3ra-682/18 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- actele judecatorului de pregatire a cauzei pentru dezbateri
3ra-682/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 3ra-682/18
prima instanță, Jud. Chișinău, sediul Râșcani: C. Vîrlan
instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău: L. Bulgac, S. Gîrbu, Gr. Dașchevici
DECIZIE
05 septembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Dumitru Visternicean, Galina Stratulat,
Nicolae Craiu, Mariana Pitic
examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Orhei-gaz”,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu
Răspundere Limitată „Orhei-gaz” împotriva Agenției Naționale pentru Reglementare în
Energetică cu privire la contestarea actului administrativ,
împotriva deciziei din 07 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Orhei-gaz” și
menținută hotărârea din 23 decembrie 2016 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,
c o n s t a t ă:
La 09 decembrie 2014, SRL „Orhei-gaz” a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică cu privire la
contestarea actului administrativ.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 31 decembrie 2013 între SRL
„Modern-gaz”, în calitate de consumator, și SRL „Orhei-gaz”, în calitate de furnizor, a
fost încheiat contractul nr. 711 de furnizare a gazelor naturale către locul de consum din
s. Cișmea, r-nul Orhei. Potrivit pct. 4.1.1 lit. d) din contractul menționat, SRL „Orhei-
gaz” avea dreptul să deconecteze instalația de utilizare a consumatorului în cazul
refuzului documentat de a permite accesul personalului furnizorului la echipamentul de
măsurare. Totodată, în pct. 4.3.7 din contract s-a prevăzut obligația SRL „Modern-gaz”
să permită accesul personalului SRL „Orhei-gaz” la echipamentul de măsurare pentru
examinarea acestora.
Reclamanta a menționat că, la 14 iunie 2014 reprezentantul SRL „Orhei-gaz”, N.
Cotiuc a întocmit un act în urma nepermiterii accesului la echipamentul de măsurare a
gazelor pentru a efectua controlul. În baza acestui act, la 16 iunie 2014 specialistul
1
coordonator Jioara Alexandru a întocmit avizul de deconectare nr. 16, prin care
consumatorul SRL „Modern-gaz” a fost preavizat despre necesitatea înlăturării
motivelor care pot duce la deconectare, fiind stabilit un termen de până la 25 iunie 2014,
însă reprezentanții consumatorului au negat recepționarea acestui aviz. Drept urmare, la
30 iunie 2014, specialistul coordonator Jioara Alexandru a emis dispoziția de
deconectare de la rețeaua de gaze naturale locul de consum „stația de alimentare auto cu
gaze naturale comprimate”, amplasat în s. Cișmea, r-nul Orhei.
La 15 iulie 2014, reclamanta a expediat în adresa Agenției Naționale pentru
Reglementare în Energetică toate copiile actelor susmenționate privind inacțiunile
consumatorului și deciziei luate de către furnizor în urma acestora.
Reclamanta a indicat că prin decizia nr. 143 din 28 iulie 2014, Agenția Națională
pentru Reglementare în Energetică a dispus ca SRL „Orhei-gaz” să reia furnizarea
gazelor naturale către locul de consum „stația de alimentare auto cu gaze naturale
comprimate”, amplasat în s. Cișmea, r-nul Orhei, începând cu data de 28 iulie 2014.
Decizia în cauză a fost emisă ca urmare a adresării de către SRL „Modern-gaz” a unei
petiții prin care și-a exprimat dezacordul său față de acțiunile SRL „Orhei-gaz” privind
sistarea livrării gazelor naturale la locul său de consum.
Reclamanta a considerat drept ilegală decizia Agenției Naționale pentru
Reglementare în Energetică nr. 143 din 28 iulie 2014, la emiterea căreia au fost aplicate
prevederile Regulamentului pentru furnizarea și utilizarea gazelor naturale aprobat prin
hotărârea Consiliului de administrație al Agenției Naționale pentru Reglementare în
Energetică nr. 415 din 25 mai 2012, care se aplică în raporturile dintre furnizori și
consumatori finali, în cazul de față SRL „Modern-gaz” fiind un consumator angro.
A mai susținut că ilegalitatea deciziei contestate rezultă și din faptul că pârâta a
depășit atribuțiile sale clar definite, și anume cele stabilite în art. 13 alin. (1) lit. f) din
Legea cu privire la gazele naturale nr. 123 din 23 decembrie 2009, care stabilește că
Agenția poate emite decizii privind reluarea furnizării gazelor naturale pe parcursul
examinării petiției consumatorului final, și nici de cum a unei alte categorii de
consumatori. Chiar și în situația în care SRL „Modern-gaz” ar fi fost un consumator
final, decizia contestată este ilegală și din motiv că aceasta a fost emisă după examinarea
petiției.
La 30 iulie 2014, reclamanta a înaintat Agenției Naționale pentru Reglementare în
Energetică cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 143 din 28 iulie
2014 cu privire la reluarea furnizării gazelor naturale titularului de licență SRL
„Modern-gaz”. Prin răspunsul primit la data de 26 august 2014 prin scrisoarea nr.
