2rac-295/15 — Privind încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-295/15 Instanţa de fond: Judecătoria Bălţi – V. Puşcaş Instanţa de apel: CA Bălţi – T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Tamara Chişca - Doneva, Judecători: Iuliana Oprea, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Insula – Paradisului” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea Comercială „Oberliht – Plast” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Insula – Paradisului” privind încasarea datoriei, penalităţii, dobînzei de întîrziere şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 28 aprilie 2015, prin care s-a respins cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „Insula – Paradisului”, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 06 iunie 2013, CONSTATĂ : La 10 octombrie 2012 SC „Oberliht – Plast” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Insula – Paradisului” privind încasarea datoriei, penalităţii, dobînzei de întîrziere şi cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 01 februarie 2011 a încheiat cu SRL „Insula – Paradisului” contractul de antrepriză nr. 5, conform căruia SC „Oberliht – Plast” SRL s-a obligat să producă obiecte din profil PVC, iar SRL „Insula – Paradisului” s-a obligat să preia produsele după cantitate, conform documentelor confirmative şi să achite producţia livrată. SC „Oberliht – Plast” SRL a menţionat că şi-a executat în mod corespunzător, deplin şi în termen obligaţiile asumate în temeiul contractului menţionat, însă pîrîtul 1 pînă în prezent nu şi-a onorat obligaţiile contractuale şi nu s-a achitat pentru producţia livrată. Reclamantul a susţinut că potrivit actului de verificare a decontărilor reciproce, datoria pîrîtului faţă de SC „Oberliht – Plast” SRL la data de 31 octombrie 2011 constituie suma de 239.056,36 lei.

SC „Oberliht – Plast” SRL a solicitat încasarea de la SRL „Insula – Paradisului” datoria în sumă de 239.056,36 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 3.631 lei. La 19 martie 2013 SC „Oberliht – Plast” SRL a înaintat cerere privind încasarea datoriei şi dobînzei de întîrziere din contul SRL „Insula – Paradisului” în sumă de 827.133,76 lei, care constituie plata pentru întîrziere (f.d. 120 vol. I). Ulterior la 23 aprilie 2013 SC „Oberliht – Plast” SRL a înaintat cerere privind încasarea penalităţii din contul pîrîtului în mărime de 215.150,72 lei, conform clauzei contractuale (f.d. 133 vol. I). La 02 mai 2013 reclamantul a înaintat cerere privind încasarea dobînzei de întîrziere de la SRL „Insula – Paradisului” în sumă de 68.700 lei, care constituie dobînda de întîrziere conform contractului nr. 5 din 01 februarie 2011 şi art. 619 Cod Civil (f.d.

137 vol. I). Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 06 iunie 2013 s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de SC „Oberliht – Plast” SRL. S-a încasat de la SRL „Insula – Paradisului” în beneficiul SC „Oberliht – Plast” SRL datoria în sumă de 239.056,36 lei, penalitatea în mărime de 215.150,72 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 45.800 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 17.517,75 lei. S-a încasat de la SRL „Insula – Paradisului” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 7.828,52 lei (f.d. 149, 152 – 153 vol. I). La 02 iulie 2013 SRL „Insula – Paradisului” a înaintat cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 06 iunie 2013, solicitînd casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărîri (f.d.

154, 168 – 171 vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 08 mai 2014 s-a respins apelul declarat de SRL „Insula – Paradisului”, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 06 iunie 2013 (f.d. 223 – 229 vol. I). La 25 iunie 2014 SRL „Insula – Paradisului” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 08 mai 2014, solicitînd casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare (f.d. 239 – 241 vol. I). Prin decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 15 octombrie 2014 s-a admis recursul declarat de către SRL „Insula – Paradisului”, s-a casat decizia Curţii de Apel Bălţi din 08 mai 2014, cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel (f.d.

254 – 257 vol. I). La rejudecarea cauzei Curtea de Apel Bălţi prin decizia din 28 aprilie 2015 a respins apelul declarat de către SRL „Insula – Paradisului”, a menţinut hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 06 iunie 2013 (f.d. 30 – 34 vol. II). La 22 iunie 2015 SRL „Insula – Paradisului” a înaintat cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 28 aprilie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 06 iunie 2013, solicitînd casarea acestora, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă (f.d. 38 – 43 vol. II). 2 În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanţa de apel şi instanţa de fond au interpretat eronat normele de drept material, concluziile primei instanţe expuse în hotărîre sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Bălţi a fost pronunţată la 28 aprilie 2015 şi a fost expediată părţilor la 25 mai 2015 (f.d. 35 vol. II). Recurentul a depus recurs la 22 iunie 2015, fiind depus în termen. Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de SRL „Insula – Paradisului” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. SRL „Insula – Paradisului” a invocat că instanţa de apel şi instanţa de fond au interpretat eronat normele de drept material, concluziile primei instanţe expuse în hotărîre sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. În speţă, Colegiul menţionează că recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost studiate şi verificate de către instanţele de judecată, primind o apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Alin. (4) al aceluiaş articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

3 Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de SRL „Insula – Paradisului” împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Insula – Paradisului” împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 28 aprilie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea Comercială „Oberliht – Plast” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Insula – Paradisului” privind încasarea datoriei, penalităţii, dobînzei de întîrziere şi cheltuielilor de judecată. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca - Doneva Judecătorii Iuliana Oprea Maria Ghervas 4