2ra-2160/17 — constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a plîngerii și reparaera prejudiciului moral

prima instanță: C. Valah dosarul nr. 2ra-2160/7

(Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani)

instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

(Curtea de Apel Chișinău)

ÎNCHEIERE

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Pruteanu Igor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pruteanu Igor

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală, cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea în

termen rezonabil a plîngerii și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Pruteanu Igor și menținută hotărîrea Judecătoriei Chișinău

sediul Buiucani din 08 februarie 2017

c o n s t a t ă:

La 21 octombrie 2016 Pruteanu Igor a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală, privind constatarea încălcării dreptului la examinarea și

judecarea în termen rezonabil a plîngerilor din 14.07.2014, 10.03.2015, 04.02.2016

și repararea prejudiciului moral în mărime de 25000 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la data de 01.03.1996 a fost

angajat în calitate de jurist la Universitatea Tehnica a Moldovei (UTM), care, în

conformitate cu legea, era obligată să îl avanseze în serviciu și să-i asigure un

salariu decent pentru familia sa. De mai multe ori s-a adresat către conducerea

UTM cu problema majorării salariului, deoarece nu putea achita serviciile

comunale, însă de fiecare dată era invocată imposibilitatea majorării pe motivul că

este o instituție de învățământ bugetară.

Precizează că în anul 2008 a demisionat și s-a adresat pentru consultație la

instituțiile de asigurări sociale referitor la pensia ce poate să-i fie stabilită în legătură

cu starea sănătății, însă specialiștii i-au prognozat o pensie indecentă, deoarece

salariul de la UTM era mic.

După demisia din 08.09.2008, în anul 2009 a fost angajat un alt specialist,

căruia UTM îi achita un salariu ce depășea salariul său de 5-6 ori.

Astfel, consideră că a fost silit să demisioneze de la UTM, iar în locul său a

fost angajată o altă persoană Mardari Corina, cu 18 ani mai tânără.

A relatat că abia în anul 2009 s-a depistat că pe parcursul serviciului la UTM a

fost discriminat la salarizare, că administrația a avut posibilitatea să-i majoreze

salariul, dar din motive subiective nu a fost majorat și că suplimentul se stabilea în

raporturi procentuale față de salariul de bază de pe poziții subiective.

Invocă că UTM l-a dus în eroare despre lipsa fondurilor suficiente cu scopul de

a fi conservat la un salariu suplimentar mic de 413 lei, iar în perspectivă ca să nu

mai activeze,

Consideră că administrația UTM l-a forțat să demisioneze ca în locul său să fie

angajate alte persoane (rude), cu vârstă mai tânără, cărora să le fie stabilit salariul

suplimentar ce depășește peste 9 ori salariul său, prin comparație dintre salariul său

suplimentar de 413 lei în anul 2008 și 3200 lei în 2009, fiind o discriminare pe

criterii de vârstă comisă de conducerea UTM,

Precizează că în legătură cu fărădelegile depistate, la 16.07.2014 s-a adresat cu

plângere la Procuratura mun. Chișinău, cu solicitarea ca persoanele vinovate din

cadrul UTM să fie trase la răspunderea penală pentru tratament inuman și

degradant, obținerea muncii prin înșelăciune și discriminare, dar la 18.08.2014

plângerea a fost respinsă.

La 21.08.2014 s-a adresat Procuraturii mun. Chișinău cu o cerere prin care a

solicitat să facă cunoștință cu dosarul, dar numai după ce s-a adresat la Judecătoria

Centru, la sfârșitul lunii decembrie 2014, i s-a permis să facă cunoștință cu dosarul,

eliberându-i copia autentică de pe nota informativă din 14.08.2014. Din dosar a

depistat că ordonanța de urmărire penală nu a fost adoptată, cu scopul ca să nu poată

fi atacată în judecată, conform art.313 CPP.

Deoarece Procuratura mun. Chișinău se eschiva de la urmărirea penală a

responsabililor din cadrul UTM, s-a adresat la Procuratura Generală cu o plângere

împotriva notei de serviciu din 14.08.2014 și scrisorii procurorului Matco Andrei

din 26.03.2015, (deoarece procurorii intenționat nu adoptau ordonanțe penale),

solicitând obligarea Procuraturii mun. Chișinău să pornească urmărirea penală în

privința persoanelor vinovate, însă plângerea a fost restituită pentru examinare la

Procuratura mun. Chișinău.

Indică că interesându-se ulterior despre dosar, i s-a adus la cunoștință că

cercetările continuă, plângerea depusă ține de salarizare cu tematică economico-

contabilă, vor fi efectuate expertize, va fi informat la domiciliu.

Invocă că potrivit legii, comunicarea actelor de procedură penală se efectuează

de procuratură prin serviciul poștal, prin semnarea dovezii de primire, adică avizul

poștal de recepție și că până la sfârșitul anului 2015 în adresa sa nu a parvenit nici

ordonanță sau informație despre rezultatul examinării plângerii sale.

