2ra-1106/14 — Încasarea datoriei,dobînzii de întîrziere şi penalităţii

prima instanță G. Gorun dosarul nr. 2ra-1106/14 instanța de apel N. Budăi I. Muruianu A. Pahopol DECIZIE 16 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Oleg Sternioală, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Vasile Gociu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Gociu împotriva lui Mihai Şeremet cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi penalității, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013, prin care a fost repus în termen apelul declarat de către Mihai Şeremet, respins apelul declarat de către Vasile Gociu, admis apelul declarat de către Mihail Şeremet, casată hotărârea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chişinău din 28 ianuarie 2013 şi emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea lui Vasile Gociu a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 18 aprilie 2012, Vasile Gociu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Mihai Şeremet cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi penalității.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 12 aprilie 2011 a încheiat contractul nr. 1 cu proiectantul Mihai Şeremet, în baza căruia ultimul şi-a asumat obligația de a elabora documentația de proiect pentru construirea unei case private cu 18-20 apartamente în 5-6 nivele din str. Milescu Spătaru, mun. Chişinău. Menționează că în ziua semnării contractului i-a achitat pârâtului avansul în mărime de 3300 euro din suma totală de 6500 euro, ceea ce se confirmă prin chitanţele din 13 aprilie 2011 şi 14 martie 2011. Invocă că proiectul urma să fie elaborat în două tranșe: compartimentul A,R, faza PE-POS (proiect organizare şantier) PG, PVS, faţadele. Susține că deși în contract nu a fost stabilită data executării proiectului, între părți a avut loc o înțelegere verbală precum că proiectarea va dura aproximativ 2-3 luni, cu toate acestea pe parcursul a 7 luni pârâtul nu şi-a onorat obligațiile contractuale.

Astfel, la 15 noiembrie 2011 în adresa pârâtului a fost expediată o somație, prin care s-a acordat termen de 30 de zile de executare a obligațiilor asumate în modul stabilit de art. 575 alin. (1) Codul civil. 2 Indică că prin aceiași somație pârâtul a fost avertizat şi despre faptul rezilierii contractului în cazul în care nu va fi executată obligația asumată în termen de 30 de zile din momentul recepționării somației, care conform avizului de recepție a fost primită la 24 noiembrie 2011. Consideră că contractul nr. 1 din 12 aprilie 2011 se consideră reziliat din 24 decembrie 2011, deoarece conform art. 737 Codul civil, rezoluțiunea contractului operează prin declarație scrisă față de cealaltă parte.

Iar, art. 748 Codul civil, indică că dacă motivul rezilierii constă în neexecutarea unei obligații contractuale, rezilierea este admisibilă numai la expirarea fără rezultat a unui termen de remediere sau după o somație rămasă fără efect. În acest sens referindu-se şi la art. 741 Codul civil. Susține că somația înaintată către pârât a rămas fără efect, deoarece până în prezent reclamantul nu a primit nici un răspuns şi pe parcursul unui an nu au fost executate, nici integral şi nici parțial obligațiile asumate prin contract. Cu referire la art. 735, 738 Codul civil, afirmă că pârâtului îi este imputabilă cauza rezoluțiunii, deoarece intenționat şi în mod flagrant, acesta nu dorește să execute prevederile contractului, astfel Mihai Şeremet urmează să recupereze prejudiciul produs prin neexecutarea contractului.

Menționează că conform pct. 4.8. al contractului nr. 1 din 12 aprilie 2011, proiectantul se penalizează cu 0,1 % din onorariul achitat, al etapei date, pentru fiecare zi de întârziere pentru volumul de lucrări nepredate la timp, respectiv din suma de 3200 Euro, urmează a fi calculată penalitate din 24 decembrie 2011 în mărime de 352 Euro, calculată pînă la 12 aprilie 2012 (3200 Euro x 110 zile = 325 Euro). La fel, indică că pârâtul ca urmare a întreruperii relaţiilor contractuale urmează să restituie suma de 3300 euro, astfel începând cu 24 decembrie 2011 şi conform art. 619 Codul civil este ţinut să achite dobânda legală pe perioada de întârziere suma de 189 euro, pentru perioada 24 decembrie 2011 – 12 aprilie 2012 (3300 euro X (10% +9% : 365 zile x 110 zile)) = 189 Euro.

