2rh-194/15 — Anularea hotărîrii

prima instanță Gh. Mîra dosarul nr. 2rh-194/15 instanța de apel A. Gheorghieş, N. Chircu, A. Albu instanţa de recurs N. Clima, I. Druţă, I. Corolevschi ÎNCHEIERE 12 august 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi examinând cererea de revizuire depusă de către Serghei Ungurean, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Serghei Ungurean împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Gospodarul” cu privire la declararea nulităţii hotărîrii Adunării generale a fondatorilor, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 01 aprilie 2015, prin care recursul declarat de către Serghei Ungurean a fost declarat inadmisibil, c o n s t a t ă: La 07 aprilie 2014, Serghei Ungurean a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Gospodarul” cu privire la declararea nulităţii hotărârii Adunării generale a fondatorilor din 24 aprilie 2003. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 24 aprilie 2003, la iniţiativa fondatorului SRL „Gospodarul”, V. Cojocari, cu patru cote-părţi/voturi din fondul statutar al firmei, fără acordul celorlalţi fondatori, care au împreună 56 cote- părţi/voturi, a fost convocată Adunarea generală a fondatorilor.

Consideră reclamantul că Adunarea generală a fondatorilor din 24 aprilie 2003 a fost convocată ilegal, iar hotărârile adoptate sunt pasibile de a fi anulate deoarece la organizarea şi petrecerea adunării au fost admise încălcări ale pct. 3.3 din Statutul întreprinderii. Despre convocarea şi petrecerea Adunării generale din 24 aprilie 2003 a aflat de la Camera Înregistrării de Stat la 25 aprilie 2014. La fel, în răspunsul primit de la Camera Înregistrării de Stat nr. 54 din 26 martie 2014, este indicat că pct. 3.3 din Statut nu a fost modificat şi supus înregistrării. Susţine că conform statutului întreprinderii este obligatorie indicarea la fiecare fondator care a participat la adunare numărul de voturi şi nu procentele.

Indică că la adunarea din 24 aprilie 2003, Margareta Cojocaru a fost aleasă în funcţia de director al SRL „Gospodarul” nelegitim, deoarece nu au fost indicate voturile fondatorilor şi nu au fost respectate pct. 8.3 şi 7.10 din Statut, unde este indicat că fondatorul întreprinderii poate fi exclus cu majoritatea de voturi de %. Astfel, consideră că aceste cerinţe nu au fost respectate şi contravin pct. 7.11 deoarece nu s-a specificat numele, prenumele, cota-parte şi numărul de voturi, care 2 se anexează la procesul-verbal al adunării, semnat de două persoane alese din numărul asociaţilor.

Mai mult, conform deciziei Colegiului civil al Tribunalului de Circumscripţie Bălţi din 22 aprilie 1999 s-a constatat că în conformitate cu pct. 11.1 al Statutului, modificările şi completările în statut se primesc la adunare cu majoritatea de % de voturi ale asociaţilor, dar din procesul-verbal al adunării din 22 martie 1994 nu se constată că au fost puse în discuţie careva modificări sau completări ale statutului. Mai indică reclamantul că la 11 septembrie 2000, SRL „Gospodarul” a depus cerere de chemare în judecată cu privire la anularea hotărârii Adunării generale a fondatorilor SRL „Gospodarul” din 22 martie 1998, prin care, cu 56 voturi a fost ales în calitate de conducător al firmei.

La 07 iunie 2001, Curtea de Apel a Republicii Moldova a casat hotărârea Judecătoriei Soroca din 12 octombrie 2000 şi decizia Tribunalului de Circumscripţie Bălţi din 08 februarie 2001, cu restituirea pricinii la rejudecare în Judecătoria Soroca, iar la 12 februarie 2004 prin încheierea Judecătoriei Soroca a fost admisă cererea SRL „Gospodarul” de renunţare la acţiune, procesul pe cauza dată fiind încetat.

