3ra-1572/16 — anularea sanctiunii fiscale
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea sanctiunii fiscale
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
3ra-1572/16 — anularea sanctiunii fiscale (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Prima instanță: Judecătoria Anenii-Noi, Judecător – Iurie Moldovan
Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Dominica Manole, Ștefan Niță, Angela Bostan
Dosar nr.3ra-1572/16
ÎNCHEIERE
09 noiembrie 2016 municipiul Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
În componența:
Președintele completului, – Svetlana Filincova,
Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas,
Examinînd chestiunea privind admisibilitate recursului declarat de
Întreprinderea de Stat Stațiunea Didactică Experimentală ”Chetrosu”,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către
Întreprinderea de Stat, Stațiunea Didactică Experimentală ”Chetrosu” împotriva
Inspectoratului Fiscal de Stat Anenii Noi privind anularea actelor administrative,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2016, prin care a fost
respins apelul declarat de Întreprinderea de Stat Stațiunea Didactică
Experimentală ”Chetrosu”, casată hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 26
septembrie 2014 și emisă o nouă hotărîre prin care a fost respinsă, ca
neîntemeiată, acțiunea înaintată de către Întreprinderea de Stat Stațiunea
Didactică Experimentală ”Chetrosu”,
co ns tată :
La 17 mai 2014, Î.S Stațiunea Didactică Experimentală ”Chetrosu” a depus
cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Anenii
Noi privind anularea actelor administrative.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că prin decizia nr. 82/1 din 19
februarie 2010, Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Anenii Noi a aplicat
sancțiuni fiscale, obligând Î.S Stațiunea Didactică Experimentală „Chetrosu” să
achite defalcările din profitul net al intreprinderii pentru anul 2007 în sumă de
1419128 lei, contrar prevederilor legislației în vigoare.
Menționează că pe parcursul anului 2007, reclamanta a activat, având la bază
acordul- memorandum din 08 noiembrie 2006, cu termen de acțiune pe 5 ani,
iar, conform pct. 5 din acordul-memorandum enunțat, pe perioada de acțiune se
suspendă plata dividendelor, actele de sponsorizare și binefacere, astfel, din
acest considerent, reclamanta nu a achitat defalcările din profitul net.
Reclamanta afirmă că pârâtul a insistat asupra faptului lipsei unei hotărâri a
Guvernului RM despre scutirea cu privire la defalcările din profitul net, însă, a
trecut cu vederea faptul că însăși Consiliul creditorilor reprezintă Guvernul RM
în acest raport juridic și acordul-memorandum este semnat de către Prim-
ministru, astfel, consideră că acțiunile sale sunt legale.
Reclamanta solicită anularea deciziei pârâtului nr. 82/1 din 19 februarie 2010
asupra cazului de încălcare a legislației, comisă de Î.S Stațiunea Didactică
Experimentală „Chetrosu” și a deciziei pârâtului nr. 188/1 din 07 aprilie 2010 pe
marginea contestației împotriva deciziei nr.82/1 din 19 februarie 2010, în partea
obligării achitării defalcărilor din profitul net al intreprinderii pentru anul 2007
în sumă de 1419128 lei.
Prin hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 26 septembrie 2014, acțiunea
înaintată de către Î.S Stațiunea Didactică Experimentală ”Chetrosu” a fost
respinsă.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2016, a fost respins apelul
declarat de Î.S Stațiunea Didactică Experimentală ”Chetrosu”, casată hotărîrea
Judecătoriei Anenii Noi din 26 septembrie 2014 și emisă o nouă hotărîre prin
care a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea înaintată de către Î.S Stațiunea
Didactică Experimentală ”Chetrosu” privind anularea deciziei Inspectoratului
Fiscal de Stat Anenii Noi nr. 82/1 din 19 februarie 2010 și anularea parțială a
deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat Anenii Noi nr. 188/1 din 07 aprilie 2010.
La 01 septembrie 2016 și la 02 septembrie 2016, Î.S Stațiunea Didactică
Experimentală ”Chetrosu” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,
solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău
din 28 iunie 2016, în partea respingerii cererii privind anularea deciziei
Inspectoratului Fiscal de Stat Anenii Noi nr. 82/1 din 19 februarie 2010, cît și în
partea anulării parțiale a deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat Anenii Noi nr.
188/1 din 07 aprilie 2010, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel
Chișinău.
În motivarea cererii de recurs a invocat că decizia instanței de apel este
ilegală și neîntemeiată deoarece a fost emisă cu neaplicarea unei legi care
trebuia să fie aplicată, cu interpretarea eronată a legii, cît și cu încălcarea
dreptului la un proces echitabil și a garanțiilor inerente.
La 18 octombrie 2016, Inspectoratul Fiscal de Stat Anenii Noi a depus
referință la recursul declarat de către Î.S Stațiunea Didactică Experimentală
”Chetrosu”, solicitînd declararea recursului ca fiind inadmisibil.
Analizînd temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele
pricinii și prevederile Legii, Completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul
declarat de Î.S Stațiunea Didactică Experimentală ”Chetrosu” ca fiind
inadmisibil, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de Procedură Civilă, părțile și
alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod
Procedură Civilă.
În conformitate cu art.433 lit. a) Cod Procedură Civilă cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură Civilă.
Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de
apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII Cod
Procedură Civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind
din prevederile art.437 alin.(1) lit. f) Cod Procedură Civilă, în sarcina
recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării
acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate
ale normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării
recursului ca fiind admisibil.
În speță, criticile invocate de recurent, însoțite de expunerea circumstanțelor
de fapt ale pricinii, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi
reținute prin prisma art.432 din Codul de Procedură Civilă, în condițiile în care
se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii probelor, în detrimentul
evidențierii ilegalității soluției instanței de judecată.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență,
care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de
instanța de judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.
Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-
a, Capitolul XXXVIII, Cod Procedură Civilă, este că recursul nu provoacă o
rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura
efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale
de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).
Abordarea recurentului în speță evidențiază în mod clar dezacordul acestuia
cu soluția dată de instanța de judecată, însă argumentele acestuia nu permit
identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de judecată, care ar impune
declararea recursului ca fiind admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să
posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu
poate fi evidențiat de cererea de recurs în cauză.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
declarării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)
Cod Procedură Civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarate de Întreprinderea de Stat
Stațiunea Didactică Experimentală ”Chetrosu”.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului,
Svetlana Filincova,
Judecători –
Dumitru Mardari
Maria Ghervas