3ra-997/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L. Coţaga dosarul nr. 3ra-997/15 instanţa de apel: I. Cimpoi A. Gavriliţă, L. Popova ÎNCHEIERE 23 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iurie Bejenaru, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Melnic Anatol, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Melnic Anatol împotriva societăţii cu răspundere limitată “Orhei-Gaz” filiala „Rezina-Gaz” cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2015 c o n s t a t ă La data de 21 octombrie 2014 Melnic Anatol a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată “Orhei-Gaz” filiala „Rezina-Gaz” cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii a menţionat că, la data de 11 februarie 2014 la domiciliul său, ca urmare a controlului efectuat de către lucrătorii filialei „Rezina-Gaz” aceştia au descoperit, că precum dînsul ar fi intervenit în funcţionarea echipamentului de măsurare a gazelor naturale. În aceeaşi zi contorul a fost demontat, sigilat cu bucata de ţeavă presupusă a fi obiectul încălcării şi ridicat de angajaţii filialei în cauză. Relevă că, la data de 13 februarie 2014 a avut loc şedinţa comisiei de precăutare a cazurilor de consum ilicit de gaze naturale depistate la consumatorii deserviţi de filiala „Rezina-Gaz” a S.R.L. „Orhei Gaz”, la care s-a decis de a obliga consumatorul să-şi procure un contor nou şi să repare prejudiciul cauzat întreprinderii pentru consumul ilicit de gaze naturale în sumă de 11763,23 lei.

Menţionează că, de către membrii comisiei a fost influenţat psihic şi impus să scrie o cerere, precum că se refuză de a supune contorul constatării tehnico-ştiinţifice de expertiză, motivînd că expertiza urmează să o achite personal. Ulterior, la 18.02.2014 reclamantul a achitat o parte din prejudiciul calculat în sumă de 5881,73 lei. Iar la 12.03.2014 a cerut conducerii filialei „Rezina-Gaz” de a recalcula suma prejudiciului şi să fie numită constatarea tehnico-ştiinţifică a contorului. La adresarea în cauză precum şi la adresările ulterioare din 16.05.2014 la ANRE şi la 01.07.2014 la filiala „Rezina-Gaz” a 1 primit răspuns negativ. Notează că, prin răspunsul emis de S.R.L. „Orhei Gaz” din 15.09.2014 i s-a comunicat, că echipamentul de măsurare se află la moment în posesia sa, fiind responsabil de păstrarea contorului de gaze naturale, însă respinge aceste afirmaţii ca nefondate.

Solicită obligarea conducerii filialei „Rezina-Gaz” de a efectua constatarea tehnico- ştiinţifică a contorului ridicat la 11.02.2014, iar în cazul imposibilităţii acesteia, a obliga conducerea filialei „Rezina-Gaz” de a-i restitui suma de 5881,73 lei achitată cu titlu de prejudiciu material ca urmare a inducerii sale în eroare precum şi încasarea din contul pîrîtului a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Rezina din 14 ianuarie 2015 s-a respins acţiunea ca tardivă. În motivarea soluţiei prima instanţă a constatat că, răspunsul la cererea prealabilă a fost recepţionat de Melnic Anatol la 24 martie 2014, însă acţiunea a fost înaintată în instanţa de judecată la 21 octombrie 2014, fapt ce denotă depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de Legea contenciosului administrativ pentru contestarea actului administrativ.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2015 s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat de Melnic Anatol şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 21 mai 2015 Melnic Anatol a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2015, solicitînd admiterea recursului, repunerea în termenul de adresare în instanţă, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, termenul de prescripţie nu a fost încălcat, acesta prelungindu-se pînă la momentul adresării în instanţa de judecată. Totodată, susţine că, prima instanţă a pronunţat o hotărîre ilegală deoarece termenul de prescripţie de adresare în instanţa de contencios administrativ a fost omis din motive temeinic justificate.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; 2 c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Colegiul constată că, recursul a fost depus în termen or, la materialele cauzei lipseşte dovada de comunicare a deciziei contestate către recurent, circumstanţă care face imposibilă determinarea încadrării recursului în termenul legal. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, termenul de adresare în instanţa de contencios administrativ a fost prelungit pînă la momentul adresării în instanţa de judecată nu au suport legal or, termenul dat nu poate fi prelungit, însă poate fi repus de către instanţa de judecată.

Deşi recurentul invocă că, termenul de prescripţie de adresare în instanţa de contencios administrativ a fost omis din motive temeinic justificate, repunerea acestuia în prima instanţă nu a fost solicitată. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu au invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) 3 Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Melnic Anatol ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Melnic Anatol se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iurie Bejenaru Ion Corolevschi 4