De asemenea, a menţionat că fiind de bună credinţă la 13 februarie 2012 a mai expediat încă o somație la adresa pârâtului care de asemenea a fost lăsată fără răspuns. Prin urmare, solicită Vasile Gociu încasarea în beneficiul său de la Mihai Șeremet avansul achitat la 12 aprilie 2011 în mărime de 3300 euro, penalitatea calculată din 24 decembrie 2011 până la 12 aprilie 2012, în sumă de 352 euro, dobânda de întârziere în mărime de 189 euro și a cheltuielilor de judecată, inclusiv taxa de stat în mărime de 1584 lei.

La 22 noiembrie 2012, Vasile Gociu a depus o cerere de majorare a cuantumului pretențiilor, solicitând încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a sumei de 3300 euro avansul achitat la 12 aprilie 2011, penalitatea calculată de la 24 decembrie 2011 până la 22 noiembrie 2012 în mărime de 594 euro, dobânda de întârziere, calculată de la 24 decembrie 2011 până la 22 noiembrie 2012 în mărime de 450,2 euro, cheltuielile de judecată și taxa de stat în mărime de 1584 lei și onorariul avocatului. La 17 ianuarie 2013, reclamantul a mai depus o cerere de majorare a cuantumului pretențiilor, solicitând încasarea din contul pârâtului avansul achitat în mărime de 3300 euro, penalitatea calculată de la 24 decembrie 2011 până la 17 3 ianuarie 2013 în mărime de 594 euro, dobânda de întârziere, calculată de la 24 decembrie 2011 până la 17 ianuarie 2013, în mărime de 518,5 euro, cheltuielile de judecată și taxa de stat în mărime de 1584 lei și onorariul avocatului.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chişinău din 28 ianuarie 2013 acțiunea a fost admisă parțial, s-a încasat din contul lui Mihai Șeremet în folosul lui Vasile Gociu suma de 3300 euro cu titlu de avans achitat, 394 euro cu titlu de penalitate conform contractului, iar în total suma de 3652 euro în valută națională la data executării hotărârii judecătorești şi cheltuielile de judecată în mărime de 1584 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2013 a fost respins apelul declarat de către Mihai Șeremet, admis apelul declarat de către Vasile Gociu, casată parțial hotărârea primei instanțe în partea respingerii pretențiilor cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, a penalității în mărime de 200 euro și cheltuielilor de asistență juridică şi în această parte a fost emisă o nouă hotărâre prin care a fost încasat din contul lui Mihai Șeremet în beneficiul lui Vasile Gociu, dobânda de întârziere în sumă de 661,3 euro, penalitatea în sumă de 200 euro, în sumă totală de 861,3 euro cu echivalentul în valută națională la data executării deciziei și cheltuielile de judecată în sumă de 5000 lei.

De asemenea s-a corectat sintagma din dispozitivul hotărârii Judecătoriei Râșcani mun. Chişinău din 28 ianuarie 2013, în ,,3694” în loc de ,,3652”. În rest hotărârea primei instanțe a fost menținută. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 09 octombrie 2013, a fost admis recursul declarat de către Mihai Șeremet și s-a casat integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2013 cu trimiterea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013, a fost repus în termen apelul declarat de Mihai Șeremet, respins apel declarat de Vasile Gociu, admis apelul declarat de Mihai Şeremet, casată hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea lui Vasile Gociu a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 22 ianuarie 2014, în termenul prevăzut de lege, Vasile Gociu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. Recurentul Vasile Gociu, în motivarea recursului, a invocat nu este de acord cu decizia instanței de apel deoarece este neîntemeiată și ilegală bazată pe aplicarea eronată și incorectă a normelor de drept material şi, anume, a fost interpretată în mod eronat legea precum şi a apreciat arbitrar probele administrate la actele pricinii.

Consideră că instanța de apel incorect a stabilit circumstanțele de fapt ale raportului juridic litigios și astfel eronat a apreciat circumstanțele cauzei, fapt prin care a pronunțat o decizie neîntemeiată şi ilegală, contrară prevederilor normelor de drept material din motiv că superficial a examinat pricina, contrar faptelor evidente din dosar, numai prin prisma afirmaţiilor false neconformate a intimatului Mihail Şeremet şi martorilor din partea acestuia. La 07 aprilie 2014, Mihai Şeremet a depus referinţă prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel pe care o consideră întemeiată şi legală. 4 În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Prin scrisoarea din 19 decembrie 2013, Curtea de Apel Chişinău a expediat părţilor copia deciziei din 12 decembrie 2013, iar la 22 ianuarie 2014, adică în termenul prevăzut de lege, Vasile Gociu a depus cererea de recurs. În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 02 aprilie 2014 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Verificând argumentele invocate în recurs în baza materialelor dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. Din actele pricinii s-a stabilit că Vasile Gociu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mihai Şeremet prin care a solicitat încasarea avansului achitat în sumă de 3300 euro, penalităţi în mărime de 594 euro, dobânda de întârziere în mărime de 518,5 euro şi cheltuielile de judecată în mărime de 1584 lei rezultate din neexecutarea contractului de către Mihai Şeremet privind efectuarea proiectului pentru construirea casei private din str. N. Milescu Spătaru, mun. Chişinău. Judecînd pricina prima instanţă a admis acţiunea lui Vasile Gociu concluzionând că sunt întemeiate cerinţele invocate de Vasile Gociu privind restituirea avansului în sumă de 3300 euro şi încasarea penalităţilor, deoarece derivă din contractul semnat de părţi.

Instanţa de apel examinând pricina în ordine de apel a concluzionat că prima instanţă a emis hotărârea cu aplicarea eronată a normelor de drept material, casînd hotărîrea emisă şi a emis o nouă hotărîre de respingere a acţiunii lui Vasile Gociu concluzionînd că proiectantul nu a avut posibilitatea de a-şi îndeplini obligaţiile în modul corespunzător, această situaţie fiind condiţionată de acţiunile şi inacţiunile lui Vasile Gociu şi că acesta nu avea dreptul să rezilieze în mod unilateral contractul încheiat la 12 aprilie 2014 cu Mihai Şeremet. Instanţa de recurs reţine că, fiind investită cu judecarea pricinii în cauză instanţa de apel, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, având la bază cumulul de probe prezentate de părţi, corect a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii.

Conform art.512 alin. (l) Codul civil, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute, iar art.572 alin. (1) al Codul civil, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Conform art. 666 Codul civil, contract este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice. Contractului îi sînt aplicabile normele cu privire la actul juridic. Contractul poate fi de adeziune sau negociat, sinalagmatic sau unilateral (generează obligaţii 5 doar pentru una dintre părţi), comutativ sau aleatoriu şi cu executare instantanee sau succesivă, precum şi de consumator.

S-a stabilit cu certitudine că conform contractului individual de muncă nr. 1 din 12 aprilie 2011, beneficiarul Vasile Gociu a comandat iar proiectantul Mihai Şeremet urma să elaboreze un proiect pentru construcţia casei private cu 18-20 apartamente în 5-6 nivele din str. N. Milescu Spătaru, mun. Chişinău. Conform pct. 3.1 a contractului a fost stabilit preţul lucrărilor de proiectare în sumă de 5 euro pentru un m.p. de suprafaţa totală. Astfel la achitarea avansului suprafaţa totală a casei proiectate nu era cunoscută, deoarece beneficiarul nu era apreciat de parametrii construcţiei - 18 sau 20 apartamente, 5 sau 6 nivele, astfel achitarea avansului urma să fie achitată după aprobarea variantei finale în schiţă.

Conform pct. 4.6 a contractului nr. 1 din 12 aprilie 2011, proiectul urma să fie predat pe etape şi anume în termen de 30 de zile de la completarea documentaţiei anteproiect, întocmirea completă a caietului de sarcini şi aprobarea variantei finale în schiţă de către beneficiar şi antreprenor. Prin urmare, instanţa de recurs consideră că instanţa de apel consideră eronată afirmaţia invocată de Vasile Gociu precum că la semnarea contractului nu a fost indicat termenul de elaborare şi predare a proiectului, această afirmaţie nu e corectă şi este contrară probelor administrate de intimat, deoarece beneficiarul Vasile Gociu nici nu a aprobat varianta finală în schiţa de rînd cu antreprenorul. Drept consecinţă această situaţie a generat şi imposibilitatea efectuării lucrărilor asupra proiectului din vina anume a beneficiarului.

Mai mult, se reţine şi faptul că contractul încheiat în cazul din speţă este datat cu data de 12 aprilie 2011, iar beneficiarul numai la 22 septembrie 2011 a primit certificatul de urbanism pe numele său. Reieşind din circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că instanţa de apel temeinic şi legal a stabilit că proiectantul Mihai Şeremet nu a avut posibilitatea de a-şi îndeplini obligaţiile în modul corespunzător, cu bună credinţă, la locul şi în momentul potrivit, această situaţia a fost condiţionată numai de acţiunile beneficiarului Vasile Gociu, iar afirmaţiile recurentului precum că unica condiţie pentru executarea lucrărilor de proiectare era achitarea sumei de bani indicate în contract dar nu şi a certificatului de urbanism nu corespunde realităţii din motivul că orice arhitect nu poate finaliza şi preda proiectul fără prezenţa obligatorie a certificatului de urbanism.

