2ra-832/15 — Încasarea diferenţei salariului

Prima instanță: Judecătoria Soroca Dosarul nr. 2ra-832/15 Judecător: Cocitov P. Instanța de apel: Curtea de Apel Bălţi Judecători: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 09 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Ion Corolevschi, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Leşco Mihail, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Leşco Mihail către Întreprinderea Interraională de Stat „Acva-Nord” cu privire la încasarea diferenței salariului, împotriva deciziei Curții de Apel Bălţi din 27 noiembrie 2014, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Soroca din 04 iunie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă : La 17 ianuarie 2014, Leşco Mihail s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către ÎIS „Acva-Nord” solicitînd încasarea diferenţei salariului.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, din data de 22.08.2006, a lucrat la ÎIS „Acva-Nord” în calitate de contabil şef. La angajarea sa în calitate de specialist principal al întreprinderii, directorul Tudor Panici, greşit i-a aprobat cuantumul salariului lunar în sumă de 4 680,00 lei în loc de 5 850,00 lei. În legătură cu aceasta, la momentul angajării în calitate de contabil şef al întreprinderii date, primea salariu mai mic. Mai indică reclamantul, că despre cuantumul salariului real, la care el avea dreptul a aflat după o consultaţie primită de la specialiştii de la Asociaţia Întreprinderilor de Alimentare cu Apă şi Canalizări „Moldova Apă-Canal”, care au făcut trimitere la Hotărîrea Guvernului nr.743 din 11.06.2002 „Cu privire la salarizarea angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară”.

După ce a aflat că pîrîtul greşit i-a achitat cuantumul salariului pe parcursul a 7 ani, s-a adresat către administrație în repetate rînduri, pentru a soluţiona întrebarea pe cale amiabilă, însă se alegea cu nişte răspunsuri formale şi cu o interpretare eronată a conţinutului legislaţiei în vigoare şi anume a Hotărîrii Guvernului nr. 743 din 11.06.2002 „Cu privire la salarizarea angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară”. Astfel, menţionează reclamantul că, salariul său pe care îl primea era calculat după o anumită formulă şi înmulțit la gradul de calificare 4, conform anexei nr. 4 a hotărârii susmenționate. În realitate, potrivit p.15 din compartimentul 5 a aceleaşi Hotărîri de Guvern, salariul său calculat pentru specialiştii principali cu persoane în subordine, la care el se consideră, urma să fie înmulțit la coeficientul 5 (coeficientul minim pentru specialiștii principali cu persoane în subordine).

Consideră reclamantul, că restanța salariului neachitat din momentul angajării, ca contabil şef din 22.08.2006, pînă la momentul concedierii 28.03.2012, a constituit în total suma de 80 210,00 lei, care solicită să fie încasată în folosul său. Mai solicită încasarea prejudiciului cu titlu de inflaţie pe perioada 2006-2013, la fel şi 0,1 % dobînda pentru fiecare zi de întîrziere. Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 04 iunie 2014, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 noiembrie 2014, s-a respins apelul declarat de Leşco Mihail şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Soroca din 04 iunie 2014. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 10 februarie 2015, Leşco Mihail a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii înaintate.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că concluzia atît instanței de apel cît şi instanţei de fond sunt nefondate. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 11.12.2014 (f.d. 108), cît şi faptul că conform avizului de recepţionare recurentul a recepţionat decizia la 16.12.2014 (f.d. 109), recursul se consideră declarat în termen. La 30 martie 2015, Întreprinderea Interraională de Stat „Acva-Nord” a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Leşco Mihail nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Leşco Mihail ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Leşco Mihail se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă