3ra-1251/15 — Privind contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-1251/15 prima instanţă: Gh. Mîţu instanţa de apel: D. Manole, V. Negru, E. Fistican ÎNCHEIERE 09 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală şi Ion Corolevschi examinând admisibilitatea recursului declarat de către Stratulat Tudor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Stratulat Tudor către Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societăţii pe Acţiuni privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 05 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Stratulat Tudor și menținută hotărîrea primei instanțe, c o n s t a t ă: La 13 decembrie 2013, Stratulat Tudor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societăţii pe Acţiuni privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii Stratulat Tudor a invocat că la 01 noiembrie 2013, de către colaboratorii pîrîtului a fost întocmit actul nr. A 21720 de depistare a încălcării clauzelor contractuale care constau în conectarea neautorizată a firului electric la magistrala RED Union Fenosa la apartamentul nr. 40, str, Matei Basarab 7/7, mun. Chişinău, ce îi aparţine cu drept de proprietate. Susţine Stratulat Tudor că împreună cu familia lui nu mai domiciliază în apartamentul nr. 40, din str. Matei Basarab 7/7, mun. Chişinău, deoarece au trecut cu traiul permanent în Irlanda, iar alţi chiriaşi nu locuiesc în apartamentul dat, în afară de timpul petrecut în perioada concediului, cînd revin în ţară.

A indicat Stratulat Tudor că, în actul de depistare a încălcării clauzelor contractuale, persoana responsabilă de controlul efectuat nu a constatat unde e direcționat cablul dat şi dacă e unit cu careva priză din apartament, apoi urma de clarificat cînd a fost conectat şi de ce nu a fost depistat anterior. Relevă că în anul 2009 toata magistrala de la contoare şi pînă la apartament a fost verificată astfel care-va încălcări atunci nu au fost constatate. Susţine reclamantul că, din actul de depistare a încălcării clauzelor contractuale reiese că priza cu care se presupune că a fost conectată neautorizat sarcina nu trecea. 1 Indică Stratulat Tudor că dînsul nu este de acord cu actul întocmit din cauza că acesta a fost întocmit fără a constata dacă cablul suspect e conectat anume în apartamentul lui şi fără a fi stabilit în ce perioadă putea fi conectat.

Astfel, locatarii apartamentului nu sunt responsabili de cablurile conectate de stăpînii anteriori, adică pînă la procurarea apartamentului. Consideră reclamantul că dînsul nu poate duce responsabilitate de inacţiunile operatorului care este obligat să efectueze controlul indicat în pct. 28 al Regulamentului pentru furnizare şi utilizare a energiei electrice, iar faptul că echipamentul de măsurat este situat în locurile de uz comun din blocul de locuit cu mai multe apartamente, deduce că furnizorul urma să ceară explicaţii cu privire la conectarea ilegală la curent electric de la gestionarul blocului de locuit. Suplimentar, reclamantul a indicat că, la 15 noiembrie 2013, dânsul a depus o cerere prealabilă în adresa ÎCS „RED Union Fenosa” SRL, prin care a solicitat anularea actelor administrative întocmite la 01 noiembrie 2013, însă, prin răspunsul din 06 decembrie 2013 furnizorul de energie electrică i-a refuzat solicitările înaintate.

Solicită Stratulat Tudor anularea actului de depistare a încălcării clauzelor contractuale nr. A21720, a actului de control al echipamentului de măsurare emise la 01 noiembrie 2013 a facturii pentru energia electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale din 13 noiembrie 2013 şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 23 octombrie 2014 acţiunea depusă de către Stratulat Tudor a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.85, 88-90). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 mai 2015, a fost respins apelul declarat de către Stratulat Tudor şi menţinută hotărîrea primei instanţe fără modificări (f.d.128- 136). La 02 iulie 2015, Stratulat Tudor a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea actelor judecătoreşti emise de către instanţele judecătoreşti inferioare şi emiterea unei noi soluții.

În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei de drept citate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat la 02 iulie 2015, este depus în termen. În motivarea recursului Stratulat Tudor a invocat că instanţele ierarhic inferioare eronat au aplicat normele de drept material. Verificînd legalitatea deciziei contestate, în limitele invocate în cererea de recurs depusă de Stratulat Tudor, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 07 august 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. 2 Până la examinarea pricinii, intimatul nu a depus referinţă la cererea de recurs declarată de către Stratulat Tudor, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art. 439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că Stratulat Tudor în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul relevă, prin prisma jurisprudenţei CEDO, că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Totodată, instanţa de recurs menționează şi faptul că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. 3 Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Stratulat Tudor, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Stratulat Tudor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru judecătorii Oleg Sternioală Ion Corolevschi 4