2rh-227/15 — Determinarea şi stabilirea cotelor-părţi ideale din imobil şi partajarea imobilului

prima instanţă: A. Malîi dosarul nr.2rh-227/15 instanţa de apel: L. Popova, S. Caitaz, A. Doga instanţa de recurs: V. Doagă, A. Cobăneanu, Iu. Oprea G. Stratulat, I. Corolevschi ÎNCHEIERE 19 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tatiana Vieru, Iuliana Oprea Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând cererea de revizuire depusă de către Constantin Prisacari, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Ceapa împotriva lui Constantin Prisacari cu privire la determinarea şi stabilirea cotelor-părţi ideale din imobil şi partajarea imobilului şi la cererea reconvenţională a lui Constantin Prisacari împotriva Valentinei Ceapa cu privire la partajarea imobilului proprietate comună în devălmăşie a soţilor, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 04 octombrie 2013, prin care a fost respins recursul declarat de către Constantin Prisacari şi au fost menţinute decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 martie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 17 decembrie 2012, c o n s t a t ă: La 11 martie 2009, Valentina Ceapa a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Constantin Prisacari cu privire la stabilirea cotelor-părţi ideale ale imobilului şi partajarea imobilului.

În motivarea acţiunii reclamanta Valentina Ceapa a indicat că în perioada 14 august 1997 - 25 martie 2006, s-a aflat cu pârâtul în relaţii de căsătorie. Până la căsătorie cu pârâtul, ea a dobândit în proprietate apartamentul nr. 14 din str. Vadul lui Vodă,71, mun. Chişinău, ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată din 25 martie 1995. La 25 august 1999, fiind deja în căsătorie cu pârâtul, a înstrăinat imobilul menţionat şi la aceeaşi dată, au procurat altă locuinţă şi, anume, apartamentul nr. 57 din str. Vadul lui Vodă,76, mun. Chişinău la preţul de 30000 lei. Astfel, bunul dobândit este un bun proprietate comună în devălmăşie, fiind dobândit în timpul căsătoriei cu pârâtul, însă odată cu desfacerea căsătoriei nu a fost supus partajării.

Conform art. 370 din Codul civil, împărţirea bunului proprietate comună în devălmăşie între coproprietarii devălmaşi se va face proporţional aportului fiecăruia la dobândirea bunului. Pînă la proba contrară, aportul coproprietarilor devălmaşi este prezumat a fi egal. Menţionează că reieşind din faptul că aportul său la dobândirea imobilului nr. 57 din str. Vadul lui Vodă,76, mun. Chişinău a fost mai mare decât a pârâtului, întrucât au fost investite mijloace financiare de 20000 lei, obţinute din înstrăinarea bunului personal al său, consideră că în cazul dat, nu este aplicabilă regula împărţirii imobilului în părţi egale. Consideră că luând în considerare valoarea imobilului de 30000 lei, precum şi aportul fiecărui coproprietar, cota sa parte este de 2/3, iar a pârâtului este de 1/3 cotă-parte din apartament şi împărţirea se poate face prin atribuirea întregului bun ei în schimbul unei sulte în favoarea pârâtului - coproprietar.

Prin urmare, solicită stabilirea cotelor-părţi din apartamentul nr. 57 din str. Vadul lui Vodă,76, mun. Chişinău, atribuindu-i 2/3 cote-părţi, iar lui Constantin Prisacari - 1/3 cotă-parte, împărţirea imobilului menţionat prin atribuirea întregului bun reclamantei, în schimbul unei sulte băneşti pentru cota-parte de 1/3 în favoarea lui Constantin Prisacari şi încasarea cheltuielilor de judecată. Ulterior, Valentina Ceapa a depus o cerere de modificare a pretenţiilor, solicitând stabilirea cotelor părţi în mărime de 2/3 ca fiind proprietate personală a sa, iar 1/3 cotă-parte ca proprietate comună a sa şi a pârâtului Constantin Prisacari, împărţirea imobilului nr. 57 din str. Vadul lui Vodă,76, mun.

Chişinău, prin atribuirea întregului bun ei, în schimbul unei sulte în favoarea lui Constantin Prisacari, pentru jumătate din cota de 1/3, ceea ce constituie suma de 118407 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 1900 lei. La 14 decembrie 2009, Constantin Prisacari a depus o cerere reconvenţională împotriva Valentinei Ceapa cu privire la partajarea imobilului proprietate comună în devălmăşie a soţilor. În motivarea acţiunii reconvenţionale pârâtul Constantin Prisacari a indicat că la 25 august 1999, împreună cu fosta soţie au procurat locuinţa nr. 57, compusă din două odăi din str. Vadul lui Vodă,76, mun. Chişinău, care din momentul procurării a devenit proprietate comună în devălmăşie a soţilor şi cotele lor sunt egale şi urmează a fi împărţite în mod egal.

