3ra-1185/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanță: D. Suşchevici dosarul nr. 3ra-1185/15 instanța de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrcă, E. Clim ÎNCHEIERE 09 septembrie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Harbuzaru Victor împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ şi recalcularea cuantumului pensiei stabilite pentru limita de vârstă, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 aprilie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Harbuzaru Victor, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 11 decembrie 2014 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 25 septembrie 2014, Harbuzaru Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ și recalcularea cuantumului pensiei stabilite pentru limita de vârstă. În motivarea acţiunii a indicat că în la data de 10 iunie 2014 a împlinit vârstă de 62 ani, astfel, deține dreptul de a beneficia de pensie pentru limită de vârstă. Susține că la 18 iunie 2014, a depus la Casa Teritorială de Asigurări Sociale sec. Centru cererea cu privire la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă cu documentele necesare de confirmare a stagiului și venitului asigurat din care s-au plătit contribuții de asigurări sociale şi care constituiau baza de calcul a pensiei.

Menționează că pensia stabilită în mărime de 1 151,99 lei, a fost determinată de către pârât incorect și contrar prevederilor art. 53, art. 46 din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, care reglementează calcularea pensiei pentru limită de vârstă. Invocă dezacordul cu calcularea mărimii pensiei și corectitudinea acesteia, deoarece, la stabilirea coeficientului individual nu s-a inclus perioada de muncă din anul 1988 pînă la 1997 la SA „Frigoservice”. Relatează că stagiul de cotizare real se confirmă prin înscrisurile din carnetul de muncă, făcute de către angajator, care corespund prevederilor codului muncii, precum și regulamentului despre înscrieri, păstrate și evidență a carnetelor de muncă, iar venitul său asigurat pentru perioada sus numită se confirmă prin certificate eliberate de organele abilitate, semnate de conducător și contabil.

Apreciază drept neîntemeiate augmentele pârâtului precum, că act de control al veridicității sumelor indicate în certificatele de salariu eliberate de SA „Frigoservice” nu este posibil de efectuat, pe motiv, că agentul economic nu a prezentat dările de seamă din anul 2000 și cu administrația întreprinderii nu este posibil de a contacta, iar din certificatele de salariu nr. 49, 50 din 16 martie 1998 eliberate de SA „Frigoservice” nu au fost luate în calcul, nu are nici un temei juridic, deoarece, dânsul nu poartă răspundere că întreprinderea s-a lichidat și nu s-au păstrat cărțile de salariu, cu atât mai mult că în carnetul de muncă sunt inscripțiile corespunzătoare și certificatele de salariu au fost completate conform normelor de drept legale.

Solicită recunoașterea ilegalității refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale din 29 august 2014, nr. 8023 cu privire la neincluderea stagiului de cotizare realizat până la adresare după pensie pentru perioada 1988-1997 la CMHY „Агронолод”, în continuare SA „Frigoservice” și neincluderea ilegală în calculul venitului mediu asigurat şi realizat la determinarea coeficientului individual conform certificatului nr. 46, 47 din 16 martie 1998 la SA „Frigiservice”, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i recalculeze cuantumul pensiei stabilite pentru limita de vârstă începând cu 10 iunie 2014, cu includerea stagiului de cotizare pentru perioada din 1988 până la 1996 la SA „Frigoservice”, a venitului mediu asigurat, realizat până la 01 ianuarie 1999 de la SA „Frigoservice” conform certificatelor nr. 46, 47 din 16 martie 1998, ce confirmă stagiul de muncă și venitul asigurat, eliberate de organele abilitate și diferența pensiei de la momentul stabilirii pensiei până la momentul emiterii hotărârii în cauză.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 decembrie 2014, acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 aprilie 2015, a fost admis apelul declarat de către Harbuzaru Victor, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă, fiind recunoscut ilegal refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 8023 din 29 august 2014 și obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze cuantumul pensiei stabilite lui Harbuzaru Victor pentru limita de vârstă începând cu 10 iunie 2014, cu includerea stagiului de cotizare pentru perioada din 1988 până în anul 1996 la SA „Frigoservice”, a venitului mediu asigurat, realizat până la 01 ianuarie 1999 de la SA „Frigoservice”, conform certificatelor nr. 46,47 din 16 martie 1998, ce confirmă stagiul de muncă și venitul asigurat.

Totodată, a fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să-i achite lui Harbuzaru Victor diferența pensiei de la momentul stabilirii pensiei până la momentul emiterii hotărârii în cauză. În motivarea deciziei, instanța a invocat prevederile art. 24 alin.(3) din Legea contenciosului administrativ din 10 februarie 2000 și art. 52 alin.(3) din Legea . 156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, care reglementează examinarea cererii și calcularea pensiei pentru limita de vârstă și care indică că venitul asigurat se confirmă prin documentele eliberate de întreprinderi, organizaţii, instituţii în care şi-au desfăşurat activitatea asiguraţii sau de organele ierarhic superioare, precum și de arhive.

Documentele menționate se perfectează în modul stabilit de Guvern. Cu referire la normele citate și în coraport cu materiale pricinii, instanța a reținut că pentru calcularea pensiei pe perioada contestată, Harbuzaru Victor a prezentat Casei Naționale de Asigurări Sociale certificatul nr. 49 și nr. 50 din 16 martie 1998, eliberat de către SA „Frigoservice”, iar refuzul de Casei Naționale de Asigurări Sociale de a include în stagiul de muncă şi întreaga perioadă de activitate a reclamantului este confirmat atât prin înscrisurile din carnetul de muncă, cât și prin certificatele eliberate de agentul economic în modul stabilit de legislație, constatînd, astfel, temeinicia, cerințelor lui Harbuzaru Victor cu privire la recalcularea pensiei.

La 03 iunie 2015, Casa Națională de Asigurări Sociale, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicare eronată a normelor de drept material, nefiind elucidate pe deplin circumstanțele care au importantă pentru soluționarea pricinii.

Cu referire la prevederile art.30 din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, privind pensiile de asigurări sociale de stat, care reglementează organele care efectuează stabilirea și plata pensiilor, insistă că a încercat să facă legătură cu persoanele responsabile de eliberarea certificatelor, după care, s-a constatat că întreprinderea dată nu poate fi găsită la adresa indicată în baza de date a Casei Naționale de Asigurări Sociale, deoarece, nu activează din anul 2000, prin urmare, s-au expediat demersuri la Arhiva Națională şi Arhiva Municipală pentru a concretiza faptul predării sau nu la păstrare a actelor organizației și eliberarea certificatelor de salariu, de unde au fost primite răspunsuri negative.

La fel, indică că întreprinderea care își încetează activitatea este obligată să predea toate actele spre păstrare succesorului său, iar în cazul în care nu există succesor, să le dea la păstrare în arhivă s-au la primărie, însă, în speță, documentele respective nu au fost transmise spre păstrare în nici o instituție nominalizată mai sus, prin urmare, un astfel de certificat nu poate fi luat în calcul, cu atât mai mult că arhivele eliberează certificate de salariu care corespund tuturor normelor legale, şi sunt luate în calcul de către Casele Teritoriale de Asigurări Sociale la momentul stabilirii pensiei. Susține că instanța de apel la emiterea deciziei nu a făcut trimitere la careva acte normative sau legislative care ar îndreptați argumentele invocate de intimat, bazîndu-se doar pe niște declarații şi apreciind arbitrar probele prezentate în susținerea poziției sale.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari