2ra-2078/15 — Repararea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-2078/15 Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău (jud: G. Bivol) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol) ÎNCHEIERE 25 noiembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Petru Moraru Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Crețu Vitalie împotriva deciziei din 27 ianuarie 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Crețu Vitalie împotriva BC ”Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” SA privind recuperarea prejudiciului cauzat, c o n s t a t ă : La data de 24 ianuarie 2013 Vitalie Creţu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva BC „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” SA solicitând încasarea sumelor neachitate pentru perioada de privare ilegală de dreptul la muncă, altele decât salariul după cum urmează: 97900 lei cu titlu de bonusuri și 9000 lei cu titlul de ajutoare materiale și încasarea prejudiciului moral cauzat prin neexecutarea corespunzătoare a hotărârii judecătorești în sumă de 100000 lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a început activitatea sa în cadrul băncii din luna septembrie 2005, unde, cu o întrerupere din martie 2006 până în octombrie 2007, a activat până la finele anului 2009. Ulterior, a fost concediat din funcție, dar restabilit prin hotărârea instanței de judecată. Astfel, prin ordinul nr. 1820-p din 21.12.2009 a fost concediat în legătură cu reducerea numărului/statelor de personal. La 25.03.2011 Judecătoria Centru mun. Chișinău a hotărât că ordinul de eliberare din funcție este ilegal și, respectiv, a fost dispusă restabilirea în câmpul muncii. Hotărârea a fost menținută în vigoare prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 19.10.2011. Menționează că hotărârea de restabilire este de executare imediată însă, restabilirea ”de facto” a avut loc doar la data de 02.01.2013 astfel, fiind în mod ilegal privat de dreptul de a munci.

În urma privării de dreptul la muncă a fost privat și de alte sume ce urma să le primească în cadrul relațiilor de muncă, cum ar fi ajutoare materiale, prime şi bonusuri ce au fost achitate angajaților în această perioadă. Susține că conform art. 329 al Codului Muncii al Republicii Moldova angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul cauzat salariatului în legătură cu privarea ilegală de dreptul la muncă. Pretenția care a fost înaintată pârâtului, în temeiul art. 332 al Codului Muncii al Republicii Moldova a fost lăsată fără răspuns. A solicitat prezentarea de către pârât a informației cu privire la sumele achitate suplimentar la salariu în perioada în care a fost privat de dreptul la muncă.

Spre regret, informația respectivă, nemotivat, cu rea voință, nu a fost prezentată nici la solicitarea sa directă, nici la încheierea instanței de judecată. În condițiile date, prezintă calculul care are la bază informația dispusă de Președintele Băncii, dl Jean-Francois Myard în mesajul din 02.02.2009 adresată personal lui Vitalie Creţu. Respectiv, pentru anul 2008 şi în baza Politicii de Remunerare, lui Vitalie Creţu i-a fost atribuit un Bonus Anual total în mărime de 24475 lei, care este compus din: Bonus pentru participarea colectivă -17475 lei; Bonus pentru contribuția personală - 7000 lei.

Reieșind din faptul că pe parcursul activității profesionale în cadrul băncii a avut mulțumiri pentru contribuția personală în activitatea instituției, nu a fost supus sancțiunilor disciplinare, consideră că ar fi beneficiat în continuare de aceste plăţi suplimentare ca şi colegii săi de serviciu, în cuantumul nu mai mic ca cel alocat în anul 2008. Astfel, pentru activitatea profesională urma să încaseze un Bonus cumulativ total pentru: anul 2009 - 24475 lei; anul 2010 - 24475 lei; anul 2011 - 24475 lei; anul 2012- 24475 lei; total - 97900 lei. Relatează că pentru aceiași perioadă de timp au fost acordate și ajutoare materiale pentru sărbătorile de Paști şi de Crăciun - a câte 1500 lei. În fiecare caz, ajutoarele materiale au avut valoare fixă pentru toți angajații.

Respectiv, fiind ilegal concediat la data de 21.12.2009 şi restabilit în funcția deținută anterior pe 02.01.2013, urma să încaseze ajutoare materiale cu ocazia sărbătorilor de Paști şi de Crăciun: anul 2010 - 3000 lei; anul 2011 - 3000 lei; anul 2012 - 3000 lei; Total ajutoare materiale - 9000 lei. Prin hotărîrea din 21 iulie 2014 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău, cererea de chemare în judecată înaintată de Crețu Vitalie a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia din 27 ianuarie 2015 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul depus de Crețu Vitalie și menținută hotărîrea din 21 iulie 2014 a Judecătoriei Centru. La data de 17 aprilie 2015 Crețu Vitalie, a declarat recurs împotriva deciziei din 27 ianuarie 2015 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a aplicat eronat normele materiale, a ignorat prevederile legale, a apreciat incorect probele anexate la dosar și nu a aplicat legea care urma să fie aplicată. Conform art. 434 CPC recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Conform materialelor pricinii, Curtea de Apel Chișinău a emis decizia recurată la data de 27.01.2015. La materialele cauzei lipsesc careva înscrisuri ce atestă recepționarea recursului de către recurent. Astfel, recursul declarat la 17.04.2015 este declarat în termen. Examinând temeiurile recursului declarat, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conțină, printre altele, esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate”. Totodată, participanții la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul 2 în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurenți în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond și ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel.

Asemenea temei nu se regăsește în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în prevederile art. 130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept, Colegiul menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept și din care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că acest argument poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Crețu Vitalie, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art.art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Crețu Vitalie împotriva deciziei din 27 ianuarie 2015 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii Petru Moraru Oleg Sternioală 3