2ra-2016/15 — Repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-2016/15 prima instanţă: A. Mironov instanţa de apel: Gh. Eni, N. Bondarenco, V. Movilă ÎNCHEIERE 19 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, Judecătorul Tatiana Vieru Ion Druţă, Galina Stratulat examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Finanţelor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Şişanov Valerii împotriva Ministerului Finanţelor, Penitenciarul nr. 1 Taraclia şi Guţanu Andrei, privind repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 02 decembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Şişanov Valerii, casată integral hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 30 aprilie 2014 şi pronunţată o nouă hotărîre, c o n s t a t ă: La 05 august 2013, Şişanov Valerii, cetăţean al Federaţiei Ruse, care executa pedeapsa cu închisoarea în Penitenciarul nr.1 Taraclia, a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Guţanu Andrei, şef al Penitenciarului nr. 1 Taraclia privind recunoaşterea egalităţii reclamantului în faţa legii şi încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a invocat reclamantul că este invalid, fiindu-i amputat piciorul şi foloseşte proteză. Din motivul că în closetele din Penitenciarul nr. 1 Taraclia nu sunt instalate closete cu scaun, ci cupe la podea, iar reclamantul cu proteza nu este în stare să stea în pirostrii, este nevoit să-şi satisfacă necesităţile fiziologice în condiţii inumane, semi aşezat, din picioare, sprijinindu-se cu mâinile de perete. De asemenea, din cauză că baia nu este echipată cu scaune şi noptiere pentru a avea posibilitate să se aşeze, iar proteza nu trebuie să fie udată, nu a fost în stare să se spele pe un picior. Menţionează că s-a adresat de repetate ori la administraţia P-1 Taraclia, care însă, nu a reacţionat la adresările reclamantului, încălcând astfel, prevederile art.226 alin. (1) şi (2) Cod de executare.

Încălcările respective, au fost constatate de Procuratura raionului Taraclia, care la 07 decembrie 2009, a expediat în adresa Penitenciarului nr. 1 Taraclia o sesizare privind înlăturarea încălcărilor legislaţiei penale de executare şi neadmiterea lor pe viitor. Aceste încălcări au fost constatate şi prin încheierea Judecătoriei Taraclia din 18 iulie 2011. 1 Din motiv că Procuratura si Judecătoria Taraclia au stabilit încălcările menţionate, reclamantul s-a adresat cu cereri Şefului P-1 Taraclia, Guţanu Andrei, înregistrate cu nr. 97/12 din 22 noiembrie 2012, nr. 11/13 din 14 februarie 2013, nr. 33/13din 26 aprilie 2013, însă acesta nu a reacţionat, încălcându-i reclamantului dreptul la egalitatea în faţa legii şi autorităţilor.

În semn de protest, la 04 iunie 2013, Şişanov Valerii a declarat greva foamei. Consideră că în temeiul art.229 alin. (1) Cod de executare, Şefului P-1 Taraclia, era obligat să-l asculte şi să-i ceară explicaţii scrise, fapt ignorat de acesta. La 10 iunie 2013, reclamantul a depus plângere pe numele preşedintelui Comisiei Penitenciarului nr. 1 Taraclia, Guţanu Andrei, în care a indicat că din 04 iunie 2013, nu primeşte hrana acordată de penitenciar. Cererea fost înregistrată la 17 iunie 2013 cu nr.S-61/13. La 16 iulie 2013, drept răspuns la cererea din 10 iunie 2013, i s-a comunicat precum că intr-adevăr este invalid de gradul II şi este inclus în lista deţinuţilor care primesc hrană suplimentară.

Prin acţiunile Şefului P-1 Taraclia, Guţanu Andrei, descrise mai sus, i-a fost încălcat dreptul la egalitatea în faţa legii, garantat de art.16 alin. (2) şi art. 19 alin. (2) din Constituţie, fapt ce justifică aplicarea prevederilor art. 11 lit.a) Cod civil. Satisfacerea necesităţilor fiziologice în condiţii care-i înjosesc demnitatea umană şi imposibilitatea de a se spăla la baie, îi pricinuiesc reclamantului puternice suferinţe morale. Astfel, în conformitate cu art. 11 lit. i) şi art. 1422 Cod civil, urmează a-i fi reparat prejudiciul moral. Solicită Şişanov Valerii, recunoaşterea egalităţii în faţa legii şi încasarea de la Guţanu Andrei, în folosul său, a prejudiciului moral în sumă 30 000 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Taraclia din 18 noiembrie 2013, în proces au fost atraşi în calitate de copîrîţi, Penitenciarul nr. 1 Taraclia şi Ministrul Finanţelor. (f.d.53, 60) Prin hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 30 aprilie 2014, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 02 decembrie 2014, apelul declarat de Şişanov Valerii a fost admis, casată integral hotărârea Judecătoriei Taraclia din 30 aprilie 2014 şi pronunţată o nouă hotărâre prin care, acţiunea a fost admisă parţial şi s-a încasat de la bugetul de Stat, prin intermediu Ministerului Finanţelor, în beneficiul lui Şişanov Valerii, suma de 2 400 (două mii patru sute) lei, în contul reparării prejudiciului moral.

La 18 februarie 2015, Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 02 decembrie 2014, solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. Invocă recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată. Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 02 decembrie 2014 şi comunicată Ministerului Finanţelor la 13 februarie 2015. (f.d.

255 vol. I) 2 Cererea de recurs a fost depusă la 18 februarie 2015 şi respectiv, recursul se consideră depus în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 14 iulie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa lui Şişanov Valerii, copia recursului declarat de Ministerul Finanţelor, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilităţii recursului, 19 august 2015, intimatul nu şi-a realizat dreptul de a depune referinţă.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 3 Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicând corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrii instanţei ierarhic inferioare. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actului judecătoresc, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO, că „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora, instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului, care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de 4 contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Finanţelor, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Ministerul Finanţelor, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Ion Druţă Galina Stratulat 5