C201400433, pârâta a refuzat în satisfacerea cererii.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, SRL „Orhei-gaz” a solicitat anularea
deciziei Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 143 din 28 iulie 2014.
Prin hotărârea din 23 decembrie 2016 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,
acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
Prin decizia din 07 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat de
SRL „Orhei-gaz” a fost respins și menținută hotărârea din 23 decembrie 2016 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
2
La 19 martie 2018, SRL „Orhei-gaz” a declarat recurs împotriva deciziei din 07
decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău.
În motivarea recursului s-a invocat ilegalitatea atât a deciziei recurate, cât și a
hotărârii primei instanțe, recurenta susținând că instanțele de judecată nu au constatat și
elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea justă a cauzei.
Recurenta a susținut că, instanțele de judecată au desconsiderat faptul că decizia
Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică privind reluarea furnizării gazelor
naturale către locul de consum „Stația de alimentare auto cu gaze naturale comprimate”,
amplasată în s. Cișmea, r-nul Orhei, a fost emisă în rezultatul examinării petiției
titularului de licență SRL „Modern-gaz” și nu în rezultatul sesizării acesteia, situație
contrară prevederilor art. 13 alin. (1) lit. f) din Legea cu privire la gazele naturale, în
vigoare până la data de 27 mai 2016. În acest sens a menționat că decizia de reluare a
furnizării gazelor naturale urma să fie emisă doar în timpul și pentru perioada de timp
cât se examinează petiția consumatorului final, dar nu ca rezultat al examinării petiției și
constatării unor încălcări din partea furnizorului.
Totodată, recurenta a menționat că, instanțele au neglijat faptul că Agenția
Națională pentru Reglementare în Energetică, la emiterea deciziei contestate, eronat a
constatat că SRL „Orhei-gaz” prin acțiunile sale ar fi încălcat prevederile
Regulamentului pentru furnizarea și utilizarea gazelor naturale aprobat prin Hotărârea
Consiliului de Administrație al Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică
nr. 415 din 25 mai 2012, nefiind probat nicidecum acest fapt.
A mai indicat recurenta că, ilegalitatea deciziei Agenției Naționale pentru
Reglementare în Energetică nr. 143 din 28 iulie 2014 rezultă și din motivul că prin
adoptarea acesteia intimata și-a depășit atribuțiile sale stabilite în art. 13 alin. (1) lit. f)
din Legea cu privire la gazele naturale, și anume că Agenția poate emite decizii privind
reluarea furnizării gazelor naturale pe parcursul examinării petiției a consumatorului
final și nicidecum a unei alte categorii de consumatori, în condițiile în care SRL
„Modern-gaz” procură gaze naturale în scopul revînzării și nu pentru consum propriu,
fiind astfel un consumator angro.
Astfel, prin prezentul recurs s-a solicitat casarea deciziei din 07 decembrie 2017 a
Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 23 decembrie 2016 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de
la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Materialele dosarului atestă faptul că copia deciziei din 07 decembrie 2017 a Curții
de Apel Chișinău a fost expediată în adresa recurentei la 17 ianuarie 2018 (f.d. 152), însă
nu se conțin date despre momentul recepționării acesteia, iar recurenta a indicat că a
făcut cunoștință cu decizia contestată la 24 ianuarie 2018.
În circumstanțele relevate, recursul declarat de către SRL „Orhei-gaz” la 19 martie
2018 se consideră depus în termenul prevăzut de lege.
La 02 mai 2018, în adresa intimatului Agenția Națională pentru Reglementare în
Energetică a fost expediată spre cunoștință copia recursului declarat de SRL „Orhei-gaz”
cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței la recurs.
3
La 31 mai 2018, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică a depus
referință la recursul declarat, în care a invocat netemeinicia acestuia și a solicitat
respingerea lui cu menținerea hotărârilor judecătorești.
Prin încheierea din 06 iunie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat s-
a considerat admisibil.
Examinând recursul, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta urmează a fi admis cu casarea integrală
a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu restituirea pricinii spre
rejudecare în prima instanță, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c1) Cod de procedură civilă, instanța de
recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral
decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, trimițând cauza spre rejudecare în
prima instanță doar în cazul în care a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a
normelor de drept procedural specificate la art. 432 alin. (3) lit. d) și f).
Potrivit art. 432 alin. (3) lit. d) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de
drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța a soluționat
problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces.
Conform alin. (5) al aceluiași articol, temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în
considerare de către instanță din oficiu.
În conformitate cu art. 67 alin. (1) și (3) Cod de procedură civilă, persoana
interesată într-un proces pornit între alte persoane poate interveni în el alături de
reclamant sau de pârât până la închiderea dezbaterilor judiciare în prima instanță dacă
hotărârea pronunțată ar putea să influențeze drepturile sau obligațiile lui față de una din
părți. Intervenientul accesoriu poate fi introdus în proces și la cererea uneia dintre părți
sau din oficiul instanței.
Potrivit art. 183 alin. (2) lit. c) Cod de procedură civilă, pregătirea pentru dezbatere
judiciară este obligatorie pentru orice cauză civilă și are ca scop stabilirea componenței
participanților la proces și implicarea în proces a altor persoane.
În conformitate cu art. 185 alin. (1) lit. a) al aceluiași Cod, judecătorul, în faza de
pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare, îndeplinește următoarele acte: soluționează
problema intervenirii în proces a coreclamanților, copîrîților și intervenienților.
Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că, între SRL „Orhei-
gaz”, în calitate de furnizor, și SRL „Modern-gaz”, în calitate de consumator a fost
încheiat contractul nr. 711 din 31 decembrie 2013 de furnizare a gazelor naturale
consumatorului noncasnic, având ca obiect furnizarea gazelor naturale la locul de
consum, precum și reglementarea raporturilor dintre părți.
S-a stabilit că, prin dispoziția din 30 iunie 2014 a SRL „Orhei-gaz”, locul de
consum „Stația de alimentare auto cu gaze naturale comprimate”, amplasat în s. Cișmea,
r-nul Orhei, a fost deconectat de la rețeaua de gaze naturale pentru neadmiterea
accesului reprezentantului furnizorului la echipamentul de măsurare a gazelor naturale la
data de 14 iunie 2014.
La 08 iulie 2014 SRL „Modern-gaz” s-a adresat către Agenția Națională pentru
Reglementare în Energetică cu cererea înregistrată cu nr. C201400433, iar aceasta din
4
urmă, în rezultatul examinării petiției, a emis la 28 iulie 2014 decizia nr. 143 „Cu privire
la reluarea furnizării gazelor naturale titularului de licență SRL „Modern-gaz”.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, SRL „Orhei-gaz” a contestat decizia
Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 143 din 28 iulie 2014.
Astfel, analizând circumstanțele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că în prezenta cauză a fost
soluționată problema drepturilor unei persoane care nu a fost implicată în proces, și
anume ale SRL „Modern-gaz”, în condițiile în care prin decizia contestată SRL „Orhei-
gaz” a fost obligată să reia furnizarea gazelor naturale către locul de consum „Stația de
alimentare auto cu gaze naturale comprimate”, amplasată în s. Cișmea, r-nul Orhei, ce-i
aparține SRL „Modern-gaz”.
Prin urmare, pentru justa soluționare a litigiului, urma a fi atrasă în proces SRL
„Modern-gaz”, or instanțele de judecată au omis să ia în considerație faptul că decizia
nr. 143 din 28 iulie 2014 „Cu privire la reluarea furnizării gazelor naturale titularului de
licență SRL „Modern-gaz” a fost emisă de către Agenția Națională pentru Reglementare
în Energetică în rezultatul examinării petiției adresate de către SRL „Modern-gaz” și
această decizie, care constituie obiectul prezentei acțiuni, vizează drepturile ultimei, care
nu a fost antrenată în proces.
În acest sens, se reiterează că dreptul de acces la un tribunal constituie un element
inerent tuturor garanțiilor procedurale prevăzute în Convenție (CEDO, hot. Campbell și
Fell vs. Marea Britanie din 25.02.1982) și din moment ce drepturile fundamentale
trebuie garantate într-o manieră concretă și reală, dar nu iluzorie și teoretică,
imposibilitatea concretă de sesizare a unei instanțe de către persoana interesată
constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiție (CEDO, hot. Airey vs.
Irlanda din 09.10.1979).
Reieșind din cele enunțate, instanța de recurs consideră imposibilă corectarea erorii
admise de către instanțele ierarhic inferioare în condițiile procedurii prevăzute de către
legislația procesuală, motiv pentru care cauza urmează a fi restituită spre rejudecare în
instanța de fond.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat în mod cert
soluționarea de către instanțele ierarhic inferioare a problemei drepturilor unei persoane
care nu a fost implicată în proces, omisiune care nu poate fi corectată de către instanța
de recurs la examinarea cauzei în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
admite recursul declarat de către SRL „Orhei-gaz”, a casa integral decizia din 07
decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 23 decembrie 2016 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima
instanță, în alt complet de judecată.
La rejudecare, instanța de fond urmează să țină cont de cele menționate și
reexaminând cauza, să emită o hotărâre legală și întemeiată, respectând dreptul garantat
al părților la un proces echitabil.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c1) Cod de procedură civilă, Colegiul civil,
comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,
5
d e c i d e:
Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Orhei-gaz”.
Se casează integral decizia din 07 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău și
hotărîrea din 23 decembrie 2016 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani în cauza civilă,
la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Orhei-
gaz” împotriva Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică cu privire la
contestarea actului administrativ, cu restituirea cauzei spre rejudecare la Judecătoria
Chișinău, sediul Râșcani, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Dumitru Visternicean
Galina Stratulat
Nicolae Craiu
Mariana Pitic
6