2rh-192/15 — Încasarea datoriei

prima instanță G. Gorun dosarul nr. 2rh-192/15 instanța de apel N. Budăi, I. Muruianu, A. Pahopol instanţa de recurs N. Clima, S. Novac, T. Vieru, O. Sternioală, I.Corolevschi ÎNCHEIERE 19 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tatiana Vieru, Iuliana Oprea, Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând cererea de revizuire depusă de către Vasile Gociu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Gociu împotriva lui Mihai Şeremet cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi penalității, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 16 aprilie 2014, prin care a fost respins recursul declarat de către Vasile Gociu şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013, c o n s t a t ă: La 18 aprilie 2012, Vasile Gociu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Mihai Şeremet cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi penalității.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 12 aprilie 2011 a încheiat contractul nr. 1 cu proiectantul Mihai Şeremet, în baza căruia ultimul şi-a asumat obligația de a elabora documentația de proiect pentru construirea unei case private cu 18-20 apartamente în 5-6 nivele din str. Milescu Spătaru, mun. Chişinău. Menționează că în ziua semnării contractului i-a achitat pârâtului avansul în mărime de 3300 euro din suma totală de 6500 euro, ceea ce se confirmă prin chitanţele din 13 aprilie 2011 şi 14 martie 2011. Invocă că proiectul urma să fie elaborat în două tranșe: compartimentul A,R, faza PE-POS (proiect organizare şantier) PG, PVS, faţadele. Susține că deși în contract nu a fost stabilită data executării proiectului, între părți a avut loc o înțelegere verbală precum că proiectarea va dura aproximativ 2-3 luni, cu toate acestea pe parcursul a 7 luni pârâtul nu şi-a onorat obligațiile contractuale.

Astfel, la 15 noiembrie 2011 în adresa pârâtului a fost expediată o somație, prin care s-a acordat termen de 30 de zile de executare a obligațiilor asumate în modul stabilit de art. 575 alin. (1) Codul civil. Indică că prin aceiași somație pârâtul a fost avertizat şi despre faptul rezilierii contractului în cazul în care nu va fi executată obligația asumată în termen de 30 de 2 zile din momentul recepționării somației, care conform avizului de recepție a fost primită la 24 noiembrie 2011. Consideră că contractul nr. 1 din 12 aprilie 2011 se consideră reziliat din 24 decembrie 2011, deoarece conform art. 737 Codul civil, rezoluțiunea contractului operează prin declarație scrisă față de cealaltă parte.

Iar, art. 748 Codul civil, indică că dacă motivul rezilierii constă în neexecutarea unei obligații contractuale, rezilierea este admisibilă numai la expirarea fără rezultat a unui termen de remediere sau după o somație rămasă fără efect. În acest sens referindu-se şi la art. 741 Codul civil. Susține că somația înaintată către pârât a rămas fără efect, deoarece până în prezent reclamantul nu a primit nici un răspuns şi pe parcursul unui an nu au fost executate, nici integral şi nici parțial obligațiile asumate prin contract. Cu referire la art. 735, 738 Codul civil, afirmă că pârâtului îi este imputabilă cauza rezoluțiunii, deoarece intenționat şi în mod flagrant, acesta nu dorește să execute prevederile contractului, astfel Mihai Şeremet urmează să recupereze prejudiciul produs prin neexecutarea contractului.

Menționează că conform pct. 4.8. al contractului nr. 1 din 12 aprilie 2011, proiectantul se penalizează cu 0,1 % din onorariul achitat, al etapei date, pentru fiecare zi de întârziere pentru volumul de lucrări nepredate la timp, respectiv din suma de 3200 Euro, urmează a fi calculată penalitate din 24 decembrie 2011 în mărime de 352 Euro, calculată pînă la 12 aprilie 2012 (3200 Euro x 110 zile = 325 Euro). La fel, indică că pârâtul ca urmare a întreruperii relaţiilor contractuale urmează să restituie suma de 3300 euro, astfel începând cu 24 decembrie 2011 şi conform art. 619 Codul civil este ţinut să achite dobânda legală pe perioada de întârziere suma de 189 euro, pentru perioada 24 decembrie 2011 – 12 aprilie 2012 (3300 euro X (10% +9% : 365 zile x 110 zile)) = 189 Euro.

De asemenea, a menţionat că fiind de bună credinţă la 13 februarie 2012 a mai expediat încă o somație la adresa pârâtului care de asemenea a fost lăsată fără răspuns. Prin urmare, solicită Vasile Gociu încasarea în beneficiul său de la Mihai Șeremet avansul achitat la 12 aprilie 2011 în mărime de 3300 euro, penalitatea calculată din 24 decembrie 2011 până la 12 aprilie 2012, în sumă de 352 euro, dobânda de întârziere în mărime de 189 euro și a cheltuielilor de judecată, inclusiv taxa de stat în mărime de 1584 lei.

La 22 noiembrie 2012, Vasile Gociu a depus o cerere de majorare a cuantumului pretențiilor, solicitând încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a sumei de 3300 euro avansul achitat la 12 aprilie 2011, penalitatea calculată de la 24 decembrie 2011 până la 22 noiembrie 2012 în mărime de 594 euro, dobânda de întârziere, calculată de la 24 decembrie 2011 până la 22 noiembrie 2012 în mărime de 450,2 euro, cheltuielile de judecată și taxa de stat în mărime de 1584 lei și onorariul avocatului. La 17 ianuarie 2013, reclamantul a mai depus o cerere de majorare a cuantumului pretențiilor, solicitând încasarea din contul pârâtului avansul achitat în mărime de 3300 euro, penalitatea calculată de la 24 decembrie 2011 până la 17 ianuarie 2013 în mărime de 594 euro, dobânda de întârziere, calculată de la 24 3 decembrie 2011 până la 17 ianuarie 2013, în mărime de 518,5 euro, cheltuielile de judecată și taxa de stat în mărime de 1584 lei și onorariul avocatului.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chişinău din 28 ianuarie 2013 acțiunea a fost admisă parțial, s-a încasat din contul lui Mihai Șeremet în folosul lui Vasile Gociu suma de 3300 euro cu titlu de avans achitat, 394 euro cu titlu de penalitate conform contractului, iar în total suma de 3652 euro în valută națională la data executării hotărârii judecătorești şi cheltuielile de judecată în mărime de 1584 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2013 a fost respins apelul declarat de către Mihai Șeremet, admis apelul declarat de către Vasile Gociu, casată parțial hotărârea primei instanțe în partea respingerii pretențiilor cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, a penalității în mărime de 200 euro și cheltuielilor de asistență juridică şi în această parte a fost emisă o nouă hotărâre prin care a fost încasat din contul lui Mihai Șeremet în beneficiul lui Vasile Gociu, dobânda de întârziere în sumă de 661,3 euro, penalitatea în sumă de 200 euro, în sumă totală de 861,3 euro cu echivalentul în valută națională la data executării deciziei și cheltuielile de judecată în sumă de 5000 lei.

De asemenea s-a corectat sintagma din dispozitivul hotărârii Judecătoriei Râșcani mun. Chişinău din 28 ianuarie 2013, în ,,3694” în loc de ,,3652”. În rest hotărârea primei instanțe a fost menținută. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 09 octombrie 2013, a fost admis recursul declarat de către Mihai Șeremet și s-a casat integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2013 cu trimiterea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013, a fost repus în termen apelul declarat de Mihai Șeremet, respins apel declarat de Vasile Gociu, admis apelul declarat de Mihai Şeremet, casată hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea lui Vasile Gociu a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 22 ianuarie 2014, în termenul prevăzut de lege, Vasile Gociu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 aprilie 2014 a fost respins recursul declarat de către Vasile Gociu şi menţinută decizia instanţei de apel. La 20 mai 2015, Vasile Gociu a depus cerere de revizuire cerînd admiterea acesteia, casarea deciziei instanţei de recurs şi apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanţa de apel.

Revizuientul Vasile Gociu în motivarea cererii de revizuire a indicat că decizia instanţei de recurs urmează a fi revizuită în temeiul art. 446 şi art. 449 lit.b) CPC, deoarece la judecarea cauzei, instanţei de recurs nu i-au fost cunoscute unele circumstanţe şi fapte esenţiale ale pricinii, care ar putea fi constatate doar prin intermediul unei expertize în construcţie, însă care aşa şi nu a fost dispusă de nici o instanţă judecătorească, iar existenţa unor împrejurări decisive, care i-au devenit cunoscute după ce hotărîrea judecătorească a devenit irevocabilă. Consideră că circumstanţele descoperite schimbă cardinal soluţia speţei date. Mai menţionează că din cauza acţiunilor ilegale ale lui Mihail Şeremet, datorită cărora au fost casate în mod absolut ilegal hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

4 Chişinău din 28 ianuarie 2013 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2013, a fost nevoit să se adreseze Ministerului Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor al Republicii Moldova cu cerere de a efectua o expertiză a lucrărilor prezentate de intimat în baza contractului nr. 1 din 12 aprilie 2011. Drept urmare, la 03 martie 2015 de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor a fost emisă concluzia – studiu nr. G31/15 pe marginea proiectului arhitectural, realizat de către Mihail Şeremet în temeiul contractului nr. 1 din 12 aprilie 2011 încheiat între el Vasile Gociu şi Mihail Şeremet prin care s-a concluzionat expres că în aşa numitul proiect gradul procentual de finisare a proiectului nu poate fi determinat deoarece: fişele de lucru nu satisfac cerinţele documentelor normative; volumul compartimentului „arhitectură” este incomplet şi elaborat necalitativ şi nu satisfac cerinţele calităţii şi normativului în construcţii NCM A.07.02 -2012; fişele de proiect nu pot servi drept bază pentru eliberarea autorizaţiei de construcţie; lipseşte compartimentul rezidenţă; nu au fost respectate cerinţele regimului arhitectural - urbanistic stabilite în certificatul de urbanism nr. 837i/10 din 23 noiembrie 2010 şi nr. 784i/din 22 septembrie 2011, care prevăd regimul de înălţime maximal al casei de locuit S (D)+P+2E+M, iar în proiect,

prin deviere este stabilit S+(D)+P+3E+M; nu s-a respectat restricţia minimă de la hotarul terenului învecinat (în proiect distanţa este stabilită de 2.852m, iar în certificat de urbanism 3.0m); în schiţa de proiect lipseşte fişele soluţiilor cromatice, desfăşurarea porţiunii de front stradal; fişa planului a fost elaborată cu abateri de la cerinţele normative; planul general a fost elaborat pe o ridicare topografică ce nu respectă scara 1:500 şi nu sunt indicate dimensiunile hotarelor sectorului destinat construcţiei. Rezultatele acestei concluzii i-au devenit cunoscute doar la 03 martie 2015 cu toate că pe parcursul examinării pricinii a solicitat de mai multe ori dispunerea unei expertize în construcţii, care de fiecare dată au fost refuzate.

De asemenea, menţionează că la 20 martie 2012 a încheiat contractul nr. 18 între SC „Civil Proiect” SRL în persoana lui Victor Goitu şi Vasile Gociu. Mai indică că temei de revizuire serveşte şi tranzacţia de împăcare la 13 martie 2015, prin care a recunoscut pe deplin că nu a efectuat proiectul obiect al contractului nr. 18 din 20 martie 2012 precum şi că nu a primit de la intimatul Mihail Şeremet 80% din proiect, la fel acesta şi-a asumat obligaţia să îndeplinească în totalitate obligaţiile rezultate din contractul nr. 18 din 20 martie 2012 pînă la data de 15 martie 2015. Totodată menţionează că instanţa de recurs la emiterea deciziei a soluţionat în mod greşit speţa, fapt rezultat din interpretarea eronată a normelor de drept material şi a circumstanţelor pricinii.

La 02 iulie 2015, Mihail Şeremet a depus referinţă prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. La 18 august 2015, avocatul Vladimir Volcov în interesele revizuientului Vasile Gociu a depus cerere privind amînarea şedinţei de judecată stabilita pentru 19 august 2015, ora 10.00 şi numirea unei noi şedinţe cu citarea părţilor, indicînd că în cadrul unor dezbateri în contradictoriu în şedinţă de judecată, asupra noilor probe descoperite, se va evita încălcarea dreptului la un proces echitabil a lui Vasile Gociu. 5 În conformitate cu art. 452 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată.

Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire. Articolul 452 alin. (3) Codul de procedură civilă, care prevede comunicarea participanţilor la proces a locului, datei şi orei şedinţei de judecată, nu a fost modificat. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr. 780- XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

Coroborând prevederile art. 452 alin. (1) CPC cu art. 444 CPC, care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează soluţii diferite privitor la citarea şi participarea părţilor în instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie examinează cererea de revizuire în lipsa participanţilor. Prin urmare, cererea avocatului Vladimir Volcov în interesele revizuientului Vasile Gociu privind amînarea şedinţei de judecată stabilită la 19 august 2015, ora- 10.00 cu numirea unei noi şedinţe de judecată şi dispunerea citării părţilor în proces este neîntemeiată şi urmează a fi respisă. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente.

În conformitate cu art.453 alin.(1) lit.a) Codul de procedură civilă, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art.451 alin.(1) Codul de procedură civilă, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art.447, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 şi anexîndu-se probele ce le confirmă. În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Colegiul menţionează că pentru admiterea cererii de revizuire pe temeiul prevăzut de 449 lit. b) Codul de procedură civilă, este important ca circumstanţele sau faptele date existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate prin prezentarea unor probe concludente şi pertinente, să aibă importanţă esenţială pentru justa soluţionare a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra concluziei (hotărîrii) instanţei de judecată, să fie descoperite după ce hotărîrea judecătorească devine irevocabilă. 6 Colegiul învederează că circumstanţe noi descoperite trebuie să nu fi fost cunoscute revizuentului anterior, dar existau pînă la momentul pronunţării hotărîrii, care au fost descoperite după ce hotărîrea judecătorească a devenit irevocabilă şi revizuentul dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Astfel, Colegiul consideră că în temeiul prevederilor art. 449 lit.b) Codul de procedură civilă, înscrisurile anexate de către revizuient la cererea de revizuire nu pot fi acceptate drept circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, în vederea admiterii cererii de revizuire, deoarece studiul nr. G-31/15 a fost eliberat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor al Republicii Moldova la 03 martie 2015, adică după emiterea deciziei instanţei de recurs, însă ultimul nu a întreprins toate măsurile pentru a dispune efectuarea acestei expertize în cadrul examinării pricinii. Cu atît mai mult, chear revizuientul în cererea de revizuire recunoaşte că această expertiză putea fi efectuată pînă la data examinării pricinii în ordine de recurs, prin urmare revizuientul nu a întreprins toate măsurile pentru a le prezenta instanţei pînă la data devenirii hotărîrii judecătoreşti irevocabile.

La fel, nu poate constitui drept temei de admitere a cererii de revizuire copia încheierii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 02 martie 2015 prin care a fost confirmată tranzacţia de împăcare dintre Vasile Gociu şi Victor Goitu, deoarece această încheiere nu are relevanţă cu cazul dat. La fel, nu poate fi reţinut drept temei de revizuire motivele revizuientului precum că instanţa de recurs nu a dat o apreciere cuvenită probelor administrate şi nu a aplicat corect normele de drept material, deoarece astfel de temei nu este prevăzut de art. 449 CPC. În contextul celor expuse, Colegiul nu este în prezenţa vreunui temei pentru admiterea cererii de revizuire.

Mai mult, Colegiul menţionează că unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (cauza Roşca c. Moldovei, nr. 6276/02, § 24, din 22 martie 2005). Principiul securităţii raporturilor juridice presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat (res judecata). Acest principiu insistă asupra faptului, că nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri care este definitivă şi executorie, chiar în scopul reluării procesului de judecată şi o nouă soluţionare a cauzei. Competenţa Curţii Supreme de Justiţie este de a corecta lacunele în drept şi omisiunile justiţiei, şi nici într-un caz de a efectua o reexaminare.

Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs în anulare, şi nici existenţa a două păreri asupra aceleiaşi probleme nu poate servi temei pentru reexaminare. Ca excepţie de la acest principiu se face în cazul în care reexaminarea este necesară în temeiul circumstanţelor fundamentale şi obligatorii. În consecinţă, admiterea cererii de revizuire în împrejurările reţinute va constitui incontestabil o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice (Popov (2) contra Moldovei, E. Duca contra Moldovei ş.a). În acelaşi timp, Curtea susţine că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, aşa precum este garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei, trebuie 7 interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului, o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de către Vasile Gociu ca inadmisibilă. În conformitate cu art. 269-270, 453 al.(1) lit. a) şi 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Se respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Vasile Gociu, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 16 aprilie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Vasile Gociu împotriva lui Mihai Şeremet cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi penalității.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tatiana Vieru Iuliana Oprea Ion Druţă Ion Corolevschi