Deoarece pârâta nu doreşte să locuiască împreună este necesar de vândut apartamentul prin licitaţie. Prin urmare, solicită partajarea apartamentului nr. 57 din str. Vadul lui Vodă,76, mun. Chişinău proprietate comună în devălmăşie prin atribuirea în proprietate a câte ½ cotă-parte ideală pentru fiecare şi vânzarea apartamentului prin licitaţie cu distribuirea preţului proporţional cotei-părţi a fiecăruia dintre ei. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 15 iulie 2010 acţiunea iniţială a fost admisă parţial, a fost partajată proprietatea comună în devălmăşie şi a fost recunoscut dreptul de proprietate al Valentinei Ceapa asupra 5/6 cote-părţi ideale din imobilul nr. 57 din str. Vadul lui Vodă,76, mun.

Chişinău, iar lui Constantin Prisacari - asupra 1/6 cotă-parte ideală din imobil nr. 57 din str.Vadul lui Vodă,76, mun. Chişinău, iar în rest acţiunea iniţială a fost respinsă ca neîntemeiată. Acţiunea reconvenţională a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2010 a fost respins apelul declarat de către Constantin Prisacari, a fost admis apelul declarat de către Valentina Ceapa, casată hotărârea primei instanţe în partea respingerii pretenţiei din acţiunea iniţială cu privire la încetarea proprietăţii comune prin împărţire şi emisă în această parte o nouă hotărâre, prin care a fost admisă pretenţia menţionată şi a fost împărţit imobilul nr. 57 din str. Vadul lui Vodă,76, mun.

Chişinău prin atribuirea întregului bun Valentinei Ceapa, în schimbul unei sulte în favoarea lui Constantin Prisacari, pentru cota-parte de 1/6, ceea ce constituie 118666 lei. În rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută. Prin decizia Curţi Supreme de Justiţie din 04 mai 2011 a fost admis recursul declarat de către Constantin Prisacari, au fost casate decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi restituită pricina spre rejudecare în primă instanţă, de un alt complet de judecată. La 07 decembrie 2012, Constantin Prisacari a depus o cerere suplimentară la cererea reconvenţională, indicând că în procesul examinării prezentei pricini a suportat cheltuieli de judecată în sumă de 13682,5 lei, care includ taxa de stat şi cheltuielile de asistenţă juridică, care consideră că urmează să-i fie restituite de către Valentina Ceapă.

Prin urmare, solicită încasarea de la Valentina Ceapa în beneficiul său a cheltuielilor de judecată în sumă de 13682,5 lei. În cadrul dezbaterilor judiciare Valentina Ceapa şi-a concretizat pretenţiile din acţiunea iniţială, solicitând stabilirea cotelor-părţi din apartamentul nr. 57 din str. Vadul lui Vodă, 76, mun. Chişinău în mărime de 2/3 ca fiind aportul personal al său, iar 1/3 cotă-parte ca fiind aportul comun al Valentinei Ceapa şi al lui Constantin Prisacari, partajarea cotei-părţi de 1/3 din apartamentul nr. 57 din str. Vadul lui Vodă, 76, mun. Chişinău în mod egal a câte 1/6 cotă-parte Valentinei Ceapa şi 1/6 cota-parte lui Constantin Prisacari, partajarea imobilului nr. 57 din str. Vadul lui Vodă 76, mun.

Chişinău, prin atribuirea întregului bun Valentinei Ceapa în schimbul unei sulte lui Constantin Prisacari pentru cota-parte de 1/6, ceea ce constituie 118666 lei, încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 900 lei - taxa de stat şi 1000 lei - cheltuielile pentru efectuarea expertizei. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 17 decembrie 2012 acţiunea iniţială a fost admisă, au fost stabilite cotele-părţi din apartamentul nr. 57 din str. Vadul lui Vodă,76, mun. Chişinău în mărime de 2/3 ca fiind aportul personal al Valentinei Ceapa, iar 1/3 cotă-parte ca proprietate în devălmăşie prin aportul comun al părţilor Ceapa Valentina şi Constantin Prisacari, a fost partajată cota-parte în devălmăşie de 1/3 cotă-parte din apartamentul nr. 57 din str. Vadul lui Vodă,76, mun.

Chişinău în mod egal a câte 1/6 cotă-parte Valentinei Ceapa şi 1/6 cotă-parte lui Constantin Prisacari, au fost stabilite cotele-părţi din apartamentul nr. 57 din str. Vadul lui Vodă, 76, mun. Chişinău în mărime de 5/6 Valentinei Ceapa şi 1/6 lui Constantin Prisacari şi a fost atribuit Valentinei Ceapa apartamentul nr. 57 din str. Vadul lui Vodă,76, mun. Chişinău în schimbul unei sulte, echivalentul a 1/6 cote-părţi, prin încasarea din contul Valentinei Ceapa în beneficiul lui Constantin Prisacari a sumei de 118666 lei. Au fost încasate de la Constantin Prisacari în beneficiul Valentinei Ceapa cheltuielile de judecată în mărime de 900 lei - taxa de stat şi 1000 lei – cheltuielile pentru efectuarea expertizei, în total suma de 1900 lei.

Acţiunea reconvenţională a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 martie 2013 a fost respins apelul declarat de către Constantin Prisacari şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 04 octombrie 2013 a fost respins recursul declarat de către Constantin Prisacari şi au fost menţinute decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. La 26 iunie 2015, Constantin Prisacari a depus o cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitând admiterea acesteia şi casarea deciziilor instanţelor de recurs şi apel şi a hotărârii primei instanţe. Revizuientul Constantin Prisacari, în motivarea cererii de revizuire, a invocat drept temei de revizuire a deciziei instanţei de recurs art. 449 lit. lit. a) şi b) CPC.

Menţionează că la baza deciziei instanţei de recurs a fost pus raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 180 din 23 martie 2010, întocmit de către Centrul de expertize independente „Cexin” SRL, care conţine concluzii false. Susţine că prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 180 din 23 martie 2010, întocmit de către Centrul de expertize independente „Cexin” SRL a fost ascuns faptul efectuării reparaţiei capitale şi, respectiv, creşterea semnificativă a valorii bunului. Afirmă că raportul de constatare tehnico-ştiinţifică enunţat a fost întocmit de către evaluator şi nu de expert. Invocă că expertul Oleg Mocanu, fiind obligat să întocmească raportul de expertiză, urma să verifice informaţia prezentată de evaluator.

Mai invocă că deşi prezentarea cu bună-ştiinţă a unei concluzii false în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică enunţat este un fapt cert, Colegiul penal al Curţii de Apel Chişinău a considerat că specialistul nu poate fi tras la răspundere penală pentru prezentarea cu bună-ştiinţă a unei concluzii false, deoarece acesta are calitatea de specialist şi nu de expert şi nu a fost preîntîmpinat de răspundere penală. Menţionează că evaluarea a avut loc în lipsa unui coproprietar, Constantin Prisacari, pe cînd prin încheierea judecătorească s-a dispus efectuarea expertizei în prezenţa obligatorie a părţilor. Susţine că experţii în mod fraudulos au descris apartamentul şi, anume, au indicat că în apartament este linoleum, parchet, însă în apartament nu există linoleum, în odăi şi antreu fiind instalat parchet, iar în bucătărie, baie şi viceu – teracotă.

Afirmă că experţii greşit au indicat că ferestrele sunt compuse din lemn dublu, deoarece în odaie este instalată fereastră din termopan. Invocă că prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2015 a fost constatat cu certitudine faptul că raportul de constatare tehnico- ştiinţifică nr. 180 din 23 martie 2010, întocmit de către Centrul de expertize independente „Cexin” SRL, conţine concluzii false. În conformitate cu art. 452 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei.

Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire. Articolul 452 alin. (3) Codul de procedură civilă, care prevede comunicarea participanţilor la proces a locului, datei şi orei şedinţei de judecată, nu a fost modificat. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr. 780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

Coroborând prevederile art. 452 alin. (1) Codul de procedură civilă cu art. 444 CPC, care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează soluţii diferite privitor la citarea şi participarea părţilor în instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie examinează cererea de revizuire în lipsa participanţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele motive. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă. Din dispoziţiile legale sus-arătate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare, prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. În conformitate cu art. 449 lit. a) CPC, revizuirea se declară în cazul în care s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în legătură cu pricina care se judecă, iar în conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii ori s-a modificat hotărârea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit drept temei pentru emiterea hotărârii sau deciziei a căror revizuire se cere.

Având ca temei prevederile enunţate, revizuientul Constantin Prisacari a anexat la cererea de revizuire ordonanţa de refuz în pornirea urmăririi penale din 02 decembrie 2014, ordonanţa din 29 decembrie 2014, încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 13 februarie 2015 şi decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2015. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că înscrisurile menţionate nu pot servi drept temei pentru admiterea cererii de revizuire, deoarece acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. lit. a) şi b) CPC.

Or, în sensul art. 449 lit. a) CPC este de înţeles că prin sentinţa penală irevocabilă au fost condamnaţi un judecător, grefier, martor, traducător sau unul dintre alţi participanţi la proces enumeraţi în art. 55, 59 CPC, care au luat parte la judecarea unei pricini civile, pentru infracţiune în legătură cu judecarea pricinii civile, anterior examinate, iar în sensul art. 449 lit. b) CPC este de înţeles că circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire să fi existat obiectiv până la pronunţarea hotărârii, iar revizuientul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii, precum şi că circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte pot servi temei de revizuire, ci doar atunci când sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei.

Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine şi principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că temeiurile invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. lit. a) şi b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Constantin Prisacari, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 04 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Ceapa împotriva lui Constantin Prisacari cu privire la determinarea şi stabilirea cotelor-părţi ideale din imobil şi partajarea imobilului şi la cererea reconvenţională a lui Constantin Prisacari împotriva Valentinei Ceapa cu privire la partajarea imobilului proprietate comună în devălmăşie a soţilor.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Iuliana Oprea Ion Druţă Ion Corolevschi