Susține că în ianuarie 2016 s-a adresat la Procuratura mun. Chișinău cu o

cerere solicitând să facă cunoștința cu toate actele din materialul de cercetare a

plângerii sale adresată Procuraturii Generale și să-i fie eliberate copiile autentice din

materialul respectiv, iar la data de 25.01.2016 a fost chemat la Procuratura

Chișinău, unde i sa eliberat o xerocopie de pe scrisoarea Procuraturii din 26.05.2015

și i s-a permis să facă cunoștința cu dosarul, din care a depistat că nici după

adresarea sa la Procuratura Generală, Procuratura Chișinău nu a efectuat nici o

cercetare și nu a fost adoptată ordonanță penală, fiind cointeresată să se eschiveze

de la urmărirea penală a șefilor UTM.

2

La data de 04.02.2016 a depus o plângere la procurorul ierarhic superior de la

Procuratura Chișinău împotriva inacțiunilor procurorilor, însă nici la această

plângere nu a primit răspuns în termen rezonabil, iar la 09.06.2016 s-a adresat cu

interpelare prin poștă și la 15.06.2016 Procuratura l-a informat despre respingerea

repetată a plângerii adresate la 04.02.2016 procurorului ierarhic superior.

Astfel, plângerea de urmărire penală a șefilor UTM a fost adresată la

16.07.2014 în ordinea stabilită la Procuratura mun. Chișinău, iar procurorul era

obligat să pornească urmărirea penală la sesizarea comiterii unei infracțiuni și să

constate persoanele vinovate. Or plângerea urma să fie examinată cu finalizarea

adoptării unei ordonanțe de pornire a dosarului penal sau de neîncepere a urmăririi

penale, iar din cauza intervenției ascunse a șefilor UTM asupra plângerii sale la

Procuratura mun. Chișinău, ultima a întreprins toate măsurile ca să nu fie pornită

urmărirea penală în privința acestora.

Precizează că procuratura ilegal a denaturat esența problemelor și nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată. Procurorii nu au examinat plângerea sa împotriva

acestora sub aspectul de urmărire penală, dar au atribuit plângerea penală la

categoria de „petiție” cu pretenții civile. Iar, dînsul nu a cerut apărarea drepturilor

sale civile de procuratură sau vreo imixtiune la înfăptuirea justiție civile, ci a

solicitat urmărirea penală în privința șefilor UTM.

Indică că pentru a nu urmări penal șefii UTM, procurorii împreună cu aceștia

s-au eschivat de la adoptarea ordonanțelor, având scopul de a-i îngrădi accesul la

justitie.

La data 04.02.2016 s-a adresat Judecătoriei Centru cu o plângere împotriva

eschivării Procuraturii mun. Chișinău de a începe urmărirea penală, însă la

20.04.2014 Judecătoria sect. Râșcani a adoptat o încheiere irevocabilă prin care a

respins plângerea ca inadmisibilă.

Menționează că nici până în prezent pe marginea plângerilor adresate,

Procuratura mun. Chișinău nu a adoptat ordonanță susceptibilă de atac, de pornire

sau refuz în începerea urmăririi penale, nu i-a adus la cunoștință eventuala

ordonanța și nu i-a eliberat copie de pe ordonanță, prin înmânarea contra semnătura

pentru a o ataca la procurorul ierarhic superior sau injustiție.

Prin hotărîrea Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 08 februarie 2017

acțiunea a fost respinsă.

Pruteanu Igor a depus apel împotriva hotărîrii primei instanțe, solicitînd

casarea ei și emiterea unei noi hotărîri prin care a admite acțiunea.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017 a fost respins apelul

declarat de Pruteanu Igor și menținută hotărîrea primei instanțe.

La 14 septembrie 2017 Pruteanu Igor a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd casarea hotărîrilor judecătorești și emiterea unei noi

hotărîri prin care a admite acțiunea.

În motivarea recursului s-a invocate că instanțele judecătorești la judecarea

pricinii au încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Instanțele de

judecată nu au aplcat legea care trebuia să fie aplicată.

Susține că plîngerile sale nu au fost examinate în termini rezonabili deoarece

organul de urmărire penală nu a adoptat ordonanțe, care ar fi posibil de atacat. Prin

3

această neglijență, Procuratura Chișinău i-a încălcat accesul liber la justiție și

dreptul la un recurs efectiv. În rezultat, s-a tergiversat pînă în prezent examinarea

plîngerilor sale.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa recurentului

copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada

recepționării acesteia, din care considerente recursul declarat la data 14 septembrie

2017 se consideră a fi depus în termen.

Examinînd temeiurile recursului declarat de Pruteanu Igor în raport cu

materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Pruteanu Igor nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

4

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Pruteanu Igor.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Pruteanu Igor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

5