2rc-74/14 — Încasarea datoriei, penalităţii şi a dobînzii de întîrziere

prima instanţă V. Puşcaş dosarul nr. 2rc-74/14 instanţa de apel A. Gheorghieş, I. Talpa, N. Chircu DECIZIE 12 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Insula Paradisului” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Oberliht-Plast” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Insula Paradisului” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei, penalităţii şi a dobînzii de întîrziere, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 28 noiembrie 2013, prin care s-a respins cererea apelantei Întreprinderea cu Capital Străin „Insula Paradisului” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel şi nu s-a dat curs cererii de apel depusă de Întreprinderea cu Capital Străin „Insula Paradisului” Societate cu Răspundere Limitată, constată La 10 octombrie 2012, SC „Oberliht-Plast” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Insula Paradisului” SRL cu privire la încasarea datoriei, penalităţii şi a dobînzii de întîrziere.

În motivarea acţiunii SC „Oberliht-Plast” SRL a indicat că, la 01 februarie 2011, a încheiat cu ÎCS „Insula Paradisului” SRL contractul de antrepriză nr. 5 privind producerea obiectelor din profile PVC. Menţionează că, SC „Oberliht-Plast” SRL şi-a executat în mod corespunzător obligaţiile contractuale, însă ÎCS „Insula Paradisului” SRL nu şi-a onorat obligaţiile contractuale privind achitarea producţiei livrate. Susţine că potrivit punctului 3.4 al contractului menţionat, achitarea producţiei livrate urmează a fi efectuată în avans în mărime de 50 % din suma prevăzută în contract, iar restul sumei urmînd a fi achitată din producerea bunurilor solicitate la instalarea acestora. Afirmă că a transmis documentele de plată corespunzătoare ÎCS „Insula Paradisului” SRL, însă conform actului de verificare a achitărilor reciproce, aceasta pînă în prezent nu a achitat integral costul producţiei livrate sau serviciilor prestate, datoria constituind suma de 239.056,36 lei.

1 La 04 aprilie 2012 în adresa pîrîtului a fost expediată somaţia cu aviz de recepţie recomandat privind achitarea datoriei, fiind avertizat că în caz de neachitare a datoriei va fi acţionat în instanţa de judecată, însă pînă în prezent ÎCS „Insula Paradisului” SRL nu a efectuat careva plăţi în scopul achitării datoriei. Solicită încasarea din contul ÎCS „Insula Paradisului” SRL în beneficiul SC „Oberliht-Plast” SRL a datoriei în mărime de 239056,36 lei şi a cheltuielilor de judecată. Ulterior, SC „Oberliht-Plast” SRL a depus cerere suplimentară, prin care a solicitat încasarea de la ÎCS „Insula Paradisului” SRL a penalităţii în mărime de 215150,72 lei, a dobînzii de întîrziere în mărime de 45800 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 17517,75 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 06 iunie 2013 acţiunea a fost admisă şi încasat de la ÎCS „Insula Paradisului” SRL în beneficiul SC „Oberliht-Plast” SRL datoria în mărime de 239056,36 lei, penalitatea în mărime de 215150,72 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 45800 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 17517,75 lei, iar în total suma de 517524,83 lei. Totodată, s-a încasat de la ÎCS „Insula Paradisului” SRL în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 7828,52 lei. La data de 02 iulie 2013, SRL „Insula Paradisului” a depus apel nemotivat împotriva hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 06 iunie 2013. Iar la data de 21 noiembrie 2013, SRL „Insula Paradisului” a depus apel motivat împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingerea acţiunii.

La aceiaşi dată, 21 noiembrie 2013, SRL „Insula Paradisului” a depus o cerere separată prin care a solicitat scutirea de la plata taxei de stat, drept motiv invocînd că în prezent activitatea întreprinderii este stopată prin aplicarea interdicţiilor asupra conturilor bancare, inclusiv asupra bunurilor mobile şi imobile în baza procedurii de executare nr. 090-119/12 din 19 februarie 2012, şi este în imposibilitatea efectuării oarecăror operaţiuni bancare. Afirmînd că întreprinderea este într-o situaţie financiară dificilă.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 28 noiembrie 2013, a fost respinsă cererea Întreprinderii cu Capital Străin „Insula Paradisului” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la scutirea de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel şi nu s-a dat curs cererii de apel depusă de ÎCS „Insula Paradisului” SRL, acordîndu-i ultimei termen până la 26 decembrie 2013 pentru prezentarea dovezii achitării taxei de stat pentru depunerea cererii de apel în mărime de 8496 lei. Totodată, fiind explicat apelantei, ÎCS „Insula Paradisului” SRL că, în caz dacă nu va prezenta dovada achitării taxei de stat, cererea de apel nu va fi considerată depusă şi împreună cu toate documentele anexate va fi restituită.

La 06 decembrie 2013, ÎCS „Insula Paradisului” SRL a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia şi casarea încheierii instanţei de apel. În motivarea recursului a indicat dezacordul cu încheierea contestată, considerînd că instanţa de apel la emiterea încheierii a aplicat eronat normele de drept material, iar circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a pricinii nu a constatat şi elucidat pe deplin, iar ca urmare fiind emisă o încheiere ilegală şi neîntemeiată. 2 Cu referire la Legea taxei de stat nr. 1216-XII din 03 decembrie 1992, şi anume, art. 3, indică că la depunerea cererii de apel SRL 2Insula Paradisului” urma să achite taxa de stat în mărime de 8496 lei.

Menţionează că în conformitate cu art. 20 alin.(1) din Constituţie, precum şi art. 5 alin.(1) CPC, orice persoană are dreptul la satisfacerea efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Afirmă că la momentul depunerii cererii de apel , SRL „Insula Paradisului” era în imposibilitate de a achita taxa de stat, din motivul aplicării interdicţiilor pe conturile bancare ale întreprinderii şi pe bunurile mobile şi imobile a acesteia, în cadrul procedurii de executare 090-119/12 din 19 februarie 2012. De asemenea, invocă că conform raportului statistic din 01 aprilie 2013, pentru perioada de activitate a întreprinderii pe anul 2012, suma cheltuielilor constituie 1156000 lei, pe cînd veniturile întreprinderii constituie zero lei.

La fel, consideră că taxa de stat impusă spre achitare de instanţa de apel în mărime de 8496 lei pentru examinarea cererii de apel este una neproporţională în coraport cu situaţia materială precară a întreprinderii. Cu referire la practica Curţii Europene, indică că interdicţia instanţelor naţionale de a scuti persoanele de la plata taxei de stat este în sine o încălcare a art. 6 paragraf.1 din Convenţie. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 06 decembrie 2013, în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Din materialele cauzei rezultă că, odată cu înaintarea apelului motivat împotriva hotărârii Judecătoriei Bălţi din 06 iunie 2013, apelantul ÎCS „Insula Paradisului” , printr-o cerere separată, a solicitat scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel. Prin încheierea din 28 noiembrie 2013, instanţa de apel a respins cererea de scutire de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel şi a acordat apelantului un termen pentru înlăturarea neajunsului şi prezentarea dovezii de plata taxei de stat în mărime de 8496 lei.

Conform art. 84 CPC RM, se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare în judecată (iniţială şi reconvenţională), cererea intervenientului principal, cererea vizând pricinile cu procedură specială, cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, cererea de declarare a insolvabilităţii, cererea de eliberare a titlului executoriu privind 3 executarea hotărârilor arbitrale, cererea de apel, cererea de recurs, precum şi cererea de eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele judecătoreşti. 4 Iar dispoziţiile art. 85 alin (4) CPC acordă dreptul judecătorului (instanţei de judecată), să scutească persoana fizică sau juridică, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei.

Prin prisma normei enunţate, instanţa de recurs, statuează că concluzia instanţei de apel, în sensul expus prin încheierea din 28 noiembrie 2013, este întemeiată şi legală, deoarece apelantul ÎCS „Insula Paradisului” SRL nu a prezentat probe incontestabile care ar confirma imposibilitatea achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel. Or, argumentul că conturilor bancare ale întreprinderii au fost blocate, fapt ce face imposibilă achitarea taxei de stat la depunerea apelului, nu poate fi reţinut de instanţa de recurs, deoarece în confirmarea acestei susţineri nu a fost prezentată informaţia organului fiscal cu privire la deţinerea conturilor bancare de către ÎCS „Insula Paradisului” SRL, precum şi faptul că toate conturile bancare sunt sechestrate.

De altfel, este apreciată critic şi lipsită de sens şi afirmaţia recurentului precum că, în prezent activitatea ÎCS “Insula Paradisului” SRL este stopată prin aplicarea interdicţiilor asupra conturilor bancare inclusive asupra bunurilor movile şi imobile şi referirea în acest sens la încheierea privind asigurarea executării documentului executoriu din 20 iunie 2012, prin care s-a dispus aplicarea sechestrului pe mijloacele financiare ale debitorului ÎCS „Insula Paradisului” SRL în filiala nr. 11 a BC „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” corespunzător sumei urmărite în mărime totală de 329.660 lei (f.d.

199) şi la informaţia executorului judecătoresc Maia Babaeva din care rezultă că conform încheierii de asigurare din 05 august 2013 a fost aplicat sechestrul pe mijloacele băneşti de pe conturile bancare ce aparţin debitorului ÎCS „Insula Paradisului” SRL la următoarele bănci: BC „Moldinconbank” SA, BC „Eurocrditbank” SA, BC „Victoriabank” SA, BC „Comerţbank” SA, BC „Unibank” SA, BC „Eximbank” SA, BC „Banca de Economii” SA, BC „Fincombank” SA, BC Energbank” SA, BC „Banca Socială” SA, BC „Banca Comercială Română Chişinău” SA, BC „ProCreditBank” SA, BC „Moldova Agroindbank” SA (f.d. 186). Aceasta deoarece, prin încheierea de asigurare a fost aplicat sechestru asupra mijloacelor băneşti aflate pe conturile indicate în limita valorii acţiunii, iar raportul statistic la care face referire recurentul reflectă situaţia materială a întreprinderii pe anul 2012, dar nu şi la momentul examinării cererii de apel.

În acest context, instanţa de recurs consideră necesar de menţionat şi faptul că ÎCS „Insula Paradisului” SRL, fiind conştient că a depus încă la 02 iulie 2013 cererea de apel nemotivată şi fără a achita taxa de stat, avea obligaţia de a întreprinde toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanţă şi de a îndeplini cerinţele legale, fapt, însă, ignorat de aceasta. Or, însuşi ÎCS „Insula Paradisului” SRL în cererea de apel nemotivată indică la faptul că apelul motivat va depune instanţei de apel, într-o cerere de apel suplimentară, la care va anexa şi dovada achitării taxei de stat, după ce va face cunoştinţă cu hotărîrea integrală.

Iar, conform scrisorii de însoţire, copia hotărârii Judecătoriei Bălţi din 06 iunie 2013 i-a fost expediată la 05 august 2013 (f. d. 156). 4 Prin urmare, deşi, ÎCS „Insula Paradisului” SRL, la data de 21 noiembrie 2013, a depus apelul motivat, însă fără dovada achitării taxei de stat pentru depunerea cererii de apel. În asemenea împrejurări, instanţa de recurs, prin prisma prevederile art. 368 alin. (1) CPC, reţine că instanţa de apel întemeiat a dispus, prin încheierea din 28 noiembrie 2013, de a nu da curs cererii de apel depusă de apelantul ÎCS „Insula Paradisului” SRL, acordându-i ultimului termen pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat.

Faţă de cele ce preced, se constată că toate criticile formulate în recurs sunt nejustificate, iar ca urmare Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins cu menţinerea încheierii Curţii de Apel Bălţi din 28 noiembrie 2013. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil,comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Insula Paradisului” Societate cu Răspundere Limitată. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 28 noiembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Oberliht-Plast” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Insula Paradisului” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei, penalităţii şi a dobînzii de întîrziere.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Tamara Chişca-Doneva 5