Astfel, menţionează că prin decizia Tribunalului Bălţi din 08 februarie 2001 s-a constatat că nu au fost stabilite încălcări ale legislaţiei în vigoare la convocarea şi petrecerea Adunării generale a fondatorilor din 22 martie 1998, de aceea, V. Cojocari nu era în drept să convoace adunarea din 24 aprilie 2003. Prin urmare, susţine reclamantul că SRL „Gospodarul” a ignorat deciziile judecătoreşti din 22 aprilie 1999 şi 08 februarie 2001 ale Tribunalului de Circumscripţie Bălţi, iar Adunarea generală a fondatorilor din 24 aprilie 2003 nu a fost deliberativă conform statutului SRL „Gospodarul”. Solicită declararea nulităţii hotărârii Adunării generale a fondatorilor SRL „Gospodarul” din 24 aprilie 2003. Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 23 iunie 2014 acţiunea a fost respinsă ca fiind tardivă.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 decembrie 2014 a fost respins apelul declarat de către Serghei Ungurean şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 01 aprilie 2015 recursul declarat de către Serghei Ungurean a fost considerat inadmisibil. La 22 aprilie 2015, Serghei Ungurean a depus cerere de revizuire împotriva încheierii instanţei de recurs, cerînd admiterea acesteia, casarea încheierii instanţei de recurs, deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Consideră că instanţa de recurs greşit a ajuns la concluzia că în cadrul examinării pricinii de către instanţele inferioare de judecată n-au fost încălcate sau aplicate eronat normele de drept material şi procedural.

Menţionează că a făcut cunoştinţă cu procesul-verbal al Adunării Generale al SRL „Gospodarul” abia în martie 2014. La adunarea generală al SRL „Gospodarul” din 24 aprilie 2003 nu a fost prezent, fapt confirmat prin procesul verbal al adunării date. 3 La fel, menţionează că domiciliul său conform fişei de însoţire a buletinului de identitate din 21 mai 1997 este str. Cosăuţilor 15 A, dar şi din actele anexate la dosar rezultă că adresa pe care au fost expediate înştiinţările de prezentare la adunări a fost greşită şi prin urmare nu a putut cunoaşte despre convocarea şi petrecerea adunării date, mai mult să facă cunoştinţă cu procesul-verbal al Adunării Generale al SRL „Gospodarul” din 24 martie 2003, motiv din care solicită repunerea în termenul de prescripţie.

La fel, consideră că atît prima instanţă cît şi instanţa de apel la emiterea hotărîrilor greşit au concluzionat că a expirat termenul de prescripţie dar şi despre legalitatea procesului verbal din 24 aprilie 2003, şi despre persoanele care au semnat ilegal procesul verbal M. Cojocari şi S. Sliusari instanţele nu au motivat prin nimic, de aici rezultă că Adunarea dată nu este deliberativă conform Statutului SRL „Gospodarul” şi este ilegală. La 19 iunie 2015, SRL „Gospodarul” a depus referinţă prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente.

În conformitate cu art.453 alin.(1) lit.a) Codul de procedură civilă, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art.451 alin.(1) Codul de procedură civilă, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art.447, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 şi anexîndu-se probele ce le confirmă. Motivele revizuirii sînt prevăzute limitativ de art.449 CPC.

Astfel, revizuirea se declară în cazul în care: a)s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în legătură cu pricina care se judecă; b) au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii; c) instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces; e) s-a anulat ori s-a modificat hotărîrea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere; e1) a fost aplicată o lege declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională şi la judecarea cauzei a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, iar instanţa de judecată sau Curtea Supremă de Justiţie a respins cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale sau din hotărîrea Curţii Constituţionale rezultă că prin aceasta s-a încălcat un drept garantat de Constituţie sau de tratatele internaţionale în domeniul drepturilor omului; 4 g) Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a iniţiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva Republicii Moldova;

h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărîre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declaraţie, o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale care poate fi remediată, cel puţin parţial, prin anularea hotărîrii pronunţate de o instanţă de judecată naţională. Din dispoziţiile legale sus-arătate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că revizuientul Serghei Ungurean în cererea de revizuire nu a invocat nici unul din temeiurile prevăzute în art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine şi principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că în cererea de revizuire nu este indicat nici unul din temeiurile prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: 5 Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Serghei Ungurean împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 01 aprilie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Serghei Ungurean împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Gospodarul” cu privire la declararea nulităţii hotărîrii Adunării generale a fondatorilor. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi