2ra-2046/15 — Recunoașterea parțial nulă a ordinului de angajare recunoașterea dreptului la salariul de funcție cu categoria a 14-a de salarizare și categoria a 15-a de salarizare recunoașterea dreptului la suplimentul din sursele extrabugetare recalcularea salariului și încasarea diferenței de salariu încasarea prejudiciului moral

Prima instanţă, Jud. Buiucani mun. Chișinău : L. Pruteanu dosarul nr. 2ra-2046/15 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chișinău: N. Craiu, A.Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 26 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Petru Moraru examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Pruteanu Igor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pruteanu Igor împotriva Universității Tehnice a Moldovei cu privire la recunoașterea parțial nulă a ordinului de angajare, recunoașterea dreptului la salariul de funcție cu categoria a 14-a de salarizare și categoria a 15-a de salarizare, recunoașterea dreptului la suplimentul din sursele extrabugetare, recalcularea salariului și încasarea diferenței de salariu, încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 17 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Pruteanu Igor și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 01 iulie 2014, c o n s t a t ă La 14 februarie 2014, Pruteanu Igor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Universității Tehnice a Moldovei cu privire la recunoașterea parțial nulă a ordinului de angajare, recunoașterea dreptului la salariul de funcție cu categoria a 14-a de salarizare și categoria a 15-a de salarizare, recunoașterea dreptului la suplimentul din sursele extrabugetare, recalcularea salariului și încasarea diferenței de salariu, încasarea prejudiciului moral. În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că conform ordinului nr.18-sc din 06 martie 1996 a fost angajat în calitate de jurist al Universității Tehnice a Moldovei începînd cu data de 01 martie 1996. Pe toată perioada activității, susține reclamantul, administrația nu i-a făcut cunoștință cu ordinul de angajare, cu statele de personal, cu condițiile de salarizare, fiindu-i eliberate la cererea acestuia doar cîteva cotoare ce descifrează plățile salariale.

Susține reclamantul că la data angajării a fost asigurat, că în măsura avansării 1 în serviciu salariul se va majora treptat, conform legislației privind salarizarea, dar nu a fost să fie așa. Deoarece avea un salariu mic și permanent familia sa ducea lipsuri, fapt ce a dus și la ruinarea acesteia, s-a adresat de nenumărate ori între anii 1997-2007 către conducerea UTM, de a modifica statele de personal, care ar fi dus la majorarea salariului, însă primea reproșuri că UTM nu este societate comercială, dar o instituție de învățămînt, finanțată de stat și nu există posibilitate de a efectua o majorare de salariu. A activat pînă în anul 2008 cînd a fost nevoit să demisioneze. Afirmă reclamantul căci după o discuție cu inspectorii Muncii ai Confederației Sindicatelor și Inspecția Muncii a fost surprins sa afle că după eliberarea dînsului de la UTM peste 8 luni a fost angajat un nou jurist cu un salariu ce îl depășește pe al lui de vre-o 5 ori.

Consideră că prin acțiunile conducerii UTM a fost discriminat pe tot parcursul acțivității la UTM, deoarece fiind un jurist cu experiență a îndeplinit funcția de jurist și de șef al secției juridice și nu a avut nici o sancțiune disciplinară. Afirmă reclamantul, conform ordinului de angajare se prevedea un adaos la salariu de 30 %, dar de fapt acest adaos nu i-a fost calculat niciodată integral, calculîndu-i-se doar 28,1%. Susține că conducerea UTM i-a încălcat grav drepturile prevăzute de Codul Muncii și drept despăgubire solicită recalcularea salariului pentru anii 1996-2008 majorîndul cu 656,56%. Totodată, menționează că avînd calificarea, practica și stagiul de muncă, administrația UTM era obligată de a-i stabili categoria a 14-a de salarizare pentru jurisconsult.

Concretizîndu-și cerințele solicită reclamantul Pruteanu Igor recalcularea salariului primit și încasarea diferenței de salariu pentru perioada 1996-08 septembrie 2008 în sumă de 290 032,71 lei, precum și încasarea prejudiciului moral în mărime de 290 032,71 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 01 iulie 2014, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 17 martie 2015, a fost respins apelul declarat de către Pruteanu Igor și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 01 iulie 2014. La 22 iunie 2015, Pruteanu Igor, a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 17 martie 2015 și hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 01 iulie 2014, cerînd admiterea recursului, casarea integrală a hotărîrilor judecătorești contestate și emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii. În motivarea recursului recurentul a invocat ilegalitatea hotărîrilor judecătorești, subliniind că Judecătoria Buiucani mun. Chișinău și Curtea de Apel Chișinău au apreciat în mod arbitrar probele prezentate la dosar, precum și au interpretat și aplicat eronat normele de drept material și procedural. Susține că instanțele i-au respins neîntemeiat cererile de reclamare a probelor, fapt care a dus la încălcarea Drepturilor Omului.

În acest context indică că instanțele ierarhic inferioare nu au luat în considerație că la executarea contractului de muncă administrația UTM l-a discriminat, 2 stabilindu-i un salariu de 5-6 ori mai mare noului specialist, care a fost angajat după demisia sa la 08 septembrie 2008, încălcînd prevederile art. art. 5 lit.e) și g), 128 alin.(2) Codul Muncii, art.3 al Legii nr. 1434-XII din 20 mai 1993 cu privire la salarizare, care prevede obligarea angajatorului să asigure egalitatea în drepturi a tuturor salariaților fără nici o discriminare, inclusiv la avansarea în serviciu și la stabilirea salariului. De asemenea susține că instanțele ierarhic inferioare neîntemeiat au respins cererile sale de repunere în termenul de prescripție a acțiunii, care a fost omis nu din vina sa, refuzînd totodată să aplice prevederile art. 355 alin.(2) Codul Muncii.

În conformitate cu art.434 alin.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau deciziei ilegale. Materialele dosarului atestă că copia deciziei redactate a Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2015 a fost expediată în adresa participanților la proces la 27 martie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire anexată (f.d.30, Vol.II), însă date, despre recepționarea acesteia de către recurent, la materialele dosarului, lipsesc. În circumstanțele relevate, recursul declarat de către Pruteanu Igor la 22 iunie 2015 se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege. La 16 iulie 2015 în adresa intimatei Universitatea Tehnică din Moldova a fost expediată copia recursului declarat de către Pruteanu Igor, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Intimata nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Pruteanu Igor este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4). Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; 3 c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Pruteanu Igor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanța de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Nu poate fi reţinut ca motiv al admisibilităţii prezentului recurs argumentul recurentului Pruteanu Igor precum că termenul de prescripție pentru înaintarea acțiunii a început să curgă din a. 2009 cînd a făcut cunoștință cu ordinul de angajare, cu statele de personal și condițiile de salarizare, aflînd astfel ca a fost înșelat de administrația UTM, or, recurentul-reclamant fiind jurist de profesie, cu o practică bogată și o înaltă calificare urma ca din data angajării 16 martie 1996, să cunoască obligațiile administrației și condițiile de salarizare.

În acest sens temeiuri de repunere în termenul de prescripție omis, nu au fost stabilite. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi de drept procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar şi nu temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. 4 Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Pruteanu Igor, ca inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a) şi art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Pruteanu Igor, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Petru Morau 5