2ra-1798/15 — Anularea ordinului

Dosarul nr. 2ra-1798/15 Prima instanță: Judecătoria Ciocana mun. Chișinău (jud I. Mînăscurtă) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Pruteanu, A. Gavrișița, L. Popova) DECIZIE 29 iulie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței Tatiana Vieru Judecătorii: Iurie Bejenaru Iuliana Oprea Petru Moraru Oleg Sternioală examinând recursul declarat de SA ”Termocom”, în procedura falimentului, și recursul declarat de avocatul Nani Ana, în interesele lui Cojocaru Vitalie, împotriva deciziei din 13 mai 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare a lui Cojocaru Vitalie împotriva SA”Termocom”, în procedura falimentului, şi SA ”Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” mun.

Chişinău privind anularea ordinului de concediere, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, a compensaţiei suplimentare în locul restabilirii la lucru și repararea prejudiciului moral, c o n s t a t ă : La data de 01 octombrie 2014 Cojocaru Vitalie a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA ”Termocom”, în procedura falimentului, și SA ”Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” mun. Chişinău privind restabilirea în funcţie. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că activează de mai mult de 20 ani în cadrul sistemului respectiv, în diferite funcţii, fiind angajat la 05.12.1990 prin ordinul nr. 345, în funcție de lăcătuş în cadrul Întreprinderii de Arendă ”Communteploseti”.

Ulterior, la 27.07.1992 a fost transferat în funcţia de inginer reparaţii capitale, continuînd activitatea şi după schimbarea denumirii întreprinderii în SA ”Termocom”. Ultima funcţie deţinută - şef al secţiei distribuţie Botanica, care prin ordinul nr. 24-p din 10.01.2014 a fost redenumită în Serviciul transport şi distribuţie Botanica. Menţionează reclamantul că și-a îndeplinit în mod conştiincios toate funcţiile în care a activat, fără a admite careva obiecţii referitor la calitatea acesteia. Însă, în urma schimbării conducerii societăţii, au fost iniţiate unele persecutări şi acţiuni de intimidare, încercări de a căuta vinovaţi în situaţia creată la întreprindere. Prin ordinul nr. 505-p din 14.07.2014, modificat prin ordinul nr. 524-p din 18.07.2014, 1 reclamantul a fost sancţionat cu concedierea sa din funcţie din 22.07.2014.

Drept temei pentru aplicarea sancţiunii, angajatorul a indicat art. 86 alin. (1) lit. k) Codul muncii, la baza cărui au stat rezultatele anchetei de serviciu pe marginea sustragerii unor ţevi metalice subterane de pe sectorul aflat în gestiunea întreprinderii. Consideră reclamantul că ordinul de concediere este unul ilegal, emis cu ignorarea prevederilor legislaţiei muncii - în lipsa pretinsei încălcări. Susţine reclamantul că prin actul din 31.01.2014 bunurile au fost predate în gestiune, iar la data de 28.05.2014 în volum deplin şi fără obiecţii, inclusiv sectorul cu pricina, a fost demontat. Acest fapt fiind adus la cunoștința angajatorului, care a fost informat şi despre lipsa ţevilor metalice subterane, fapt confirmat prin explicaţiile angajaţilor Amorţîtu Mircea şi Ţurcan Vasile.

Solicită reclamantul anularea ordinului nr. 505-p din 14.07.2014, modificat prin ordinul nr. 524-p din 18.07.2014, în partea ce se referă la eliberarea sa din funcţie şi restabilirea în cîmpul muncii; obligarea perfectării transferului în funcţia analogică în cadrul SA”Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” mun. Chişinău (succesor în drepturi a SA”Termocom” în baza Hotărîrii Guvernului RM nr.777 din 25.09.2014); achitarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu în legătură cu eliberarea ilegală; încasarea prejudiciului moral în sumă de 50000 lei şi a cheltuielilor de judecată. La data de 11.02.2015, reclamantul a depus cerere de concretizare a pretenţiilor din acțiune și a solicitat încasarea de la pîrît salariul pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă în mărime de 35204,76 lei, compensaţia suplimentară în schimbul restabilirii la locul de muncă în mărime de 40000 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 3500 lei.

Prin hotărîrea din 13 februarie 2015 a judecătoriei Ciocana mun. Chişinău acţiunea a fost admisă parţial: s-a dispus anularea ordinului nr. 505-p din 14.07.2014, modificat prin ordinul nr. 524-p din 18.07.2014 emis de către lichidatorul SA ”Termocom”, în procedura falimentului, în partea ce se referă la eliberarea din funcţie a lui Cojocaru Vitalie de la SA „Termocom”; s-a încasat de la SA ”Termocom”, în procedura falimentului, în beneficiul lui Cojocaru Vitalie salariul pentru absenţa forţată de la serviciu pentru perioada 22.07.2014 - 06.11.2014 suma de 35204,76 lei, compensaţia suplimentară în schimbul restabilirii la locul de muncă în mărime de 28751,07 lei, a prejudiciului moral în sumă de 10000 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 3500 lei, iar în total suma încasată constituie 77455,83 lei.

În rest, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia din 13 mai 2015 a Curții de Apel Chișinău s-a admis parțial apelul depus de SA ”Termocom”, în procedura falimentului: s-a casat parțial hotărîrea primei instanțe în partea încasării din contul SA ”Termocom”, în procedura falimentului, în beneficiul lui Cojocaru Vitalie compensația suplimentară în schimbul restabilirii la locul de muncă în mărime de 28751,07 lei și prejudiciul moral în sumă de 10000 lei, emițînd în această parte o nouă hotărîre de respingere a acestor pretenții. În rest, hotărîrea primei instanțe a fost menținută. La data de 02 iunie 2015 SA ”Termocom”, în procedura falimentului, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea hotărîrilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că hotărîrile instanțelor judecătorești sunt neîntemeiate, nefondate, lipsite de suport juridic şi pasibile de a fi casate. 2 Menționează recurentul că instanţa de fond examinînd litigiul respectiv a dat dovadă de lipsă de imparţialitate, neobiectivitate şi ca rezultat a adoptat o hotărâre contrar prevederilor cadrului legal, încălcând în mod flagrant competenţa jurisdicţională. Ori, conform prevederilor art. 38 alin. (2) CPC, acţiunea împotriva unei organizaţii se intentează în instanţa de la sediul ei sau al organului ei de administraţie. Astfel, pricina urma să fie judecată de către judecătoria Rîșcani mun. Chișinău. Pentru a strămuta judecarea cauzei a fost înaintat un demers, respins de către judecătoria Ciocana mun.

Chișinău prin încheierea din 28.11.2014. Consideră recurentul că instanța de fond prin încheierea emisă nu s-a conformat prevederilor art. 44 alin. (1) СPC, depășindu-și prerogativele sale stipulate de cadrul legal, deoarece SA „Termocom”, în procedura falimentului, are sediu în mun.

Chişinău, str. Tudor Vladimirescu 6. Susține recurentul că atît instanţa de fond, cât şi instanța de apel nu au luat în considerație faptul încălcării procedurii jurisdicţionale teritoriale admise de către magistratul Igor Mânăscurtă la examinarea cererii de chemare în judecată înaintată de intimatul Vitalie Cojocaru, deoarece Legea nr. 188 din 28.09.2014 cu privire la unele măsuri referitor la procedura falimentului SA „Termocom” a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 10.10.2014 nr. 310-312, iar încheierea emisă de judecătorul Igor Mânăscurtă a fost emisă la data de 03.10.2014, adică cu 7 zile înainte de publicarea legii respective, fapt ce demonstrază în mod suplimentar încălcarea procedurii jurisdicționale teritoriale.

Afirmă recurentul că în vederea demontării ilegale a reţelelor termice din str. Pădurii 24, mun. Chișinău, SA „Termocom”, în procedura falimentului, a sesizat Centrul Naţional Anticorupţie prin demersul din 26.06.2014, în baza căruia a fost pornită o cauză penală. Iar, concluziile invocate de către instanța de fond precum că atît actele normative emise de societate, cât şi contractele de răspundere materială individuală deplină, precum și urmărirea penală pornită de Centrul Naţional Anticorupţie sunt probe impertinente și reprezintă în esenţa sa o nulitate, sunt neîntemeiate. Declară recurentul că atragerea în proces a SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din mun. Chişinău a avut drept scop înaintarea cererii de chemare în judecată la judecătoria Ciocana mun.

