2ra-1602/15 — Rezilierea contractului de înstrăinare cu condiţia întreţinerii pe viaţă

prima instanţă, jud.: A. Sandu dosarul nr. 2ra-1602/15 instanţa de apel, jud.: N. Budăi, I. Muruianu, A. Doga DECIZIE 09 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva Galina Stratulat examinând recursul declarat de către Groian Elena, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Groian Elena împotriva lui Ştepa Ala cu privire la rezoluţiunea contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 02 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Groian Elena şi menținută hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 13 octombrie 2014 c o n s t a t ă La 19 iunie 2014 Groian Elena a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ştepa Ala cu privire la rezoluţiunea contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la 20 august 2008 a încheiat cu Ştepa Ala contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă nr. 7923, în temeiul căruia Groian Elena şi-a asumat obligaţia de a transmite imobilul său, iar pîrîta s-a obligat să o întreţină, în special cu hrană, îmbrăcăminte, medicamente etc. Susţine Groian Elena că pîrîta nu şi-a onorat obligaţiile contractuale, iar după încheierea actului juridic nu a mai văzut-o pe Ala Ştepa, presupunînd că era plecată peste hotarele ţării. Avînd în vedere că dobînditorul Ştepa Ala nu execută condiţiile p. 2.3 al contractului, survin consecinţele art. 844 Cod civil de rezoluţiune a contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă.

Cere Groian Elena rezoluţiunea contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă nr. 7923 încheiat cu Ştepa Ala la 20 august 2008. Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 13 octombrie 2014, a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 02 aprilie 2015, a fost admisă cererea lui Groian Elena şi scutită aceasta de la plata taxei de stat la depunerea apelului, a fost respins apelul declarat de către Groian Elena şi menținută hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 13 octombrie 2014. La 14 mai 2015 Groian Elena a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului a indicat că, instanţele judecătoreşti la adoptarea hotărîrilor nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nu au fost dovedite circumstanţele considerate ca fiind stabilite, au fost aplicate eronat normele de drept material. Astfel, instanţele au ajuns la concluzia de respingere a acţiunii doar în baza declaraţiilor a doi martori, care de fapt nu au confirmat în esenţă executarea de către Ştepa Ala a obligaţiilor contractuale de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă. Careva alte probe ce ar confirma întreţinerea beneficiarului cu hrană, medicamente, îmbrăcăminte etc., de către dobînditor nu au fost prezentate în cadrul şedinţelor de judecată.

Or, aceasta este nevoită de a se întreţine din mărimea pensiei de vîrstă, inclusiv să suporte cheltuieli pentru plata serviciilor comunale şi a impozitelor aferente imobilului. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă faptul că recurenta a declarat recurs la 14 mai 2015 împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 02 aprilie 2015. Astfel, conform normei procedurale enunţate, recursul se consideră depus în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul declarat de Groian Elena, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. S-a stabilit că, la 20 august 2008 Groian Elena a încheiat cu Ştepa Ala contractul de înstrăinare cu condiţia întreţinerii pe viaţă nr. 7923, autentificat la biroul notarial Oleg Chetreanu. În temeiul contractului dat, beneficiarul întreţinerii – Groian Elena s-a obligat să transmită în proprietatea lui Ştepa Ala în schimbul întreţinerii pe viaţă: construcţia locativ individuală -01 cu suprafaţa totală de 69,3 mp, construcţiile accesorii nr. 02,03,04 cu suprafaţele de 22,2 mp, 10,5 mp şi 11,5 mp, precum şi terenul aferent imobilului cu suprafaţa de 0,4280 ha amplasate în s. Mileştii Mici r-l Ialoveni.

Ştepa Ala, la rîndul său, în calitate de dobînditor, s-a obligat să-i ofere lui Groian Elena întreţinerea pe viaţă constituită din: asigurarea cu hrană în limitele necesare existenţei vitale şi decente, asigurarea cu îmbrăcăminte necesară conform sezonului, cu îngrijire, asistenţă medicală şi medicamente în caz dacă va fi dictată de starea sănătăţii acesteia, achitarea lunară a tuturor plăţilor aferente întreţinerii imobilului conform conturilor prezentate etc. Instanţele judecătoreşti la adoptarea hotărîrilor de respingere a acţiunii au indicat că, Elena Groian nu a prezentat careva probe ce ar confirma faptul că în perioada întreţinerii sale Ştepa Ala nu şi-a executat obligaţiile contractuale, iar poziţia dobînditorului a fost susţinută prin declaraţiile martorilor Bobei Ecaterina şi Tataru Sergiu.

Or, concluziile date sunt neîntemeiate şi ilegale din următoarele considerente. Conform art. 839 al. (1) Cod civil, în baza contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, o parte (beneficiarul întreţinerii) se obligă să dea celeilalte părţi (dobînditor) în proprietate un bun imobil sau mobil, iar dobînditorul se obligă să asigure beneficiarului întreţinere în natură – locuinţă, hrană, îngrijire şi ajutorul necesar pe timpul cît va trăi, precum şi înmormîntare. Astfel, la încheierea unei astfel de convenţii, scopul părţilor contractante este reciproc şi constă în dobîndirea dreptului de proprietate asupra unui bun în schimbul întreţinerii pe viaţă. Or, în aceste aspecte se reflectă şi destinaţia acestui contract.

Avînd în vedere că actul juridic de întreţinere pe viaţă este un contract cu titlu oneros, obiectul contractului constă din două părţi componente, în principiu echivalente, şi anume transmiterea în proprietate a unui bun imobil în schimbul întreţinerii beneficiarului de către dobînditor cu locuinţă, hrană, îngrijire, ajutor necesar etc., iar toate acestea în cumul reprezintă costul întreţinerii pe viaţă. Cu titlu de consecinţă, în caz de neexecutare a obligaţiilor impuse prin convenţie, survin consecinţele prevăzute de art. 844 al. (1) Cod civil şi anume rezoluţiunea contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, care expres stabileşte că beneficiarul întreţinerii este în drept să ceară rezoluţiunea contractului în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către dobînditor.

Reieşind din faptul că asemenea contracte produc efecte juridice pe toată durata vieţii beneficiarului întreţinerii, respectiv şi obligaţia de întreţinere are un caracter succesiv şi nu unul unitar. Groian Elena la înaintarea acţiunii a indicat că Ştepa Ala nu-şi execută obligaţiile instituite prin p. 2.3 din contract. Dobînditorul, la rîndul său, şi-a argumentat poziţia de întreţinere doar prin declaraţiile martorilor Bobei Ecaterina şi Tataru Sergiu audiaţi în cadrul şedinţelor de judecată (f.d. 22-23). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie însă apreciază critic probele date, în situaţia în care Bobei Ecaterina a declarat că doar a contribuit la încheierea unui astfel de contract între părţile litigioase, iar ulterior, din spusele altora, a aflat despre neînţelegerile instituite între acestea.

Or, depoziţiile acesteia nu indică la fapte directe sau indirecte referitoare la pricina dată. Ba mai mult, nu confirmă în vreun mod executarea de către Ştepa Ala a obligaţiei de întreţinere a beneficiarului. Şi declaraţiile lui Tataru Sergiu precum că în anii 2012, 2013 a adus lemne recurentei din partea Alei Ştepa, nu acoperă întreţinerea beneficiarului impusă dobînditorului prin pct. 2.3 din contractul, a cărui rezoluţiune se solicită. Instanţele eronat au respins acţiunea reclamantei pe motivul că aceasta nu a prezentat careva probe ce ar confirma faptul că în perioada întreţinerii sale Ştepa Ala nu şi-a executat obligaţiile contractuale. Or, din conţinutul acţiunii rezultă că Groian Elena pretinde la rezoluţiunea contractului pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale de întreţinere pe viaţă de către dobînditor.

Respectiv, Alei Ştepa, în calitate de dobînditor, îi revine obligaţia corelativă de a proba că aceasta a executat condiţiile contractuale ce ţin de întreţinerea beneficiarului. În acest sens urmează a fi reţinute şi prevederile art. 118 al. (1) CPC, care indică că fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Deci, norma procesual civilă nu incubă doar reclamantului sarcina probaţiunii, ci şi pîrîtului.

Ba mai mult, probe în pricini civile sunt elementele de fapt, dobîndite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanţelor ce justifică pretenţiile şi obiecţiile părţilor, precum şi altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a pricinii, iar în calitate de probe în pricinile civile se admit elementele de fapt constatate din explicaţiile părţilor şi ale altor persoane interesate în soluţionarea pricinii, din depoziţiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile experţilor, în conformitate cu art. 117 al. (1) şi al. (2) CPC. Ştepa Ala însă, în argumentarea poziţiei sale s-a bazat doar pe depoziţiile a doi martori, declaraţiile cărora însă nu au indicat direct la careva fapte referitoare la pricina dată, iar careva alte probe aceasta nu a prezentat şi nici nu a cerut reclamarea unor astfel de dovezi.

Deci, în circumstanţele expuse, avînd în vedere că dobînditorul Ştepa Ala nu a probat onorarea de către aceasta a obligaţiilor contractuale de întreţinere pe viaţă a beneficiarului Groian Elena, survin consecinţele art. 844 al. (1) Cod civil şi anume rezoluţiunea contractului de înstrăinare cu condiţia întreţinerii pe viaţă încheiat între Groian Elena şi Ala Ştepa la 20 august 2008. Respectiv, pretenţiile recurentei-reclamant în acest sens sunt întemeiate. În conformitate cu art. 94 al. (1) şi al. (3) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. Prevederile alin.(1) şi (2) se aplică şi la repartizarea între părţi a cheltuielilor de judecată în instanţă de apel, în instanţă de recurs şi în cadrul revizuirii.

Conform ordinului de încasare a numerarului din 14 mai 2015 anexat în original la materialele cauzei (f.d. 58), Groian Elena a suportat cheltuieli în mărime de 230 lei pentru taxa de stat achitată la declararea cererii de recurs. Reieşind din faptul că pretenţiile recurentei-reclamant au fost admise integral, în concordanţă cu art. 94 al. (1) şi al. (3) CPC instanţa de recurs va dispune compensarea de la Ştepa Ala a cheltuielilor de judecată în sumă de 230 lei.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, circumstanţele pricinii au fost constatate de instanţele judecătoreşti, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Groian Elena, de a casa integral decizia instanței de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Groian Elena.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015 şi hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 13 octombrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Groian Elena împotriva lui Ştepa Ala cu privire la rezoluţiunea contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care: Se admite integral cererea de chemare în judecată a lui Groian Elena împotriva lui Ştepa Ala cu privire la rezoluţiunea contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă. Contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă nr. 7923, încheiat la 20 august 2008 între beneficiarul întreţinerii Groian Elena şi dobînditorul Ştepa Ala, se declară rezolvit.

Se încasează de la Ştepa Ala în beneficiul lui Groian Elena cheltuielile de judecată în mărime de 230 (două sute treizeci) lei. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva Galina Stratulat