2rac-290/15 — Privind constatarea faptului ce are valore juridică

Dosarul nr. 2rac-290/15 Instanţa de fond: Judecătoria Ciocana mun. Chişinău – V. Clima Instanţa de apel: CA Chişinău – N. Budăi, I. Muruianu, M. Moraru ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Tamara Chişca - Doneva, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Societatea Comercială „ATAI” Societate cu Răspundere Limitată în pricina civilă la cererea depusă de către petiţionara Societatea Comercială „ATAI” Societate cu Răspundere Limitată, persoana interesată Compania „Cansantico Trade Ltd” Cipru privind constatarea faptului ce are valoare juridică, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2015, prin care s-a admis cererea de apel declarată de Compania „Cansantico Trade Ltd” Cipru, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 11 martie 2013, s-a pronunţat o nouă hotărîre, prin care s-a scos cererea de pe rol, CONSTATĂ : La 28 octombrie 2014 SC „ATAI” SRL a depus cerere, prin care a solicitat constatarea faptului ce are valoare juridică, potrivit căruia condiţia suspensivă stipulată la art. 3.1 din contractul privind cesiunea creanţei şi a drepturilor accesorii cu condiţie suspensivă nr. 1186/13 mai 2014, încheiat între SC „ATAI” SRL şi Compania „Cansantico Trade Ltd”, nu s-a împlinit pînă la 31 mai 2014. În motivarea cererii petiţionara a indicat că la 13 mai 2014 între SC „ATAI” SRL rezident al R. Moldova şi Compania „Cansantico Trade LTD” Cipru, a fost încheiat contractul nr. 1186 de cesiune a creanţei a drepturilor accesorii sub condiţia suspensivă.

La 08 aprilie 2014 SC „ATAI” SRL a achiziţionat de la Erste Group Bank, instituţie bancară austriacă, o creanţă în valoare de 38.949,17 euro plus drepturile accesorii, creanţa totală asupra „Energz Bio Chemicals” SA România, aflată la data semnării contractului în procedură de insolvenţă. 1 SC „ATAI” SRL a menţionat că va dobîndi dreptul de proprietate asupra creanţei totale şi a drepturilor accesorii la 23 mai 2014, urmare şi în funcţie de îndeplinirea obligaţiilor de plată în favoarea Erste Group Bank, stipulate în contract.

Astfel, în temeiul pct. 3.1 din contractul de cesiune SC „ATAI” SRL a transmis, iar „Cansantico Trade Ltd” a achiziţionat creanţa cu valoare nominală de 19.474.797,09 euro asupra „Energz Bio Chemicals” SA, împreună cu drepturile accesorii rezultate din documentele de finanţare, creditare, garantate, sub condiţia suspensivă a obţinerii de către SC „ATAI” SRL a proprietăţii asupra creanţei totale, respectiv la data transferului stabilită în contractul dintre SC „ATAI” SRL şi „Energy Bio Chemicals” SA. Petiţionara a invocat că în cazul în care condiţia suspensivă nu este îndeplinită pînă la 31 mai 2014, contractul menţionat se consideră că nu a fost încheiat, orice plată efectuată de „Cansantico Trade Ltd” în beneficiul SC „ATAI” SRL va fi restituită integral, fără deduceri sau compensări în termen de 1 zi bancară de la data solicitării scrise a „Cansantico Trade Ltd”.

Astfel la 31 mai 2014 condiţia suspensivă nu a fost îndeplinită. SC „ATAI” SRL consideră că condiţia suspensivă indicată la art. 1 şi 3.1 din contractul privind cesiunea creanţei şi a drepturilor accesorii sub condiţie suspensivă nr. 1186/13 mai 2014 nu a survenit. Iar transferul creanţei totale a drepturilor accesorii de la Erste Group Bank către SC „ATAI” SRL nu a avut loc. Petiţionarul a solicitat constatarea faptului ce are valoare juridică, potrivit căruia condiţia suspensivă stipulată la art. 3.1 din contractul privind cesiunea creanţei şi a drepturilor accesorii cu condiţie suspensivă nr. 1186/13 mai 2014, încheiat între SC „ATAI” SRL şi Compania „Cansantico Trade Ltd”, nu s-a împlinit pînă la 31 mai 2014. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 11 martie 2015 s-a admis cererea înaintată de SC „ATAI” SRL. S-a constatat cu titlu de fapt ce are valoare juridică că condiţia suspensivă stipulată la art. 3.1 din contractul privind cesiunea creanţei şi a drepturilor accesorii sub condiţie suspensivă nr. 1186/13 mai 2014 încheiat între SC „ATAI” SRL rezident a R. Moldova şi „Cansantico Trade Ltd” societate de naţionalitate cipriotă, nu este îndeplinită la 31 mai 2014, corespunzător în temeiul art. 6.1 din contract. Contractul privind cesiunea creanţei şi a drepturilor accesorii sub condiţie suspensivă se consideră a nu fi încheiat (f.d. 95, 98 - 101). La 14 aprilie 2015 „Cansantico Trade Ltd” a înaintat cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 11 martie 2015, solicitînd casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care să fie scoasă cererea de pe rol (f.d. 104, 120 - 125). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2015 s-a admis apelul declarat de „Cansantico Trade Ltd”, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 11 martie 2015, s-a scos de pe rol cererea înaintată de SC “ATAI” SRL.

În motivarea soluţiei s-a indicat că SC “ATAI” SRL a obiectat în primă instanţă cu privire la neîndeplinerea de către „Cansantico Trade Ltd” a condiţiei suspensive stipulate în contractul de cesiune a creanţei, invocînd că aceasta a fost îndeplinită parţial la 28 mai 2014. Astfel instanţa de apel a ajuns la concluzia că în procedură specială se examinează doar pricinile cu participarea petiţionarului şi persoanei interesate, care nu invocă existenţa unui litigiu de drept precum şi în cazul în care din 2 materialele cauzei nu rezultă existenţa unui litigiu de drept, iar prima instanţă a acceptat spre examinare cererea SC “ATAI” SRL cu atragarea persoanei interesate “Cansantico Trade Ltd”, contrar prevederilor art. 280 alin. (3) CPC (f.d.

133 - 143). La 26 iunie 2015 SC “ATAI” SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2015, solicitînd casarea acesteia, cu menţinerea hotărîrii primei instanţei (f.d. 147). În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea, decizia instanţei de apel este afectată de vicii fundamentale, erorile comise au dus la încălcarea dreptului fundamental garantat prin CEDO. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 04 iunie 2015 şi a fost expediată părţilor la 17 iunie 2015 (f.d.

145). Recurentul a depus recurs la 26 iunie 2015, fiind depus în termen. Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de SC “ATAI” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. SC “ATAI” SRL a invocat că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea, decizia instanţei de apel este afectată de vicii fundamentale, erorile comise au dus la încălcarea dreptului fundamental garantat prin CEDO.

În speţă, Colegiul menţionează că recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost studiate şi verificate de către instanţa de apel, primind o apreciere corespunzătoare. Astfel s-a punctat că instanţa judecătorească este obligată să primească cererea privind constatarea faptului, care are valoare juridică şi să examineze pricina în procedură specială dacă sînt respectate următoarele condiţii: aceasta generează în virtutea legii, următoarele efecte juridice: apariţia, modificarea sau încetarea unor drepturi personale sau patrimoniale ale petiţionarului. Petiţionarul nu are posibilitate de a obţine sau de a restabili documentele care ar certifica faptul juridic a cărui constatare o solicită; constatarea faptului nu este legată de soluţionarea unui litigiu de drept ce ţine de competenţa instanţei judecătoreşti.

Aceste condiţii obligatorii prevăzute de art. 282 CPC petiţionarul nu le-a demonstrat. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

3 Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Alin. (4) al aceluiaş articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de SC “ATAI” SRL împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Societatea Comercială „ATAI” Societate cu Răspundere Limitată împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2015 în pricina civilă la cererea depusă de către petiţionara Societatea Comercială „ATAI” Societate cu Răspundere Limitată, persoana interesată Compania „Cansantico Trade Ltd” Cipru, privind constatarea faptului ce are valoare juridică. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca - Doneva Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 4