3ra-1156/15 — Anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1156/15 prima instanţă - Ş. Starciuc, instanţa de apel –G. Vavrin, I. Dănilă, T. Dimitriadi, ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ghendighilean Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial Cahul al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului sătesc Vişniovca cu participarea intervenientului accesoriu Ghendighilean Valeriu cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 19 martie 2015, prin care au fost admise apelurile declarate de Oficiul Teritorial Cahul al Cancelariei de Stat şi Primăria localităţii Vişniovca r-nul Cantemir, şi casată integral hotărîrea judecătoriei Cantemir din 03 septembrie 2014, c o n s t a t ă ; La 20 iunie 2013 Oficiul Teritorial Cahul al Cancelariei de Stat s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului sătesc Vişniovca în care a solicitat anularea deciziei Consiliului sătesc Vişniovca r-nul Cantemir nr.01/13 din 22 martie 2013 cu privire la cererea lui Ghendighilean Valeriu privind prelungirea termenului de folosinţă temporară a obiectului acvatic.

În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că, Oficiul Teritorial Cahul al Cancelariei de Stat a efectuat controlul sub aspectul legal al deciziei emise potrivit prevederilor art.68 din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală, şi a constatat că decizia Consiliului sătesc Vişniovca r-nul Cantemir nr.01/13 din 22 martie 2013 cu privire la cererea lui Ghendighilean Valeriu privind prelungirea termenului de folosinţă temporară a obiectului acvatic, contravine prevederilor legale în vigoare şi este adoptată cu încălcarea legislaţiei. Susţine că decizia de prelungirea termenului de folosinţă temporară a obiectului acvatic pentru creşterea şi comercializarea peştelui pe un termen de 12 ani este ilegală, deoarece s-a acceptat doar darea în folosinţă a apei, ceea ce este incorect.

Faptul că Chendighilean Valeriu este deţinătorul titlu de stat de folosinţă separată a apelor care a fost aprobat prin hotărârea Guvernului nr.745 din 03 noiembrie 1995, această hotărâre a fost abrogată prin Hotărîrea Guvernului nr.1030 din 03 1 octombrie 2005. Consideră că, în cazul în care Consiliul sătesc Vişniovca, este proprietarul construcţiei hidrotehnice, este în drept să anunţe licitaţie pentru darea în arendă a bunului imobil. Se indică că la 10 aprilie 2013 Oficiul Teritorial Cahul al Cancelariei de Stat a notificat Consiliul sătesc Vişniovca despre ilegalitatea deciziei şi a solicitat abrogarea actului administrativ vizat, însă la şedinţa ordinară a consiliului local din 05 iunie 2013, sesizarea a fost respinsă, indicînd că decizia a fost emisă conform normelor legale şi nu există temei de abrogare a acesteia.

Consideră că răspunsul este nefondat, iar decizia contestată este emisă contrar prevederilor legale. Prin încheierea Judecătoriei Cantemir din 22 octombrie 2013 a fost atras în proces în calitate de intervenient principal Chendighilean Valeriu. În cadrul examinării acţiunii în fond prin cerere Primăria localităţii Vişniovca r-nul Cantemir din 09 decembrie 2013 a solicitat atragerea în proces în calitate de intervenient accesoriu şi s-a alăturat pretenţiilor înaintate de Oficiul Teritorial Cahul al Cancelariei de Stat. Prin încheierea Judecătoriei Cantemir din 20 februarie 2014 a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Primăria localităţii Vişniovca, r-nul Cantemir.

Prin hotărârea Judecătoriei Cantemir din 03 septembrie 2014 cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial Cahul al Cancelariei de Stat împotriva Consiliul sătesc Vişniovca cu privire la anularea deciziei consiliul nr.01/13 din 22 martie 2013 s-a respins ca prescrisă, în legătură cu omiterea termenului de prescripţie. Cererea depusă de intervenientul accesoriu Primăria localităţii Vişniovca, r-nul Cantemir privind susţinerea acţiunii formulate de reclamantul Oficiul Teritorial Cahul Cancelariei de Stat împotriva Consiliului sătesc Vişniovca cu privire la anularea deciziei consiliului Vişniovca nr.01/13 din 22 martie 2013 s-a respins ca tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 19 martie 2015, s-au admis apelurile declarate de către Oficiul Teritorial Cahul al Cancelariei de Stat şi Primăria localităţii Vişniovca r-nul Cantemir.

S-a casat integral hotărîrea judecătoriei Cantemir din 03 septembrie 2014 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a admis acţiunea înaintată de Oficiul Teritorial Cahul al Cancelariei de Stat. S-a anulat ca fiind emisă cu încălcarea legii decizia Consiliului sătesc Vişniovca r-nul Cantemir nr.01/13 din 22 martie 2013 cu privire la cererea lui Ghendighilean Valeriu privind prelungirea termenului de folosinţă temporară a obiectului acvatic. La 02 iulie 2015, Ghendighilean Valeriu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd casarea acesteia şi menţinerea hotărîrii judecătoriei Cantemir din 03 septembrie 2013. În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu soluţia instanţei de apel, fiind adoptată cu interpretarea eronată a circumstanţelor de drept şi de fapt şi aprecierea necorespunzătoare a faptelor stabilite pricinii.

Actul administrativ emis de către Consiliului sătesc Vişniovca a fost emis în cadrul legal, în strictă corespundere cu prevederile legislaţiei în vigoare, iar careva încălcări nu au fost admise. Consideră că decizia instanţei de apel este lipsită de certitudine şi fermitate, fapt ce confirmă că cauza în instanţa de apel a fost examinată superficial, la examinarea apelului nu s-a calificat corect acţiunea din punct de vedere juridic. 2 Recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.122), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 21 aprilie 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 02 iulie 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza 3 Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Ghendighilean Valeriu în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Ghendighilean Valeriu, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4