2ra-3228/13 — Încasarea sumei, dobânzii de întârziere şi penalităţii

prima instanţă – Gh. Gorun dosarul nr. 2ra-3228/13 instanţa de apel – Iu. Cimpoi, A. Nogai, M. Guzun DECIZIE 09 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Iurie Diaconu Nicolae Gordilă examinând recursul declarat de către Mihai Şeremet în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Gociu împotriva lui Mihai Şeremet cu privire la încasarea sumei, dobânzii de întârziere şi penalităţii împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2013 prin care a fost respins apelul declarat de către Mihai Şeremet, admis apelul declarat de către Vasile Gociu, casată parţial hotărârea Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 28 ianuarie 2013 în partea respingerii pretenţiilor cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, penalităţii şi cheltuielilor de asistenţă juridică şi emisă o nouă hotărârea în partea dată cu privire la admiterea acestor pretenţii, iar în rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută constată: La 18 aprilie 2012, Vasile Gociu, reprezentat de avocatul Oleg Grosu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mihai Şeremet cu privire la încasarea sumei, dobânzii de întârziere şi penalităţii. În motivarea acţiunii a indicat că la 12 aprilie 2011 a încheiat contractul nr. 1 cu proiectantul, Mihai Şeremet, în baza cărui ultimul şi-a asumat obligaţia de a elabora documentaţia de proiect pentru construirea unei case private cu 18-20 apartamente în 5-6 nivele din str. Milescu Spătaru, mun.

Chişinău. Menţionează că în ziua semnării contractului i-a achitat pârâtului avans în sumă de 3300 euro din suma totală de 6500 euro, ce se confirmă prin chitanţele din 13 aprilie 2011 şi 14 martie 2011. Invocă că proiectul urma să fie elaborat în două tranşe: compartimentul A, R, faza PE -POS ( proiect organizare şantier) PG, PSV, faţadele. Susţine că deşi în contract nu a fost stabilită data executării proiectului, între părţi a avut loc o înţelegere orală că proiectarea va dura aproximativ 2-3 luni, cu toate acestea pe parcurs a 7 luni de zile pârâtul nu şi-a executat obligaţiile contractuale. Astfel, la 15 noiembrie 2011 în adresa pârâtului a fost expediată somaţie, prin care s-a acordat termen de executare a obligaţiunilor asumate în modul stabilit de art. 575 alin. (1) Cod civil de 30 zile.

Indică că prin aceiaşi somaţie pârâtul a fost avertizat şi despre faptul rezilierii contractului în cazul în care nu va fi executată obligaţia asumată în termen de 30 zile din momentul recepţionării somaţiei, care după cum rezultă din avizul de recepţie a fost primită la 24 noiembrie 2011. Consideră că contractul nr. 1 din 12 aprilie 2011 se consideră reziliat din 24 decembrie 2011, deoarece conform art. 737 Cod civil, rezoluţiunea contractului operează prin declaraţie scrisă faţă de cealaltă parte. Iar art. 748 Cod civil, indică că dacă motivul rezilierii constă în neexecutarea unei obligaţii contractuale, rezilierea este admisibilă numai la expirarea fără rezultat a unui termen de remediere (termen graţie) sau după o somaţie rămasă fără efect.

În acest sens referindu-se şi la art. 741 Cod civil. Susţine că somaţia înaintată de către pârât a rămas fără efect, deoarece el nu a primit nici un răspuns şi până în prezent, pe parcursul a unui an nu au fost executate nici integral, nici parţial obligaţiile asumate prin contract. Cu referire la art. 735, 738 Cod civil, afirmă că pârâtului îi este imputabilă cauza rezoluţiunii, deoarece intenţionat, în mod flagrant, acesta nu doreşte să execute prevederile contractului, astfel ultimul urmează să recupereze prejudiciul produs prin neexecutarea contractului, pe motiv că de la 24 decembrie 2011 Mihai Şeremet se consideră în întârziere, după cum prevăd dispoziţiile art. 617, 602 Cod civil.

Menţionează că conform pct.4.8 al contractului nr. 1 din 12 aprilie 2011, proiectantul se penalizează cu 0,1% din onorariul achitat, al etapei date, pentru fiecare zi de întârziere pentru volumul de lucrări nepredate la timp, respectiv din suma de 3200 Euro, urmează a fi calculată penalitate din 24 decembrie 2011 în mărime de 352 euro calculată până la 12 aprilie 2012 (3200 Euro x 0,1% x 110 zile = 352 euro. La fel indică că pârâtul ca urmare a întreruperii relaţiilor contractuale urmează să restituie suma de 3300 euro, astfel începând cu 24 decembrie 2011 şi conform art. 619 Cod civil este ţinut să achite dobânda legală pe perioada de întârziere suma de 189 euro, pentru perioada 24 decembrie 2011 – 12 aprilie 2012 (3300 euro x (10% + 9% : 365zile x 110 zile)) = 189 euro.

La fel a indicat că fiind de bună credinţă la 13 februarie 2012 a mai expediat încă o somaţie în adresa pârâtului, care de asemenea a fost lăsată fără atenţie. Solicită încasarea din contul lui Mihail Şeremet în beneficiul lui Vasile Gociu a sumei de 3300 euro - avans achitat la 12 aprilie 2011 întru elaborarea documentaţiei de proiect pentru construirea casei private din str. N. Milescu Spătaru, mun. Chişinău, penalităţii în mărime de 352 Euro (până la 12 aprilie 2012), dobânzii de întârziere în mărime de 189 euro şi cheltuielilor de judecată, inclusiv taxa de stat în mărime de 1584 lei şi onorariul avocatului.

Ulterior, la 22 noiembrie 2012 Vasile Giciu a depus cerere de majorarea a cuantumului pretenţiilor solicitând încasarea din cotului lui Mihai Şeremet în beneficiul său suma de 3300 euro - avans achitat la 12 aprilie 2011, penalităţii în mărime de 594 Euro (până la 22 noiembrie 2012), dobânzii de întârziere în mărime de 450,2 euro, cheltuielilor de judecată, inclusiv taxa de stat în mărime de 1584 lei şi onorariul avocatului. La 17 ianuarie 2013, Vasile Giciu a mai depus o cerere de majorarea a cuantumului pretenţiilor solicitând încasarea din contul lui Mihai Şeremet în beneficiul său suma de 3300 euro - avans achitat la 12 aprilie 2011, penalităţii în mărime de 594 Euro (până la 17 ianuarie 2013), dobânzii de întârziere în mărime de 518,5 euro, cheltuielilor de judecată, inclusiv taxa de stat în mărime de 1584 lei şi onorariul avocatului.

Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 28 ianuarie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, încasat din contul lui Mihai Şeremet în folosul lui Vasile Gociu suma de 3300 euro cu titlu de avans achitat, 394 euro cu titlu de penalitate conform contractului, iar în total suma de 3652 euro în valută naţională la data executării hotărârii judecătoreşti. Totodată a fost încasat din contul lui Mihai Şeremet în folosul lui Vasile Gociu cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat în mărime de 1584 lei. În rest acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2013 a fost respins apelul declarat de către Mihai Şeremet, admis apelul declarat de către Vasile Gociu, casată parţial hotărârea primei instanţe în partea respingerii pretenţiilor cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, a penalităţii în mărime de 200 euro şi cheltuielilor de asistenţă juridică şi în această parte a fost emisă o nouă hotărâre, prin care a fost încasat din contul lui Mihai Şeremet în beneficiul lui Vasile Gociu dobânda de întârziere în sumă de 661,3 euro, penalitatea în sumă de 200 euro, iar în total în sumă de 861,3 euro, echivalentul în lei moldoveneşti la ziua executării deciziei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 5000 lei.

De asemenea a fost corectată sintagma din dispozitivul hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 28 ianuarie .2013 în „3694” în loc de „3652”. În rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută. La 18 iulie 2013, Mihai Şeremet a declarat recurs împotriva decizie instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, considerându-le neîntemeiate. Menţionează că prima instanţă greşit a dat apreciere probelor prezentate la materialele dosarului, astfel pronunţând o hotărâre ilegală, iar instanţa de apel superficial a examinat apelul declarat de el, astfel eronat a apreciat circumstanţele cauzei.