Chișinău, fără respectarea competenţei jurisdicţionale teritoriale, intuind că Vitalie Cojocaru a avut o înţelegere tacită în acest sens. Însă, formularea cerinţelor în cererea de chemare în judecată și a cererii de concretizare a cerinţelor de către reclamant indică la faptul că cererea a fost înaintată cu încălcarea flagrantă a competenței jurisdicţionale teritoriale, deoarece conform normelor Codului muncii, restabilirea în funcţie, în caz de emitere a unei hotărâri în favoarea lui Vitalie Cojocaru necesită a fi efectuată de către SA „Termocom”, în procedura falimentului, de comun cu SA „Centrala Electrică cu Termoficarc nr.2” din mun.

Chisinău, în baza contractului de vânzare-cumpărare a subansamblului funcţional nr.1 din 21 noiembrie 2014, confirmat de Curtea de Apel Chisinău prin încheierea din 28 noiembrie 2014. Prcizează că instanțele judecătorești nu au luat în considerație nici faptul că prin actul de primire-predare din 13 ianuarie 2014, Vitalie Cojocaru a primit bunurile materiale, cu numărul de inventar 2502, care au fost demontate în mod ilegal de către 3 persoane necunoscute, iar sesizarea organelor de drept a fost efectuată de către lichidator. Mai menționează că instanța de fond ilegal a constatat precum că Vitalie Cojocaru nu a comis vre-o acţiune culpabilă, deoarece nu au fost administrate careva dovezi în şedinţa de judecată.

În acest sens, menționează recurentul că judecătorul Igor Mânăscurtă a dat dovadă de lipsă de imparţialitate, exigență şi obiectivitate în cadrul adoptării unei astfel de hotărâri. La fel, recurentul consideră ca ilegală hotărîrea instanței privind încasarea în beneficiul lui Vitalie Cojocaru a sumei în mărime de 35204,76 lei pentru absenţa forţată de la serviciu pentru perioada 22.07.2014 - 06.11.2014, precum şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 3500 lei, inclusiv și taxa de stat în mărime de 2218,67 lei, deoarece angajarea intimatului la un alt serviciu la 07 noiembrie 2014 denotă faptul că Cojocaru Vitalie a recunoscut vina sa în vederea concedierii sale în baza art. 86 lit. k) din Codul muncii.

A mai invocat recurentul că în cadrul dezbaterilor judiciare Vitalie Cojocaru, fără solicitarea instanţei, a prezentat din partea sa martorul Marin Crutoi, care a declarat că segmentul de reţele termice din str. Pădurii nr. 24 nu a existat şi în acest sens pretenţiile invocate la capitolul asumării răspunderii materiale individuale deplină pentru neasigurarea integrităţii valorilor transmise lui Vitalie Cojocaru de către angajator sunt neîntemeiate precum şi eliberarea lui din funcţie este ilegală. Respectiv, reprezentanţii SA „Termocom”, în procedura falimentului, au prezentat instanţei de judecată probe concludente şi pertinente care confirmă cu certitudine prejudiciul cauzat societăţii de către persoane necunoscute, prin demontarea ilegală a reţelelor termice.

Consideră recurentul că în baza mărturiilor false făcute de către martorul Marin Crutoi, împreună cu reclamantul Vitalie Cojocaru, aceștea au urmărit scopul obţinerii unei hotărâri favorabile ultimului, ceea ce a și avut loc de fapt. În acest sens, S.A. „Termocom”, în procedura falimentului, a solicitat instanţei de fond (judecătorului Igor Mânăscurtă) de a emite o încheiere interlocutorie în adresa Procuraturii Ciocana mun. Chișinău, pentru a verifica veridicitatea declaraţiilor date de către martorul Marin Crutoi. Cu regret însă, instanţa nu s-a expus asupra cererii vizate şi nici nu a emis o încheiere în sensul dat.

Consideră recurentul că corect a aplicat norma prevăzută de art. 86 lit. к) din Codul Muncii al RM în privinţa concedierii lui Vitalie Cojocaru, deoarece ultimul nu a informat conducerea societăţii sau organele de poliţie în corespundere cu actele normative de uz intern şi a prevederilor p.1, lit. b) din contractul-tip cu privire la răspundere materială individuală deplină nr. 39 din 12 februarie 2010, care prevede în mod expres că salariatul este obligat să informeze la timp angajatorul despre toate circumstanţele care ameninţă integritatea valorilor ce i-au fost transmise, fapt însă ingnorat de salariat. Mai mult ca atît, Vitalie Cojocaru nu a prezentat probe care ar confirma faptul că dânsul a informat angajatorul despre demontările ilegale a reţelelor termice din str. Pădurii 24, mun.

Chișinău. La data de 25 iunie 2015 avocatul Nani Ana, în interesele lui Cojocaru Vitalie, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel. În motivarea recursului a invocat că soluţia instanței de apel în partea recurată rezultă din interpretarea eronată a normelor de drept material și anume conform art. 4 329 alin. (1) Codul muncii, angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material şi cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel. Astfel, Cojocaru Vitalie a fost ilegal privat de posibilitatea de a munci prin conedierea sa din funcţie și totodată fiind privat de surse financaire pe o perioadă de aproximativ jumătate de an, cauzîndu-i astfel un prejudiciu moral.

Susține că instanţa de apel, deşi a constatat că recurentul ilegal a fost eliberat din funcţie, neîntemeiat a respins pretenţia recurentului privind repararea prejudiciul moral cauzat ca urmare a eliberării ilegale din funcţia deţinută în cadrul SA ”Termocom”. De asemenea, susține că prevederile art. 90 Codul muncii, prevăd expres că în cazul eliberării nelegitime din serviciu, angajatorul repară prejudiciul moral cauzat salariatului şi nu condiţionează repararea prejudiciului moral de obţiunea salariatului de a fi sau nu restabilit în funcţie.

Simpla constatare a faptului că salariatul a fost ilegal eliberat din funcţie este suficient de a dispune de către instanţă de judecată şi repararea prejudiciului moral cauzat salariatului, drept dovadă servind și Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Jusțiție nr. 11 din 03 octombrie 2005 cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei ce reglementează obligaţia uneia dintre părţile contractului individual de muncă de a repara prejudiciul cauzat celeilalte părţi, prin care se statuiază că în conformitate cu art. 90 din Codul muncii, de rînd cu repararea despăgubirilor sub forma perceperii salariului ratat pentru întreaga perioadă de absentă forţată de la muncă, angajatorul compensează și cheltuielile suplimentare legate de contestarea transferului sau a eliberării din serviciu (servicii de asistentă juridică, cheltuieli de judecată etc). De asemenea, menționează recurentul că se compensează și prejudiciul moral cauzat salariatului, legat de eliberarea sau transferul ilegal la o altă munca, mărimea căruia este determinată de instanţa de judecată, ținîndu-se cont de aprecierea dată acţiunilor angajatorului, cît și de suferinţele morale și psihice ale salariatului.

Mărimea prejudiciului moral, însă, în toate cazurile nu poate fi mai mică decît un salariu mediu lunar al salariatului. Conform art. 90 alin. (4) Codul muncii, în locul restabilirii la locul de muncă, părţile pot încheia o tranzacţie de împăcare, iar în caz de litigiu - instanţa de judecată poate încasa de la angajator, cu acordul salariatului, în beneficiul acestuia, o compensaţie suplimentară la sumele indicate la alin. (2) în mărime de cel puţin 3 salarii medii lunare ale salariatului. Astfel, consideră eronată concluzia instanţei de apel precum că recurentul la 07.11.2014 a fost angajat în cadrul SRL „Chişinău Gaz” şi ca urmare a angajării la alt loc de muncă reclamantul nu poate pretinde la compensaţia suplimentară în schimbul restabilirii la locul de muncă.

