insolvabilităţii ÎI ,,Ciuvalschi Iuri” şi desemnat în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate - ÎI ,,Bevziuc Sergiu”. S-a constatat că, potrivit procesului-verbal al adunării creditorilor din 19 decembrie 2014, creditorii au hotărît de a atrage la răspundere subsidiară conducătorul - fondatorul SRL ,,Dispecerat – Service” şi în acest sens au obligat lichidatorul ÎI ,,Bevziuc Sergiu” să întreprindă toate măsurile necesare şi să întocmească toate actele procesuale în vederea atragerii la răspundere subsidiară a acestuia.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2015 a fost admis demersul administratorului insolvabilităţii al debitorului SRL ,,Dispecerat – Srvice” - ÎI ,,Bevziuc Sergiu” privind intentarea procedurii simplificate a falimentului faţă de debitorul SRL ,,Dispecerat – Service”. S-a iniţiat procedura simplificată a falimentului faţă de debitorul SRL ,,Dispecerat – Service”, cu dizolvarea debitorului, iar în calitate de lichidator fiind desemnat ÎI ,,Bevziuc Sergiu”.

La 22 ianuarie 2015 lichidatorul SRL ,,Dispecerat – Service” - ÎI ,,Bevziuc Sergiu” a înaintat cerere în temeiul art. art. 247 şi 248 ale Legii insolvabilității, solicitînd atragerea la răspundere subsidiară a fondatorului şi conducătorului debitorului SRL ,,Dispecerat – Service” - Grabovskaia Iulia, cu încasarea din contul acesteia a sumei creanțelor care nu sunt acoperite de masa debitoare, în mărime de 749 999.63 lei, precum şi aplicarea sechestrului pe bunurile mobile şi imobile ale conducătorului şi fondatorului debitorului SRL ,,Dispecerat – Service” – Grabovskaia Iulia, care îi aparține cu drept de proprietate, în mărimea creanţelor neacoperite de masa debitoare, în sumă de 749 999.63 lei (f.d.

58-59). Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză, instanţa de insolvabilitate, prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 30 martie 2015, a admis cererea lichidatorului SRL ,,Dispecerat – Service” - ÎI „Bevziuc Sergiu” privind atragerea la răspundere subsidiară a fondatorului debitorului SRL ,,Dispecerat – Service” – Grabovskaia Iulia. S-a încasat de la conducătorul-fondatorul debitorului SRL ,,Dispecerat – Service” – Grabovskaia Iulia suma de 749 999.63 lei, creanţe neacoperite de masa debitoare şi s-a aplicat sechestru pe bunurile mobile şi imobile ale conducătorului- fondator a debitorului SRL ,,Dispecerat – Service” – Grabovskaia Iulia în mărimea 5 sumei de 749 999.63 lei, creanţe neacoperite de masa debitoare.

În acest context instanţa de insolvabilitate cu certitudine a constatat că, cererea lichidatorului ÎI ,,Bevziuc Sergiu” conține argumente bazate pe înscrisuri şi alte probe incontestabile şi pertinente privind existența temeiului de atragere la răspundere subsidiară, care pot fi imputabile conducătorului-fondatorului debitorului SRL ,,Dispecerat – Service” – Grabovskaia Iulia. Dispoziţiile art. 10 alin. (2) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, prevăd că, intentarea unui proces de insolvabilitate presupune existenţa unui temei.

Temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului, iar potrivit art. 14 al aceleiași legi, debitorul este obligat să depună cerere introductivă dacă există unul din temeiurile prevăzute la art. 10. Debitorul este obligat să depună cerere introductivă şi în cazul în care: a) executarea integrală a creanţelor scadente ale unui sau ale mai multor creditori poate cauza imposibilitatea satisfacerii integrale la scadenţă a creanţelor celorlalţi creditori; b) în cadrul lichidării, care se efectuează conform altor legi, devine evident că debitorul nu poate satisface integral creanţele creditorilor.

Debitorul este obligat să depună cerere introductivă imediat, dar nu mai tîrziu de expirarea a 30 de zile calendaristice din data survenirii temeiurilor indicate în prezentul articol la alin. (2) şi la art. 10 alin. (2). Dacă debitorul nu depune cerere introductivă în cazurile şi în termenul prevăzut în prezentul articol, persoana care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, are dreptul de a reprezenta debitorul, asociaţii cu răspundere nelimitată şi lichidatorii debitorului răspund subsidiar în faţa creditorilor pentru obligaţiile apărute după expirarea termenului prevăzut la alin. (3). Conform art. 15 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, în cazul insolvabilităţii debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a membrilor organului executiv sau a unor alte persoane care au dreptul de a da indicaţii obligatorii pentru debitor ori care pot influența în alt mod acțiunile debitorului (insolvabilitate intenţionată), aceştia poartă răspundere subsidiară solidară faţă de creditori în măsura în care bunurile debitorului sînt insuficiente pentru executarea creanţelor creditorilor.

Potrivit art. 247 alin. (1) al Legii insolvabilității, membri ai organelor de conducere ale debitorului pot fi: debitorul persoană fizică ce desfăşoară activitate individuală de întreprinzător, fondatorul întreprinderii individuale sau al gospodăriei ţărăneşti (de fermier), administratorii societăţilor comerciale, membrii organelor executive, membrii consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii şi membrii comisiilor de lichidare, contabilii.

Conform art. 248 alin. (1) lit. h) şi e) al Legii enunţate, dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a 6 debitorului, la cererea lichidatorului instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una din următoarele acţiuni: ţinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire şi a ştampilei şi nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art. 14 al Legii insolvabilităţii.

Colegiul consideră că, prima instanţă corect a ajuns la concluzia de admitere a cererii lichidatorului ÎI ,,Bevziuc Sergiu” privind atragerea la răspundere subsidiară a Iuliei Grabovskaia ca factor de decizie a debitorului SRL ,,Dispecerat – Service”, în calitatea sa de conducător – fondator al întreprinderii, în temeiul art. 248 al Legii insolvabilităţii, deoarece a indicat temeiurile legale în vederea atragerii la răspundere subsidiară şi anume ţinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire şi a ştampilei, precum şi nedepunerea de către membrii organelor de conducere a cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art. 14 al Legii insolvabilității.

Potrivit art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Raportînd la caz normele citate supra, instanţa de recurs conchide că, conducătorul-fondatorul debitorului SRL ,,Dispecerat – Service” – Grabovskaia Iulia, contrar normelor precitate, nu a întreprins careva acţiuni legale pentru a evita starea de insolvabilitate şi îndatorarea faţă de creditori, aceasta fiind rezultată şi prin nedepunerea cererii introductive, precum şi lipsa evidenţei contabile pentru perioada fiscală 2010-2013, fapt confirmat prin actul de control fiscal nr. 5-661539 din 27 decembrie 2013 şi decizia IFS mun.

Chişinău nr. 74/P/1 din 16 ianuarie 2014 privind încălcarea legislaţiei fiscale (f.d. 82-86), iar în cumul aceste circumstanțe denotă gestionarea necorespunzătoare a activităţii socităţii comerciale debitoare şi impun factorii de decizie să răspundă subsidiar faţă de creditori pentru obligaţiile apărute. La caz, nu pot fi reţinute și se resping argumentele recurentei cu referire la faptul că, la materialele cauzei nu se regăseşte descrierea faptelor ce ar demonstra administrarea necorespunzătoare a debitorului SRL ,,Dispecerat –Service” de către conducătorul – fondatorul Grabovskaia Iulia şi că prin acţiunile şi/sau inacţiunile ultimei s-a ţinut o contabilitate fictivă şi s-a condus în mod conştient debitorul la incapacitate de plată.

Or, materialele dosarului denotă cu certitudine că întreprinderea debitoare a fost sancționată în temeiul art. 257 alin. (5) al Codului Fiscal, pentru lipsă 7 totală a evidenţei contabile, prin care se încalcă reglementările imperative ale Legii contabilităţii. În acest sens, instanţa de recurs remarcă că, decizia IFS mun. Chişinău nr.74/P/1 din 16 ianuarie 2014, emisă în baza actului de control fiscal nr. 5-661539 din 27 decembrie 2013, prin care s-a constatat lipsa în totalitate a evidenţei contabile pentru perioada fiscală a anului 2010-2013, constituie un act executoriu, nefiind contestat de către SRL ,,Dispecerat –Service”, iar sancţiunea aplicată constituie creanţa înaintată de IFS mun.

Chişinău, DAF Rîşcani în mărime de 749 999.63 lei, care a fost validată (f.d. 44), astfel avînd valoarea unei hotărîri judecătoreşti irevocabile. De asemenea, Colegiul reţine că, instanţa de insolvabilitate justificat a constatat că, începînd cu anul 2011 s-a creat o instabilitate în activitatea debitorului SRL ,,Dispecerat – Service”, caracterizată prin micşorarea veniturilor şi creşterea nivelului de cheltuieli şi pierderi, fapt ce duce la incapacitatea de plată a debitorului, ceea ce constituie temei general pentru intentarea procesului de insolvabilitate.

Prin urmare, conform prevederilor art. art. 49 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) lit. b), 72 alin. (4), (5), (6), (7) ale Legii privind societăţile cu răspundere limitată, în cazul apariției indicilor de insolvabilitate, administratorul SRL ,,Dispecerat – Service” este obligat să depună imediat, dar nu mai tîrziu decît la expirarea unei luni, cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate pînă la ajungerea de facto în stare de insolvabilitate, dacă asociaţii nu vor acoperi pierderile. Instanţa de recurs apreciază critic argumentul recurentului cu privire la faptul că, nu a fost stabilită data exactă cînd debitorul a intrat în incapacitate de plată şi că, art. 248 alin. (1) lit. h) al Legii insolvabilităţii, nu poate fi aplicat la caz, deoarece în raportul nr. 1 al administratorului provizoriu, precum şi în informaţia prezentată de IFS mun.

Chişinău rezultă că, incapacitatea de plată a apărut în anul 2011, iar administratorul SRL ,,Dispecerat –Service” - Grabovskaia Iulia s-a adresat în instanţa de insolvabilitate privind intentarea procesului de insolvabilitate abia la 23 octombrie 2013 (f.d. 8). Totodată, reţine Colegiul că, la materialele cauzei lipsesc careva probe care ar confirma că, Grabovskaia Iulia a prezentat administratorului procesului de insolvabilitate şi lichidatorului actele contabile în vederea verificării operaţiunilor eonomico-financiare efectuate de întreprindere, precum şi a întreprins măsuri de restabilire a documentelor contabile, fiscale ale debitorului SRL ,,Dispecerat-Service” pentru perioada 2010-2013 şi/sau le-a prezentat lichidatorului sau organului fiscal.

Astfel, datorită încălcării de către administrator-fondator a obligaţiilor care îi revin de a monitoriza starea economică-financiară a întreprinderii, s-a ajuns la situaţia de insolvabilitate a SRL ,,Dispecerat – Service”, şi anume, la situaţia de insuficienţă a masei debitoare de a acoperi creanţele creditorilor. 8 Se respinge şi argumentul recurentului privind existenţa divergenţelor la identificarea datoriilor, deoarece potrivit tabelului consolidat al creanţelor, cuantumul creanţelor identificate constituie suma de 404 925.62 lei, iar în demersul înaintat de către lichidator este indicată suma de 749 999.63 lei, dat fiind că, în tabelul consolidat al creanţelor anexat la materialele cauzei, sunt indicate creanţe (impozit şi obligaţii de plată la bugetul public naţional) în sumă de 345 071.01 lei, precum şi alte creanţe (penalităţi, sancţiuni) în sumă de 404 925.62 lei, iar în total suma creanţelor constituie 749 999.63 lei (f.d.

60 faţă-verso). Alte argumente invocate de către recurent în cererea de recurs, fiind apreciate în coroborare cu probele administrate, nu pot servi temei pentru admiterea recursului în sensul declarat. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul, că hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 30 martie 2015 este legală şi întemeiată, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărîrea contestată. În conformitate cu art. 445 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite cererea Iuliei Grabovskaia prin intermediul reprezentantului Dorfman Igor privind repunerea în termen de declarare a recursului.

Se repune în termen recursul declarat de către Grabovskaia Iulia prin intermediul reprezentantului Dorfman Igor. Se respinge recursul declarat de către Grabovskaia Iulia prin intermediul reprezentantului Dorfman Igor. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 30 martie 2015, în cadrul dosarului de insolvabilitate a societăţii cu răspundere limitată ,,Dispecerat - Service”. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Liliana Catan Ion Guzun 9