2rh-208/15 — Încasarea diferenţei salariului

Prima instanță: Judecătoria Soroca Dosarul nr. 2rh-208/15 Judecător: Cocitov P. Instanța de apel: Curtea de Apel Bălţi Judecători: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi Instanța de recurs: CSJ Judecători: N. Clima, I. Corolevschi, I. Druță ÎNCHEIERE 05 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă Judecători Nadejda Toma, Ion Druţă examinînd cererea de revizuire înaintată de Leşco Mihail, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Leşco Mihail către Întreprinderea Interraională de Stat „Acva-Nord” cu privire la încasarea diferenței salariului, împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 09 aprilie 2015, prin care a fost declarat inadmisibil recursul înaintat de Leşco Mihail împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 27 noiembrie 2014, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 27 noiembrie 2014 şi și hotărîrii Judecătoriei Soroca din 04 iunie 2014, c o n s t a t ă : La 17 ianuarie 2014, Leşco Mihail s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către ÎIS „Acva-Nord” solicitînd încasarea diferenţei salariului.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, din data de 22.08.2006, a lucrat la ÎIS „Acva-Nord” în calitate de contabil şef. La angajarea sa în calitate de specialist principal al întreprinderii, directorul Tudor Panici, greşit i-a aprobat cuantumul salariului lunar în sumă de 4 680,00 lei în loc de 5 850,00 lei. În legătură cu aceasta, la momentul angajării în calitate de contabil şef al întreprinderii date, primea salariu mai mic. Mai indică reclamantul, că despre cuantumul salariului real, la care el avea dreptul a aflat după o consultaţie primită de la specialiştii de la Asociaţia Întreprinderilor de Alimentare cu Apă şi Canalizări „Moldova Apă-Canal”, care au făcut trimitere la Hotărîrea Guvernului nr.743 din 11.06.2002 „Cu privire la salarizarea angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară”.

După ce a aflat că pîrîtul greşit i-a achitat cuantumul salariului pe parcursul a 7 ani, s-a adresat către administrație în repetate rînduri, pentru a soluţiona întrebarea pe cale amiabilă, însă se alegea cu nişte răspunsuri formale şi cu o interpretare eronată a conţinutului legislaţiei în vigoare şi anume a Hotărîrii Guvernului nr. 743 din 11.06.2002 „Cu privire la salarizarea angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară”. Astfel, menţionează reclamantul că, salariul său pe care îl primea era calculat după o anumită formulă şi înmulțit la gradul de calificare 4, conform anexei nr. 4 a hotărârii susmenționate. În realitate, potrivit p.15 din compartimentul 5 a aceleaşi Hotărîri de Guvern, salariul său calculat pentru specialiştii principali cu persoane în subordine, la care el se consideră, urma să fie înmulțit la coeficientul 5 (coeficientul minim pentru specialiștii principali cu persoane în subordine).

Consideră reclamantul, că restanța salariului neachitat din momentul angajării, ca contabil şef din 22.08.2006, pînă la momentul concedierii 28.03.2012, a constituit în total suma de 80 210,00 lei, care solicită să fie încasată în folosul său. Mai solicită încasarea prejudiciului cu titlu de inflaţie pe perioada 2006-2013, la fel şi 0,1 % dobînda pentru fiecare zi de întîrziere. Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 04 iunie 2014, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 noiembrie 2014, s-a respins apelul declarat de Leşco Mihail şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Soroca din 04 iunie 2014. La 10 februarie 2015, Leşco Mihail a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii înaintate.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 09 aprilie 2015, recursul înaintat de Leşco Mihail a fost declarat inadmisibil. Nefiind de acord cu încheierea menționată, la 03 iunie 2015, Leşco Mihail a depus cerere de revizuire, solicitînd casarea încheierii Curții Supreme de Justiție din 09 aprilie 2015, deciziei Curţii de Apel Bălţi din 27 noiembrie 2014 și a hotărîrii Judecătoriei Soroca din 04 iunie 2014, cu reexaminarea cauzei. În motivarea cererii de revizuire, reiterînd argumentele cu privire la circumstanțele cauzei, a indicat că i-au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute. În acest sens, revizuientul a anexat la cerere: anexa nr. 8 la contractul colectiv; anexa nr. 6 la contractul colectiv; calculul salariului luna februarie 2012 şi luna martie 2012. La 16 iulie 2015, ÎIS „Acva-Nord” a prezentat referinţă, solicitînd respingerea cererii de revizuire.

Verificînd temeiurile invocate în cererea de revizuire în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC cu anexarea probelor ce le confirmă.

Temeiurile declarării revizuirii sunt expres prevăzute în art. 449 din Codul de procedură civilă care poartă un caracter exhaustiv. Instanţa de judecată reiterează că, revizuirea este o cale de retractare a hotărîrii şi nu de reformare. În cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrilor adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege are loc redeschiderea procesului. Prin urmare, nu orice circumstanţe sau fapte pot servi temei de revizuire, ci doar acelea care întrunesc exigențele legii.

În conformitate cu prevederile art. 449 CPC al RM, revizuirea se declară în cazul în care: a) s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în legătură cu pricina care se judecă; b) au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii; c) instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces; e) s-a anulat ori s-a modificat hotărîrea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere; e1) a fost aplicată o lege declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională şi la judecarea cauzei a fost ridicată excepţia de neconstituționalitate, iar instanţa de judecată sau Curtea Supremă de Justiţie a respins cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale sau din hotărîrea Curţii Constituţionale rezultă că prin aceasta s-a încălcat un drept garantat de Constituţie sau de tratatele internaţionale în domeniul drepturilor omului;

g) Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a iniţiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva Republicii Moldova; h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărîre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale care poate fi remediată, cel puţin parţial, prin anularea hotărîrii pronunţate de o instanţă de judecată naţională. Din textul cererii de revizuire, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că revizuentul solicită revizuirea, invocând în calitate de temei lit. b) a art. 449 CPC.

Astfel, potrivit normei invocate, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele şi faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Pentru acest temei de revizuire, esențial este ca revizuentul să probeze că nu a știut anterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanțe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaște. Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele şi faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Colegiul menţionează că probele anexate la cererea de revizuire nu demonstrează existența faptelor sau circumstanțelor prevăzute la art. 449 lit. b) CPC. În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că cererea de revizuire înaintată de către Leşco Mihail, este inadmisibilă avînd în vedere că, temeiurile invocate nu-şi găsesc încadrare în prevederile art. 449 CPC. Or argumentul revizuentului precum că i-ar fi devenit cunoscute noi circumstanțe importante pentru justa soluționare a cauzei comportă un caracter pur declarativ. Conţinutul cererii de revizuire în esența sa constituind dezacordul cu soluţia dată de către instanţă.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că admiterea cererii de revizuire ar contravine şi principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art. 6 §1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărîrile Curţii Europene a Drepturilor Omului în cazul Roșca contra Moldovei din 25 februarie 2005 şi în cazul Popov (nr.2) contra Moldovei din 06 decembrie 2005, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătoreşti, care cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Competența instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci cînd este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Astfel, din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Leşco Mihail, împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 09 aprilie 2015, deciziei Curţii de Apel Bălţi din 27 noiembrie 2014 și hotărîrii Judecătoriei Soroca din 04 iunie 2014, emise în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Leşco Mihail către Întreprinderea Interraională de Stat „Acva-Nord” cu privire la încasarea diferenței salariului. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nadejda Toma Ion Druţă