Susţine că hotărârile instanţelor de judecată sunt bazate pe argumentele intimatului, care sunt neîntemeiate. Indică că conform contractului individual de muncă nr. 1 din 12 aprilie 2011 Vasile Gociu a comandat iar el ca proiectat urma să elaboreze un proiect pentru construcţia casei private cu 18-20 apartamente în 5-6 nivele. Conform pct. 3.1 a contractului a fost stabilit preţul lucrărilor de proiectare în sumă de 5 euro pentru un m.p. de suprafaţa totală. La achitarea avansului suprafaţa totală a casei proiectate nu era cunoscută, deoarece beneficiarul nu era apreciat de parametrii construcţiei - 18 sau 20 apartamente, 5 sau 6 nivele, de aceia achitarea avansului urma să fie achitată după aprobarea variantei finale în schiţă.

Afirmă că instanţele de judecată au reţinut că la semnarea contractului nu a fost indicat termenul de elaborare şi predare a proiectului, ceea ce nu este corect şi contravine materialelor prezentate , deoarece, conform p. 4.6 a contractului proiectul urma să fie predat pe etape, şi anume în termen de 30 de zile de la completarea documentaţiei anteproiect, întocmirea completă a caietului de sarcini şi aprobarea variantei finale în schiţă de către Beneficiar şi Antreprenor, însă beneficiarul Vasile Gociu nici până în ziua adresării în instanţa de judecată nu a aprobat varianta finală în schiţă de rând cu Antreprenorul, fapt care a făcut imposibil efectuarea lucrărilor asupra proiectului din vina intimatului.

Aspect care a fost trecut cu vederea, nefiindu-i dată aprecierea corectă. Mai indică că intimatul a refuzat să semneze caietul de sarcini şi varianta finală, deoarece acest fapt era legat de achitarea adăugător a sumei de 2000 euro cu titlul de avans, conform pct. 4.3 lit. b) a contractului, pe motiv că în timpul lucrărilor de proiect, la propunerea beneficiarului de a modifica şi a completa proiectul, s-a lărgit suprafaţa totală a locuinţei, evident că s-a mărit şi costul lucrărilor de proiect, inclusiv s-a mărit şi suma avansului, deoarece avansul constituia, conform contractului 50% din suma totală. Menţionează că contractul a fost încheiat la 12 aprilie 2011, iar intimatul numai la 22 septembrie 2011 a primit certificatul de urbanism pe numele său, însă în motivarea acţiunii a indicat că proiectantul urma să elaboreze proiectul în 2-3 luni după semnarea contractului.

Astfel, el a fost în imposibilitate să-şi îndeplinească obligaţiile anume în termenul indicat numai din vina intimatului. Consideră că contractul a fost reziliat unilateral de către Bintimat ilegal, deoarece la capitolul VI al contractului „Alte clauze” este stipulat că prezentul contract poate fi modificat sau reziliat cu acordul scris al părţilor, modificare/rezilierea unilaterală exonerând de răspundere persoana în culpă. Insistă că vina nu este a lui, ci a intimatului, care nu şi-a îndeplinit obligaţiile stipulate în contract, fapt de care a fost omis de instanţele.

Mai indică că instanţa de apel greşit a reţinut că el nu şi-a executat obligaţiile contractuale şi drept urmare la 15 noiembrie 2011 Vasile Gociu prin somaţie a avertizat despre rezilierea contractului în cazul dacă nu va fi executată obligaţia asumată în termen de 30 de zile de la primirea somaţie, deoarece în şedinţa instanţei de apel fiind audiat în calitate de martor Vitalie Zdrobău a confirmat că a conlucrat împreună cu Mihai Şeremet la elaborarea proiectului şi că în prima jumătate a toamnei a anului 2011 proiectul practic era finisat, aproximativ 70-80 % din lucru. Urma să fie aprobată varianta finală, care trebuia să fie coordonată cu beneficiarul. Afirmă că prin declaraţiile martorului s-a demonstrat că obligaţiunile sale le îndeplinea conform contractului, pe când Vasile Gociu urma să semneze caietul de sarcini şi varianta finală, dar nu să înainteze arhitectului somaţie despre rezilierea contractul.

Indică că instanţa de apel nu a dat o apreciere corectă acestor probe. Susţine că intimatul a primit direct la mână şi prin poşta electronică proiectul arhitectural la diferite etape de lucru, ceia ce i-a permis mai apoi readresarea proiectului şi comenzii unui alt arhitect-executant la preţuri reduse de servicii, fapt confirmat de martorul audiat în şedinţa instanţei de apel - arhitect Victor Goitu, care a indicat că intimatul Vasile Gociu s-a apropiat de el pentru a încheia o tranzacţie privind elaborarea documentaţiei de proiect pentru construcţia casei de locuit, fiindu-i prezentat schiţa unui proiect, care mai apoi a înţeles că este schiţa proiectului elaborat de Mihai Şeremet. Insistă că prima instanţă nu a dat apreciere nici faptului că de către el încă la finele anului 2011 a fost elaborat proiectul la compartimentul A, faza S, P şi PE, înainte de a înaintată acţiunea în judecată, copiile schiţelor de proiect fiind anexate la materialele dosarului.

Invocă că despre finisarea proiectului beneficiarul a fost informat telefonic, însă intenţionat, cu rea-voinţă, tacit s-a refuzat, având deja intenţii de a transmite proiectul unui alt proiectant pentru continuarea lucrărilor la un preţ mai redus, fapte asupra căror nu s-a pronunţat instanţa de apel. Consideră că prima instanţă superficial a examinat probele anexate la dosar, nu a întrat în esenţa prevederilor contractului, situaţiei de fapt create între el şi Vasile Gociu şi eronat a aplicat prevederile art. 575, art. 602 Cod civil cu privire la executarea obligaţiilor, deoarece termenul executării contractului este indicat în acesta, mai mult că neexecutarea contractului a avut loc din vina intimatului şi nu a lui.

Susţine că eronat instanţa de apel a reţinut că „în contract nu este statuat că numai după primirea certificatului de urbanism se va perfecta proiectul”, pe motiv că în contract nici nu urma să fie indicate asemenea prevederi, deoarece această prevedere este prevăzută de Legea cu privire la activitatea arhitecturală nr. 1350 -XIV din 02 noiembrie 2000. Astfel, indică că concluziile instanţei de apel precum că Mihai Şeremet nu-şi executa obligaţiile corespunzător şi Vasile Gociu a fost nevoit să primească un alt certificat de urbanism la 02 noiembrie 2011, ca urmare expirării certificatului de urbanism din 23 noiembrie 2010 sunt greşite.

Remarcă că aceste concluzii indică la examinarea superficială a cauzei şi materialelor dosarului, deoarece certificatul de urbanism din 02 septembrie 2011 a fost eliberat nu din cauza că expira certificatul de urbanism din 23 noiembrie 2010, ci din cauza că primul certificat a fost eliberat pe numele fratelui intimatului - Gheorghe Gociu şi nici de cum nu putea fi elaborat proiectul fără certificatul de urbanism, eliberat legal, pe numele persoanei beneficiare. Mai afirmă că eronat instanţa de apel a aplicat prevederile art. 619 Cod civil şi a încasat dobânda de întârziere.

Consideră că dobânda de întârziere se aplică obligaţiilor precuniare, iar obligaţiile precuniare sunt obligaţiile care se exprimă în împrumut bănesc, achitări în bani, transferuri în bani, adică obligaţia de a întoarce bani, pe când între el şi intimat sunt de faţă obligaţiunile pentru elaborarea documentaţiei de proiect, contractul încheiat fiind unul de prestări de servicii şi aceste obligaţii nu sunt purtătoare de dobândă, astfel litigiile apărute în urma executării obligaţiilor prevăzute de contractul dat, sunt reglementate de capitolul XI a Codului civil. La fel a indicat că în prezent la Judecătoria Râşcani mun.

Chişinău se află spre examinare acţiunea lui împotriva lui Vasile Gociu Vasile cu privire la încasarea retribuţiei pentru lucrările efectuate la elaborarea documentaţiei de proiect pentru construcţia casei de locuit, în urma rezilierii contractului individual de muncă nr. 1 din 12 aprilie 2011. Consideră că aceste cauze sunt conexe şi judecarea lor simultană va duce la soluţionarea rapidă şi justă a litigiului, de aceia consideră necesar de a restitui pricina spre rejudecare în prima instanţă pentru a fi examinată împreună cu acţiunea care se află pe rol la Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 20 mai 2013 a fost recepţionată de recurent la 04 iunie 2013, fapt confirmat prin recipisă (f. d. 171). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 18 iulie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. După cum denotă actele cauzei, înaintând acţiunea în judecată împotriva lui Mihai Şeremet, Vasile Gociu, concretizându-şi cerinţele, a solicitat încasarea din contul lui Mihai Şeremet în beneficiul său suma de 3300 euro - avans achitat la 12 aprilie 2011 întru elaborarea documentaţiei de proiect pentru construirea casei private din str. N. Milescu Spătaru, mun. Chişinău, penalităţii în mărime de 594 Euro (până la 17 ianuarie 2013), dobânzii de întârziere în mărime de 518,5 euro, cheltuielilor de judecată, inclusiv taxa de stat în mărime de 1584 lei şi onorariul avocatului.

Judecând pricina în cauză, prima instanţă a admis parţial acţiunea şi a încasat din contul lui Mihai Şeremet în folosul lui Vasile Gociu suma de 3300 euro cu titlu de avans achitat, 394 euro cu titlu de penalitate conform contractului, iar în total suma de 3652 euro în valută naţională la data executării hotărârii judecătoreşti. Totodată a încasat din contul lui Mihai Şeremet în folosul lui Vasile Gociu cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat în mărime de 1584 lei, iar în rest a respins acţiunea.

Fiind investită cu judecarea apelului declarat de către Vasile Gociu, instanţa de apel l-a găsit întemeiat, casând parţial hotărârea primei instanţe în partea respingerii pretenţiilor cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, penalităţii în mărime de 200 euro şi cheltuielilor de asistenţă juridică şi în această parte pronunţând o nouă hotărâre cu privire la încasarea din contul lui Mihai Şeremet în beneficiul lui Vasile Gociu dobânda de întârziere în sumă de 661,3 euro, penalitatea în sumă de 200 euro şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 5000 lei. Totodată, instanţa de apel a respins apelul declarat de către Mihai Şeremet ca neîntemeiat. În susţinerea soluţiei date, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă temeinic a admis parţial acţiunea lui Vasile Gociu, însă incorect a respins pretenţiile cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, penalităţii şi cheltuielilor de judecată.

La fel, instanţa de apel a considerat că Mihai Şeremet nu a invocat careva probe ce ar combate pretenţiile lui Vasile Gociu şi care ar duce la casarea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 130 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege şi nici un fel de probe nu au pentru instanţă judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra argumentelor invocate de către Mihai Şeremet în cererea de apel, precum şi materialului anexat la dosar, fără a examina sub toate aspectele legalitatea şi temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile şi legislaţia în vigoare. În acest context, instanţa de recurs conchide că instanţa de apel a stabilit că în contractul nr. 1 din 12 aprilie 2011 încheiat între părţi nu a fost stabilită data concretă de executare a proiectului de către Mihai Şeremet, dar conform înţelegerii verbale proiectarea urma să dureze 2-3 luni, obligaţie care nu a fost respectată de către proiectant.

La o astfel de concluzie instanţa de apel a ajuns, însă, fără a da o apreciere adecvată argumentului susţinut de apelantul Mihai Şeremet la acest capitol, care a insistat asupra faptului că conform pct. 4.6 al contractului proiectul urma a fi predat pe etape şi anume în termen de 30 zile de la completarea documentaţiei anteproiect, întocmirea completă a caietului de sarcini şi aprobarea variantei finale în schiţă de către beneficiar şi antreprenor, însă beneficiarul Vasile Gociu nici până în ziua adresării cu prezenta acţiune nu a aprobat varianta finală în schiţă, fapt care a făcut imposibilă efectuarea lucrărilor asupra proiectului anume din vina beneficiarului.

La acest segment, instanţa de recurs va remarca că un alt argument susţinut de către Mihai Şeremet, în sensul enunţat, este că deşi contractul a fost încheiat la 12 aprilie 2011, beneficiarul Vasile Gociu a primit certificatul de urbanism pe numele său doar la 22 septembrie 2011, respectiv el a fost în imposibilitate de a-şi îndeplini obligaţiile contractuale anume din vina beneficiarului. Argumentele date, însă, au fost trecute cu atenţia de către instanţa de apel, fără a fi dată o apreciere corespunzătoare, fapt ce indică la încălcarea dispoziţiilor alin. (5) al art. 373 CPC, care direct stipulează că instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Susţinerile lui Mihai Şeremet urmau a fi analizate şi în cumul cu probele materiale existente la dosar, prin prisma clauzelor contractuale şi cadrului legal aplicabil raportului juridic apărut, în vederea stabilirii circumstanţelor de fapt şi judecarea justă a cauzei, or ultimul afirmă că încă în toamna anului 2011 era deja realizat un volum mare de lucru asupra proiectului, fiind elaborat proiectul la compartimentul A, faza S,P şi PE, fapt despre care a fost înştiinţat şi beneficiarul. În sensul dat, instanţa de recurs indică că, la caz, urma a fi dată o analiză minuţioasă materialului probator propus de către Mihai Şeremet, pentru a fi stabilit volumul lucrului, precum şi etapa de executare a proiectului de către ultimul, la data recepţionării somaţiei expediată de către Vasile Gociu, or din actele cauzei se reflectă că Mihai Şeremet a efectuat lucrări la proiectul comandat de Vasile Gociu (f. d. 40-81).

Pe când instanţa de apel, fără a da o apreciere cuvenită probelor materiale prezentate de părţi, într-un mod arbitrar şi declarativ a conchis că Mihai Şeremet nu şi-a executat nici integral şi nici parţial obligaţiunile sale contractuale, fapt ce indică că concluziile instanţei de apel, în acest sens, sunt lipsite de certitudine.

De altfel, se constată a fi neînţeleasă şi reţinerea de către instanţa de apel a faptului că din motivul că Mihai Şeremet nu-şi executa obligaţiile contractuale corespunzător Vasile Gociu a fost nevoit să primească un alt certificat de urbanism la 02 septembrie 2011, indicând că între timp trebuia să expire certificatul de urbanism eliberat la 23 noiembrie 2010. Astfel, instanţa de apel a lăsat fără atenţie faptului că certificatul de urbanism din 23 noiembrie 2010 a fost eliberat pe numele lui Gheorghi Gociu, pe când cel din 02 septembrie 2011 a fost eliberat pe numele lui Vasile Gociuc, certificat care, după cum a insistat Mihai Şeremet, şi urma a fi pus la baza elaborării documentaţiei de proiect, or deşi actele date au fost întocmite pentru unul şi acelaşi obiectiv, aceste certificate de urbanism au fost eliberate pentru solicitanţi diferiţi, mai mult că ultimul certificat conţine şi alte date ce vizează respectarea criteriilor la elaborarea documentaţiei de proiect.

În conexiunea celor relatate, se constată că instanţa de apel limitativ s-a expus asupra cererii de apel declarate de către Mihai Şeremet, fără a se pronunţa asupra tuturor aspectelor importante şi apreciind într-un mod arbitrar probele prezentate, fapt ce indică cert că apelul a fost judecat superficial, ce constituie încălcarea normelor de drept procedural. În speţă, important este faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieşind din specificul acestui, presupune prin sine lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt, care, este diferită de la caz la caz, în coroborare cu cadrul legal aplicabil speţei.

Prin prisma normelor procedurale enunţate, precum şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Mihai Şeremet. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Gociu împotriva lui Mihai Şeremet cu privire la încasarea sumei, dobânzii de întârziere şi penalităţii, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Iurie Diaconu Nicolae Gordilă