3ra-787/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: I. Moldovan dosarul nr. 3ra-787/15 instanța de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa DECIZIE 09 septembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat, Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Întreprinderea de Stat Stațiunea Didactică Experimentală „Chetrosu”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii de Stat Stațiunea Didactică Experimentală „Chetrosu” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Anenii Noi cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 04 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea de Stat Stațiunea Didactică Experimentală „Chetrosu” și menținută hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 26 septembrie 2014, c o n s t a t ă: La 17 mai 2014, ÎS Staţiunea Didactică Experimentală „Chetrosu” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Anenii Noi cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că prin decizia nr. 82/1 din 19 februarie 2010 Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Anenii Noi a aplicat sancțiuni fiscale, obligând ÎS Staţiunea Didactică Experimentală „Chetrosu” să achite defalcările din profitul net al întreprinderii pentru anul 2007 în sumă de 1419128 lei. Consideră că pârâtul, obligând reclamanta să achite defalcările din profitul net, a încălcat legislația în vigoare. Menționează că pe parcursul anului 2007, reclamanta a activat, având la bază acordul-memorandum din 08 noiembrie 2006 ,cu termen de acțiune pe 5 ani. Susţine că conform pct. 3.5 din acordul-memorandum enunţat, pe perioada de acțiune se suspendă plata dividendelor, actele de sponsorizare şi binefacere şi, anume, din acest considerent, reclamanta nu a achitat defalcările din profitul net.

Afirmă că pârâtul a insistat asupra faptului lipsei unei hotărâri a Guvernului RM despre scutirea cu privire la defalcările din profitul net, însă a trecut cu vederea faptul că însăși Consiliul creditorilor reprezintă Guvernul RM în acest raport juridic şi acordul-memorandum este semnat de către Prim-ministru. Consideră că acțiunile sale sunt legale. 1 Prin urmare, solicită anularea deciziei pârâtului nr. 82/1 din 19 februarie 2010 asupra cazului de încălcare a legislaţiei, comisă de ÎS Staţiunea Didactică Experimentală „Chetrosu” şi a deciziei pârâtului nr. 188/1 din 07 aprilie 2010 pe marginea contestaţiei împotriva deciziei nr. 82/1 din 19 februarie 2010 în partea obligării achitării defalcărilor din profitul net al întreprinderii pentru anul 2007 în sumă de 1419128 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 26 septembrie 2014 acțiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 04 februarie 2015 fost respins apelul declarat de către ÎS Staţiunea Didactică Experimentală „Chetrosu” și menținută hotărârea primei instanțe. La 15 aprilie 2015, în termenul prevăzut de lege, ÎS Staţiunea Didactică Experimentală „Chetrosu” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel cerând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârilor judecătorești și remiterea cauzei la rejudecare în primă instanță. Recurenta ÎS Staţiunea Didactică Experimentală „Chetrosu”, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanțe, deoarece sunt ilegale, neîntemeiate și bazate pe aprecierea incorectă a circumstanțelor de fapt și de drept.

Menţionează că instanțele judecătoreşti nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi, anume, art. 271 din Codul civil. Susţine că în cadrul examinării pricinii în primă instanţă, reprezentanţii intimatului nu au invocat omiterea de către recurentă a termenului de prescripţie şi, prin urmare, prima instanţă nu era în drept să respinsă acţiunea ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Afirmă că la întrebarea instanţei de apel despre invocarea termenului de prescripţie, reprezentantul intimatului a confirmat faptul că în cadrul examinării cauzei în primă instanţă nu a invocat omiterea de către recurentă a termenului de prescripţie. Invocă că instanțele judecătoreşti, la examinarea pricinii, nu au aplicat prevederile art. 139 CPC.

Menţionează că recurenta a invocat şi confirmat depunerea cererii de chemare în judecată la 07 mai 2010 printr-un înscris autentic – exemplarul cererii de chemare în judecată, pe care este aplicată ştampila, data şi semnătura funcţionarului Judecătoriei Anenii Noi, însă instanţele judecătoreşti nu s-au pronunţat asupra acestui înscris. Susţine că instanţele judecătoreşti au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi au interpretat eronat legea. Prin referinţa depusă la 05 iunie 2015 Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Anenii Noi a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor judecătoreşti. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 15 iulie 2015 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. 2 Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi trimiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că în perioada 13 ianuarie 2010- 22 ianuarie 2010, inspectorul fiscal principal al Secţiei control fiscal a Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Anenii Noi, in baza deciziei privind iniţierea controlului fiscal nr. 548/4 din 13 ianuarie 2010, a efectuat controlul fiscal la faţa locului prin verificare totală privind respectarea legislaţiei fiscale la ÎS „Staţiunea Didactică Experimentală „Chetrosu”, în urma căruia s-a constatat încălcarea de către aceasta a legislaţiei fiscale, fiind întocmit actul de control fiscal nr. 5-639984 din 22 ianuarie 2010. La 19 februarie 2010, în baza actului de control fiscal menţionat, Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Anenii Noi a emis decizia nr. 82/1, prin care a încasat de la ÎS „Staţiunea Didactică Experimentală „Chetrosu” la buget sumele impozitelor şi plăţilor calculate în rezultatul controlului, precum a aplicat amenzi şi majorări de întârziere pentru încălcările legislaţiei fiscale Nefiind de acord cu decizia nr. 82/1 din 19 februarie 2010, ÎS „Staţiunea Didactică Experimentală „Chestrosu” s-a adresat la Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Anenii Noi cu o contestaţie, prin care a solicitat anularea în parte a deciziei menţionate.

Prin decizia nr. 188/1 din 07 aprilie 2010, Inspectoratul Fiscal de Stat pe r- nul Anenii Noi a respins contestaţia ÎS „Staţiunea Didactică Experimentală „Chetrosu” ca neîntemeiată. Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, ÎS „Staţiunea Didactică Experimentală „Chestrosu” a solicitat anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Anenii Noi nr. 82/1 din 19 februarie 2010 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de ÎS „Staţiunea Didactică Experimentală „Chetrosu” şi a deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Anenii Noi nr. 188/1 din 07 aprilie 2010 pe marginea contestaţiei împotriva deciziei nr. 82/1 din 19 februarie 2010 în partea obligării achitării defalcărilor din profitul net al întreprinderii pentru anul 2007 în sumă de 1419128 lei.

Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, a respins acţiunea ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Ulterior, instanţa de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către ÎS Staţiunea Didactică Experimentală „Chetrosu”, a respins apelul şi a menţinut hotărârea primei instanţe, considerând-o întemeiată şi legală. Conform art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de 3 lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate.

Conform art. 17 alin. alin. (1), (4) şi (5) din Legea menţionată, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Termenul de 30 zile este un termen de prescripţie. Persoana care, din motive temeinic justificate, a omis termenul de prescripţie poate fi repusă în termen în condiţiile Codului de procedură civilă. Conform art. 271 din Codul civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond.

În apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului. Astfel, din prevederile legale enunţate rezultă că prescripţia extinctivă se aplică doar la cererea persoanei interesate, adică dacă pârâtul nu a atenţionat asupra faptului de scăpare a termenului de prescripţie de către reclamant, atunci instanţa de judecată nu poate din oficiu să refuze în acţiune pe motivul scăpării termenului de prescripţie. Din materialele dosarului, însă, rezultă că atît în referinţa depusă, cît şi în cadrul dezbaterilor judiciare în prima instanţă, reprezentantul intimatului-pârât Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Anenii Noi nu a invocat omiterea de către recurenta-reclamantă ÎS Staţiunea Didactic Experimentală „Chetrosu” a termenului de prescripţie.

Mai mult ca atît, însuşi reprezentantul intimatului-pârâtul Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Anenii Noi în referinţa depusă la recurs a recunoscut acest fapt. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele judecătoreşti greşit au respins acţiunea ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Această circumstanţă este apreciată de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie drept o eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanţei de apel şi de a trimite pricina spre rejudecare în instanţa de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Stațiunea Didactică Experimentală „Chetrosu”. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii de Stat „Stațiunea Didactică Experimentală „Chetrosu” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe 4 raionul Anenii Noi cu privire la contestarea actului administrativ, cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedintele şedinţei, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva Ion Corolevschi 5