De asemenea, temeinic şi legal instanţa de apel a concluzionat că recurentul Vasile Gociu ilegal a reziliat contractul încheiat la 12 aprilie 2013, deoarece conform capitolului VI „Alte clauze” este stipulat că „prezentul contract poate fi modificat sau reziliat cu acordul scris al părţilor, modificare/rezilierea unilaterală exonerînd de răspundere persoana în culpă”. Astfel corect s-a stabilit că vina nu este a proiectantului – Mihai Şeremet, ci a beneficiarului – Vasile Gociu.

Nu poate fi reţinut drept întemeiat argumentul recurentului precum că a expediat prin poştă înştiinţarea despre rezilierea unilaterală a contractului de către beneficiar, deoarece un mare volum de lucru asupra proiectului dat era deja realizat în anul 2011. Faptul dat se confirmă şi prin depoziţiile martorului Victor Goitu care a 6 confirmat că în luna martie anul 2012, proiectul arhitectural întocmit de Mihai Şeremet în volum de 80% a fost readresat dânsului de către Vasile Gociu pentru a elabora continuarea schiţei proiectului început de ultimul. De asemenea, a confirmat că planul arhitectural nu a fost modificat esenţial, rămânând în mare majoritate varianta întocmită de Mihai Şeremet.

În circumstanţele expuse instanţa de recurs consideră că instanţa de apel just a stabilit că Mihail Şeremet şi-a executat obligaţiile asumate prin contractul nr. 1 din 12 aprilie 2011 şi a elaborat documentaţia de proiect pentru construcţia unei case de locuit private, iar Vasile Gociu la rîndul său cu rea credinţă a transmis proiectul întocmit de intimat în volum de 80%, alt proiectant, la un preţ mai redus. Este neîntemeiată şi nu poate fi reţinută critica recurentului cu privire la aceea că intimatul nu şi-a executat corespunzător obligaţiile asumate în baza contractului şi că dînsul a fot nevoit să primească un alt certificat de urbanism din 02 septembrie 2011, a fost nu din cauza că expira certificatul de urbanism din 23 noiembrie 2010, ci din cauza că primul certificat nu era eliberat pe numele recurentului dar pe numele fratelui său şi nici de cum nu putea fi elaborat proiectul fără certificat de urbanism, eliberat legal, pe numele persoanei beneficiare.

Instanţa de recurs consideră că odată ce s-a concluzionat că acţiunea principală cu privire la restituirea sumei de 3300 euro a fost respinsă, atunci întemeiat instanţa de apel a respins si pretenţia cu privire la încasarea penalităţii şi dobînzii de întîrziere. Or, dobînda de întîrziere se aplică obligaţiilor pecuniare, iar obligaţiile pecuniare sunt obligaţii care se exprimă în împrumut bănesc. Achitări în bani, transferuri de bani, adică obligaţia de a întoarce bani. În speţă părţile din litigiu sunt în faţa unor obligaţiuni pentru elaborarea documentaţiei de proiect, care l-a moment s-au transferat în litigiu şi aceste obligaţiuni nu sunt purtătoare de dobîndă.

Astfel, în circumstanţele expuse instanţa de recurs consideră că, argumentele invocate de către recurent în ceia ce priveşte faptul că, au fost interpretate eronat normele de drept material şi că instanţa de apel n-a dat o apreciere corespunzătoare probelor administrate nu pot fi reţinute, deoarece acestea poartă un caracter declarativ şi nu corespund realităţii, concluziile instanţei de apel în acest sens sînt bazate pe probe concludente, utile şi pertinente. În consecinţă, instanţa de recurs constată că, soluţia dată de instanţa de apel conform prevederilor legale enunţate este legală şi întemeiată, care a cercetat pertinent probele administrate la materialele pricinii şi corect a soluţionat litigiul din speţă în conformitate cu art. 130 CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul, că decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Vasile Gociu. 7 Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Gociu împotriva lui Mihai Şeremet cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi penalității.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Oleg Sternioală Ion Corolevschi