Ori, recurentul nu poate fi privat de compensaţia suplimentară doar pentru faptul că activa la momentul pronunţării hotărîrii deja la alt loc de muncă. Prin urmare, consideră recurentul că instanţa de fond legal şi întemeiat a admis pretenţiile reclamantului-recurent şi a încasat compensaţia suplimentară în locul restabilirii la muncă precum şi a prejudiciul moral cauzat. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. 5 Prin prisma normei citate, Colegiul reține că recursurile sunt declarate în termen, deoarece la materialele dosarului lipsește dovada de recepționare de către recurenți a deciziei contestate.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de SA ”Termocom”, în procedura falimentului, ca neîntemeiat, iar recursul declarat de avocatul Nani Ana, în interesele lui Cojocaru Vitalie SRL”Moldpresa Grup” ca întemeiat și care urmează a fi admis, din următoarele considerente. În conformitate cu art.445, alin.(1), lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. La caz, s-a stabilit că prin hotărîrea din 13 februarie 2015 a judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău acţiunea a fost admisă parţial: s-a dispus anularea ordinului nr. 505-p din 14.07.2014, modificat prin ordinul nr. 524-p din 18.07.2014 emis de către lichidatorul SA ”Termocom”, în procedura falimentului, în partea ce se referă la eliberarea din funcţie a lui Cojocaru Vitalie de la SA „Termocom”; s-a încasat de la SA ”Termocom”, în procedura falimentului, în beneficiul lui Cojocaru Vitalie salariul pentru absenţa forţată de la serviciu pentru perioada 22.07.2014 - 06.11.2014 suma de 35204,76 lei, compensaţia suplimentară pentru restabilirea la locul de muncă în mărime de 28751,07 lei, a prejudiciului moral în sumă de 10000 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 3500 lei, iar în total suma încasată constituie 77455,83 lei.

În rest, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia din 13 mai 2015 a Curții de Apel Chișinău s-a admis parțial apelul depus de SA ”Termocom”, în procedura falimentului; s-a casat parțial hotărîrea primei instanțe în partea încasării din contul SA ”Termocom”, în procdura falimentului, în beneficiul lui Cojocaru Vitalie compensația suplimentară pentru restabilirea la locul de muncă în mărime de 28751,07 lei și prejudiciul moral în sumă de 10000 lei, emițînd în această parte o nouă hotărîre de respingere a acestor pretenții. În rest, hotărîrea primei instanțe a fost menținută.

De asemenea, s-a stabilit că recurs împotriva deciziei instanţei de apel a declarat atît SA ”Termocom”, în procedura falimentului, în care a solicitat casarea integrală a hotărîrilor judecătorești, cît și avocatul Nani Ana, în interesele lui Cojocaru Vitalie, contestînd decizia instanței de apel doar în partea în care au fost respinse cerinţele sale privind încasarea prejudiciului moral cauzat, precum și compensarea suplimentară în schimbul restabilirii la locul de muncă. Aici, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că de fapt, decizia instanţei de apel este una contradictorie în raport cu circumstanţele pricinii.

Este de menţionat că instanţele inferioare corect au apreciat la fiind ilegale acţiunile SA „Termocom” în partea ce ţine de concedierea lui Cojocaru V. Instanţele de judecată întemeiat şi legal au stabilit că pe parcursul activităţii sale Cojocaru V. şi-a executat obligaţiile funcţionale şi nu a comis careva abateri, care ar fi putut servi ca temei de concediere. Din materialele pricinii rezultă că prin ordinul nr. 505-p din 14.07.2014 cu modificările introduse prin ordinul nr. 524-p din 18.07.2014 emis de SA ”Termocom”, în procedura de faliment, Cojocaru Vitalie a fost concediat de la SA 6 ”Termocom în baza art. 86 alin. (1), lit. (k) Codul muncii – comiterea de către salariatul care mînuieşte nemijlocit valori băneşti sau materiale a unor acţiuni culpabile dacă aceste acţiuni pot servi temei pentru pierderea încrederii angajatorului faţă de salariatul respectiv.

Instanța de fond a menționat, această concluzie fiind menţinută şi de c ătre instanţa de apel, că în speța dată nu au fost demonstrate prin careva probe plauzibile de către angajator, precum că salariatul ar fi comis acțiuni culpabile, adică ar fi desfășurat activități ilegale față de acesta. Ori, la baza emiterii ordinului de concediere de SA ”Termocom” în privința lui Cojocaru Vitalie au stat nu careva acțiuni, care ar presupune desfășurarea unei activități culpabile, ci faptul că salariatul nu a informat angajatorul despre demontarea rețelelor termice din str.Pădurilor 24, mun. Chișinău. La acest capitol Colegiul remarcă că Cojocaru Vitalie la depistarea încălcărilor privind dezasamblarea rețelelor de energie termică din str.Pădurilor 24, mun.Chișinău, a sesizat conducerea SA „Termocom”, fapt confirmat prin nota explicativă a acestuia, datată cu 13.06.2014 (f.d.

90-91, vol.I). Astfel, instanța menționează că de fapt, Cojocaru Vitalie nu a manifestat inacțiune în raport cu faptul demontării țevilor metalice, ci a îndeplinit obligațiile în modul corespunzător și a întreprins măsuri în vederea stabilirii motivelor acestor sustrageri și la inițiativa cui au fost efectuate. Aceste argumente fiind susținute și de către șeful Serviciului Rețele Transport Municipal – Mircea Amorțitu, în care menționează, în nota sa explicativă, că despre lipsa tronsonului rețelelor termice amplasate în str.Pădurilor 24, mun.Chișinău, a informat atît șeful Serviciului Transport și Distribuție Botanica, Cojocaru Vitalie, cît și directorul tehnic al SA „Termocom”, V. Leu. (f.d.

92, vol II) În continuare, conducerea, recepționînd informația, urma să înreprindă măsuri corespunzătoare, inclusiv și să se adreseze la organele de drept în cazul în care demontarea tronsonului era efectuată ilegal. Aici, Colegiul reține că pe cazul dat a fost efectuată o anchetă de serviciu, iar persoanele căror Cojocaru Vitalie le-a adus la cunoștință despre ilegalitățile depistate și anume directorului tehnic V. Leu și directorului general M. Cernei, nu au fost audiați în cadrul anchetei respective și nu s-au expus asupra argumentelor invocate în nota explicativă a lui Cojocaru Vitalie în vederea informării acestora despe demontarea țevelor respective. Iar, lipsa informării în formă scrisă nu denotă o dovada a faptului că conducerea societății din acel moment nu a fost informată despre demontarea țevilor de pe porținunea din str. Pădurilor 24, mun.

Chișinău. În confirmarea faptului că Cojocaru V. şi-a executat atribuţiile de serviciu sunt şi pozele foto anexate la materialele cauzei, efectuate de către reclamant, în scopul monitorizării şi identificării persoanelor care au admis demontarea tronsonului. În circumstanțale relatate supra, prima instanță corect a respins pretențiile invocate de SA ”Termocom”, în proces de faliment, și întemeiat a anulat ordinul nr. 505-p din 14.07.2014 cu modificările introduse prin ordinul nr. 524-p din 18.07.2014 prin care Cojocaru Vitalie a fost concediat. Respectiv, prima instanță odată ce a anulat ordinele menționate supra, a dispus încasarea din contul angajatorului a salariului pentru absenţa forţată de la serviciu pentru perioada 22.07.2014 - 06.11.2014 suma de 35204,76 lei, compensaţia 7 suplimentară în schimbul restabilirii la locul de muncă în mărime de 28751,07 lei, a prejudiciului moral în sumă de 10000 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 3500 lei.

La caz, instanţa de apel, judecînd pricina în ordine de apel, a anulat parțial hotărîrea instanţei de fond în partea ce ţine de repararea prejudiciului moral cauzat salariatului și a compensației suplimentară în schimbul restabilirii la locul de muncă. Instanţa de recurs consideră că o astfel de soluţie este incorectă şi nu poate fi menţinută, deoarece contravine normelor imperative ale legislației în vigoare. Astfel, conform art. 90 alin. (4) Codul muncii, în locul restabilirii la locul de muncă, părţile pot încheia o tranzacţie de împăcare, iar în caz de litigiu – instanţa de judecată poate încasa de la angajator, cu acordul salariatului, în beneficiul acestuia, o compensaţie suplimentară la sumele indicate la alin.(2) în mărime de cel puţin 3 salarii medii lunare ale salariatului.

Odată ce instanța de apel a confirmat legalitatea hotărîrii instanței de fond privind ilegalitatea ordinelor emise de către SA ”Termocom”, în proces de faliment, urma în baza prevederile art. 90 alin. (4) Codul muncii, să dispună și achitarea în beneficiul lui Cojocaru Vitalie a compensaţiei suplimentare în schimbul restabilirii la muncă în mărime de cel puţin 3 salarii medii lunare ale salariatului. Ori, invocările instanței de apel, precum că la data de 07.11.2014 Cojocaru Vitalie a fost angajat în cadrul SRL ”Chișinău Gaz” și respectiv, nu poate pretinde la compensația suplimentară în locul restabilirii la muncă, precum și la repararea prejudiciului moral, pe motiv că nu întrunește condițiile legale, de către instanța de recurs sunt considerate ca fiind neîntemeiate.

Colegiul menționează că compensația suplimentară în locul restabilirii la muncă este o sumă pe care o datorează angajatorul salariatului concediat ilegal. Această compensație este o sancțiune stabilită de legislator angajatorului pentru acțiunile ilegale întreprinse în raport cu salariatul. La caz s-a stabilit că Cojocaru Vitalie a fost concediat ilegal de către SA „Termocom” și indubitabil trebuie să suporte consecințele acțiunilor sale. Pentru salariat, compensația suplimentară în locul restabilirii la lucru, reprezintă o plată compensatorie a faptului că salariatul nu poate reveni la locul precedent de lucru.

Această sumă, după cum a fost definită și în Codul muncii, este o plată suplimentară, un supliment, adaos la care poate pretinde salariatul concomitent cu alte plăți obligatorii cum ar fi: salariul neîncasat pentru absența forțată de la lucru, reţinerea carnetului de muncă, penalitatea pentru plata cu întîrziere a salariului calculate şi neachitat etc. Plata compensaţiei suplimentare este obligatorie pentru angajator, în cazul în care este solicitată de către salariatul care nu este restabilit la locul de muncă anterior. Este de menționat că angajarea salariatului la un alt loc de lucru influențează doar calcularea salariului neprimit pentru absența forțată de la locul de lucru precedent și nu poate aduce atingere dreptului salariatului la primirea compensației suplimentare prevăzute de art. 90 alin. (5) Codul muncii.

În speță, Colegiul menționează că prima instanță just a încasat de la SA ”Termocom”, în proces de faliment, în beneficiul lui Cojocaru Vitalie și prejudiciul moral în mărime de 10000 lei. 8 Conform art.329 alin.(l) Codul muncii, angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material şi cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci. Astfel, instanța de recurs reține că pentru a angaja răspunderea patrimonială pentru daune morale este necesar să se dovedească elementele răspunderii civile, respectiv fapta ilicită a angajatorului, prejudiciul şi legătura de cauzalitate. Adică, angajatorul este obligat să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu moral din culpa angajatorului în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci.

Respectiv, Colegiul reiterează că în cadrul examinării litigiului dat, s-a constatat cu certitudine că Cojocaru Vitalie, prin acțiunile ilegale ale angajatorului, în speță – ordinul nr. 505-p din 14.07.2014 cu modificările introduse prin ordinul nr. 524-p din 18.07.2014 emis de SA ”Termocom”, în procedura de faliment, a fost privat ilegal de dreptul și de posibilitatea de a munci, astfel fiindu-i cauzate suferințe psihice, plasîndu-l într-o situație de incertitudine și frustrare atît în fața colectivului, cît și a întregii societății. Aici, Colegiul menționează acest fapt fiind demonstrat și de către prima instanță care just a dat aprecirere argumentelor lui Cojocaru Vitalie privind starea de frustare a acestuia și întemeiat a dispus încasarea în beneficiul său a prejudiciului moral.

Ori, la materialele cauzei sunt anexate mai multe diplome care confirmă performanțele depuse de către Cojocaru Vitalie în cadrul activității sale la SA ”Termocom”, în proces de faliment. În acest caz se impune menţinerea hotărîrii instanţei de fond, care constatînd ilegalitatea ordinilor emise de SA ”Termocom”, privind concedierea lui Cojocaru Vitalie, conform art. 86 alin. (1), lit. k) Codul Muncii, a dispus şi încasarea de la angajator în beneficiul salariatului a compensaţiei suplimentare în locul restabilirii la muncă și a prejudiciului moral cauzat reclamantului. Referitor la invocările recurentului SA „Termocom” cu privire la competența instanțelor care urmau să examineze prezentul litigiu, instanța de recurs ține să menționeze următoarele.

În conformitate cu art. 38 alin. (2) CPC, acţiunea împotriva unei organizaţii se intentează în instanţa de la sediul ei sau al organului ei de administraţie. Conform art. 42 alin. (1) CPC, acţiunea împotriva mai multor pîrîţi cu diferite domicilii se intentează în instanţa de la domiciliul sau locul de aflare al unuia dintre ei, la alegerea reclamantului. Raportînd la caz normele de drept menționate supra, instanța de recurs constată că prima instanță corect a reținut cauza spre examinare, respectînd normele de competență, din umătoarele considerente. Conform normelor citate, este cert faptul că în litigiile de muncă reclamantul urmează să se adreseze la instanța de la locul aflării pîrîtului.

Respectiv, din cererea de chemare în judecată rezultă că în speța dată sunt doi pîrîți și anume: SA „Termocom”, în proces de faliment, cu sediul în mun. Chişinău, str. Tudor Vladimirescu 6 și SA ”Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” cu sediul în mun. Chișinău, str. Meșterul Manole 3, care se află în sectorul Ciocana mun. Chișinău, adică în zona de jurisdicție a judecătoriei Ciocana mun. Chișinău. 9 În această ordin de idei, cînd sunt doi pîrîți, iar reclamantul s-a adresat anume în judecătoria Ciocana mun. Ciocana, avînd această alternativă legală, instanța de fond corect a reținut cauza spre examinare, expunîndu-și argumentele în încheierea din data de 28.11.2014, prin care a respins demersul reprezentanților SA „Termocom” privind strămutarea examinarii cauzei la judecătoria Rîșcani mun.

Chișinău, pe motiv că în speța dată, în calitate de pîrît este și SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” care are sediul în circumscripția teritorială a judecătoriei Ciocana mun. Chișinău. Astfel, Colegiul consideră că argumentele invocate de către SA ”Termocom”, în proces de faliment, în recursul declarat sunt neîntemeiate și nu pot fi admise. Din considerentele menţionate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de SA ”Termocom”, în procedura falimentului, ca neîntemeiat, și de a admite recursul declarat de avocatul Nani Ana, în interesele lui Cojocaru Vitalie SRL”Moldpresa Grup” cu casarea deciziei instanței de apel în partea în care a fost casată hotărîrea instanţei de fond și cu menţinerea în această parte de hotărîrii primei instanţe.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de SA ”Termocom”, în procedura falimentului. Se admite recursul declarat de către avocatul Nani Ana, în interesele lui Cojocaru Vitalie. Se casează decizia din 13 mai 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare a lui Cojocaru Vitalie împotriva SA”Termocom”, în procedura falimentului, şi SA ”Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” mun. Chişinău privind anularea ordinului de concediere, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, a compensaţiei suplimentare în locul restabilirii la lucru și repararea prejudiciului moral, cu menţinerea integrală a hotărîrii din 13 februarie 2015 a judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău. Decizia este irevocabilă. Președintele ședinței Tatiana Vieru Judecătorii: Iurie Bejenaru Iuliana Oprea Petru Moraru Oleg Sternioală 10